A fost unul dintre avocații foarte apreciați ai biroului NNDKP din Cluj. După 13 ani de avocatură însă, în plină ascensiune a carierei, când alții s-ar fi considerat împliniți, Dana Cionca a luat decizia-șoc de a-și urma visul: deschiderea unui local cu specific italian, vesel și primitor precum cele de pe coastele însorite ale Peninsulei. Așa s-a născut, aproape de inima Clujului, Bistro Sorriso – nume sugestiv -, o adevărată casă pentru marea familie de prieteni ai Danei.
Libertate
“Cred că mi-am dorit din totdeauna această libertate. În secret, visam cu ochii deschiși la un astfel de business pentru mine. Nimic nu putea fi mai frumos în mintea mea decât să conduc un restaurant, într-o zonă centrală a unui vechi oraș, și să-l transform cu pasiune într-o casă, pentru o mare familie de clienți! Să vină cu drag la mine, să stea câteva ore cu zâmbetul pe buze și să plece fericiți! Era maximul! Dar visul a rămas în mine, pentru foarte mulți ani. Am studiat Dreptul și am devenit avocat. Am urmat apoi un traseu pe care foarte mulți l-ar considera reușit, deoarece să ajungi avocat asociat într-o mare casă de avocatură nu e puțin lucru. Am mers 13 ani pe acest drum, am făcut și insolvență pe lângă avocatură, am învățat multe, am crescut încet și pot să spun că am atins o <<maturitate>> profesională care m-a împlinit… Am muncit cu drag și cu dăruire în toți acești ani, care au însemnat o experiență de viață pe care n-aș da-o pe nimic altceva. Ceva a lipsit totuși, cred că nu m-am regăsit întrutotul în postura asta și am simțit nevoia unei schimbări. Eram în acest vârtej, împreună cu toată lumea, alergând după ceva… Cea mai mare problemă cred că a fost timpul. Timpul lipsă cu fetița mea. O vedeam destul de puțin, o luam de la grădiniță doar când găseam o fereastră în timpul meu prețios. Aceste lucruri, precum și lipsa acelui sentiment de împlinire profesională totală, m-au măcinat o vreme lungă, până am decis brusc: se va schimba totul! Așa că, în iarna lui 2013, am pus roba-n cui, fără să știu pe ce alt drum voi apuca. Vroiam doar libertatea de a căuta ceva ce să mă împlinească. N-aș spune că avocatura e un capitol închis definitiv în viața mea, probabil la un moment dat îl voi deschide iar. Trebuie să mărturisesc că fără niște prieteni dragi care m-au împins de la spate și m-au susținut necondiționat n-aș fi avut curajul acestei schimbări”, povestește azi Dana, cu un surâs relaxat pe buze.
Apucarea taurului de coarne
Visul ei secret a ieșit din arhivă după câteva luni de libertate și de căutări. S-a suprapus fericit peste o oportunitate greu de refuzat: un spațiu bun, aproape central, la parterul unei clădiri de birouri. Nu era locația din vis, dar era un început. Atunci ori niciodată! Cum ar fi să treacă de la avocatură la a fi proprietar și manager de restaurant? Susținută de câțiva apropiați, Dana a luat legătura cu Adi Lucaci, un prieten cu experiență în domeniu, proprietarul unui restaurant cunoscut în Cluj, căruia i-a propus să-i devină partener în proiectul Sorriso: “Fără experiența cuiva precum Adi, nu m-aș fi apucat de un business atât de complex. Ne-am pus de acord repede pe ce vrem să facem. Fiind o zonă de afaceri, era limpede că Sorriso nu putea fi un local foarte romantic, așa cum mi-aș fi dorit. Angajații multinaționalelor și corporațiilor au la dispoziție o jumătate de oră pentru prânz, deci acela urma să fie punctul culminant al zilei, pentru ei urma să gătim în principal. Cu toate astea, n-am vrut să transformăm locul într-o cantină, care poate ar fi fost mai potrivită pentru o zonă de birouri. Am căutat un echilibru între restaurantul din imaginația mea și cel pe care contextul ni-l permitea. Desigur, am stabilit să transformăm într-un punct forte și diminețile, pentru cei care doresc o cafea bună și un mic dejun delicios înainte de a ajunge la birou. Spațiul l-am amenajat cu ajutorul arhitectului Remus Mariuscieac, dar am contribuit și eu cu idei care i-au dat o amprentă foarte personală. Cu alte cuvinte l-am făcut după chipul și asemănarea mea. Meniul de început l-am conceput cu un bucătar italian, care a lucrat o vreme la noi, iar anul trecut l-am îmbunătățit cu ajutorul lui Ciprian Tătaru, un nume cu greutate în galeria chefilor din România. Ingredientele principale sunt aduse din Italia, de la producători renumiți, pentru că nu vrem să facem niciun rabat de la calitate. Pe acest principiu, am ales și angajații localului, care trebuie să fie într-un anumit fel. Felul Sorriso – adică zâmbitori, calzi, prietenoși, sociabili. Fiind o bucătărie deschisă, și bucătarii noștri interacționează mereu cu clienții, socializează, gătesc personalizat, la dorința fiecăruia.”
That something
Fiecare restaurant, în opinia Danei Cionca, ar trebui să aibă ceva special. „That something”. Dacă nu a fost să fie localul romantic din vis, Dana a trebuit să găsească un alt “That something” pentru Sorriso și spune că l-a găsit: “E vorba de un mix foarte natural între calitatea deosebită a mâncării și atmosfera caldă, de familie. Am reușit să construim un club vesel, unde clienții vin ca acasă, se simt fericiți, au încredere în noi. Eu sunt mereu în mijlocul lor, așa mi se pare firesc, acesta e modelul meu de lucru. Așa simt. În orice caz, cineva care intră la noi se va întoarce iar și iar. Sigur că sunt subiectivă, însă cred că fructele de mare și pastele de la Sorriso sunt printre cele mai bune din oraș. La fel, Tiramisu. Și vă invit să mă verificați. Micul dejun e foarte variat, cu specialități italienești, iar cafeaua e așa cum ar trebui să fie. Din această lună, februarie, începem să oferim și cină, precedată de Aperitivo, o veche tradiție italiană, conform căreia vom oferi din partea casei o gustare la fiecare băutură, care să deschidă apetitul pentru cină. Aperitivo va fi între orele 17-19. Sigur, noul program nu va afecta proiectele speciale pe care le avem la Sorriso, cum ar fi degustările periodice de vinuri și mâncăruri, petrecerile private, petrecerile tematice, evenimentele de companie etc. Avem acum un trafic de 80-100 de clienți pe zi, sperăm să creștem frumos în acest an, să finalizăm recuperarea investiției inițiale și să intrăm pe profit. Mi-ar plăcea ca Sorriso să ajungă să fie recunoscut drept cel mai bun restaurant italienesc din Cluj și în acel moment m-aș putea gândi la o nouă investiție, poate un Sorriso 2.”
Despre fericire
„Jucăria” Danei, cum îi place ei să-i spună restaurantului, funcționează. Fostul avocat lucrează uneori șapte zile din șapte, dar de data aceasta programul și-l face singură și timpul petrecut în familie este prima prioritate. Mărturisește că de multe ori nu doarme noaptea încercând să găsească soluții la diverse probleme (nu puține) cu care se confruntă. Nu mai câștigă procese grele în instanță, dar face oameni fericiți. Și asta e fericirea ei.
