Abonează-te
Abonează-te

Primesti pe mail cele mai noi articole publicate

Cea mai mare expoziție de motociclete din România

Cea mai mare colecție de motociclete din România se află în județul Suceava, Rădăuți, și aparține unui om de afaceri care le iubește cu o pasiune de nedescris. Cândva mormane de fier, acum redau emoția copleșitoare celor de vârsta lor care vin să le atingă. Colecția de la Rădăuți este expresia trecutului: sunt invențiile unor regimuri dictatoriale prăbușite, iar unele se trag din rude de dictatori. Sunt piese valoroase ale istoriei pe care eram atât de aproape să le pierdem, din ignoranța de a trimite la gunoi mărturiile unor timpuri de care nu vrem să ne amintim.

Am pornit la Rădăuți în căutarea românului îndrăgostit iremediabil de motociclete și avioane. Era sfârșit de săptămână și speram că mai puțină aglomerație pe traseu ne va ajuta să salvăm din timp. Nu a fost posibil. Cei 400 de kilometri ne-au luat tocmai opt ore. Am găsit Suceava îmbrățișată de o ceață densă, iar pe drumuri polei. Am condus prudent aproximativ 3 kilometri până la ieșirea din Rădăuți unde, pe dreapta, găsim fabrica Killer. Deși sună ciudat, la Killer lucrează peste 250 de oameni și nimeni nu ucide nimic altceva decât concurența, ne explică zâmbind Alexandru Șcheul. El e cel care a redat viață motocicletelor sovietice și ceaușiste, reușind în zece ani să creeze o expoziție inedită formată din 106 exemplare. La fabrica cu denumire „criminală” se produc mezeluri, este afacerea familiei pornită acum 21 de ani. Când toate problemele arzătoare ale zilei sunt puse la punct, Alexandru Șcheul își schimbă hainele și se cufundă în atelierul său de reparat motoare. Desface o motocicletă până o face morman de fiare ca apoi să o adune la loc cu sens, îi caută cu grijă detalii prin alte orașe sau chiar alte țări, dacă nu se mai găsesc în România, le potrivește atent culoarea, jantele, tapițeria. E pasiunea vieții lui.

„M-am născut în Rădăuți și de meserie sunt inginer în industria alimentară, este și domeniul în care mi-am dezvoltat afacerea. Am 265 de angajați și fac export în opt țări din Uniunea Europeană și pe piața internă. Pe vremea lui Ceaușescu am lucrat la un atelier de reparații moto-velo, căci am terminat și liceul de mecanică. De atunci mi se trage pasiunea pentru motociclete și avioane”, povestește eroul nostru. În afară de cele 106 frumuseți pe două roți, Alexandru Șcheul mai deține și două avioane. Acum 12 ani obținea licența de pilot pentru avioane ultra-ușoare și a acumulat peste 800 de ore de zbor.
„Nu provin dintr-o familie bogată. Dimpotrivă, eram necăjiți, am fost nouă copii în familie. De la 17 ani am plecat de acasă, iar primul job a fost la Combinatul Siderurgic Galați. Și acum îmi aduc aminte că am dormit o săptămână în gară până am reușit să mă angajez. Am încercat să mă descurc, să fiu corect față de ceilalți și n-am abandonat în viață nimic din ceea ce am început”, ne povestește Alexandru Șcheul. Nici motocicletele nu le-a abandonat.

Istorie, vândută la preț de fier vechi

„Prima motocicletă am cumpărat-o din Transilvania, din Tîrgu Mureș. Era un hârb de motocicletă, 150 de euro costa. Și acum când îmi amintesc mă întreb cum am putut s-o iau. După ce am refăcut-o m-am mirat la cât de frumos a ajuns să arate. Atunci am decis să cumpăr tot ce găsesc făcut pe vremea lui Ceaușescu. Dacă mi-ar fi venit această idee mai devreme cu 10 ani aș fi salvat multe exemplare”, spune el cu regret. După revoluție, românii au început să vândă tot la un preț de nimic. Au fost cumpărate de europeni care le vând acum și cu mii de euro.
„Săptămâna trecută am fost în Germania să văd o motocicletă, cumpărată din România. L-am întrebat cât a dat pe ea și mi-a spus că la un preț de fier vechi. Acum costă peste 20.000 de euro. Îmi pare atât de rău că n-am pornit totul mai devreme, înainte de distrugerea lor”, mărturisește el.
Chiar și așa în atelierul său și-au făcut loc, rând pe rând, zeci de exemplare, iar când spațiul a devenit neîncăpător a trebuit să amenajeze unul potrivit pe teritoriul fabricii. Așa a apărut și ideea de expoziție. Modele sunt aranjate, după țări cu steagul lor, așa cum erau numite în trecut: Republica Socialistă Cehoslovacia, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Republica Populară Ungară, Republica Socialistă România, Republica Democrată Germană.

Primul exemplar a fost acea motocicletă Jawa, cumpărată din Tîrgu Mureș. Lângă ea și-a făcut loc o motoretă Carpați, salvată practic din lumea fierului vechi. Are o valoare sentimentală incomensurabilă.
„Era motoreta tatălui meu. Am recondiționat-o și am făcut-o exact ca nouă. Dacă tata ar învia și ar vedea-o cum arată, cred că ar mai trăi încă o viață”, crede colecționarul. A decis să treacă în colecție și motocicleta – tot o Jawa cehoslovacă – pe care a dat examenul pentru permis în urmă cu 40 de ani. Cu anii, a tot vânat anunțurile de vânzare a motocicletelor din toată România, iar ce nu reușea să cumpere el, îi aduceau prietenii. Mii de ore le-a consumat în atelier, dându-le a doua viață.

Motocicleta fiului dictatorului

Acum în colecția sa se regăsește și un exemplar ce i-a aparținut celui de-al treilea fiu al Elenei și Nicolae Ceaușescu, Nicu. Este un model Honda CX500. A cumpărat-o aproape distrusă, după ce a stat mai mult de 20 de ani abandonată, iar acum reprezintă o atracție pentru sute de turiști care trec pragul expoziției de la Rădăuți.
La colecție s-au mai adunat câteva modele sovietice de luptă – un Ural cu mitralieră din anul 1942, un exemplar similar, adus din Găgăuzia, regiune declarată autonomă în cadrul Republicii Moldova, dar și un Dnepr, din Ucraina, precum și IJ-49 și IJ- 56.
Din categoria modelelor de război mai regăsim și un model Harley Davidson, de culoarea nisipului, adus din Irak. I-a aparținut inițial unui soldat britanic, apoi a intrat în posesia unui român din Constanța care, mișcat de pasiunea lui Alexandru Șcheul, a decis să o doneze, ca să poată fi admirată în cadrul acestei expoziții.
Printre cele mai valoroase exemplare găsim un Indian, produs în anul 1947, cu un motor de 1200 cm3, fiind o ediție veche și foarte rară. Merită menționat și un American Iron Horse din Polonia, care a costat inițial 48.000 de dolari. Proprietarul anunțase că vinde motocicleta din cauza unei defecțiuni, un preț simbolic de 12.500 de euro. „M-am urcat în avion și am mers direct la el. Mi-am dat seama ce are. Am cumpărat-o, iar din moment ce mi-a fost livrată am avut nevoie de doar zece minute ca să o fac funcționabilă din nou”, își amintește Alexandru. Acum acesta este un exemplar rar în colecție și atrage privirile tuturor iubitorilor de motoare dure și senzații tari.
Alături vedem două grămezi de fiare. Este ceea ce a mai rămas din două motociclete din anii 1926 și 1931. „Așa erau toate, adun totul din ele, apoi le clădesc, piesă cu piesă, ca în jocurile de lego”, îmi explică Alexandru Șcheul.
Deși are o slăbiciune pentru modelele sovietice, în colecția de la Rădăuți se regăsesc și exemplare „imperialiste”, așa cum le numea Nicolae Ceaușescu, râde colecționarul. Lângă un Ford Mustang, din anul 1968 care și-a făcut loc printre motoarele pe două roți, se regăsesc exemplare de Triumph, dar și o serie al emblematicului brand Harley-Davidson.

Cel mai râvnit exemplar

Cel mai dorit model a fost dintotdeauna un Zundapp, iar de curând un exemplar va fi expus în colecția de motociclete de la Rădăuți. Este un Zundapp KS 750, fabricat în 1944. „Este o motocicletă care a prins și războiul, dar a fost distrusă aproape în totalitate. Am dat mulți bani pe ea, dar am vrut să o am. Am mers recent în Germania pentru câteva piese, am găsit vopsea de culoarea respectivă. Într-un an va fi gata”, promite colecționarul.
Modelele Zundapp, produse în Germania, au fost dezvoltate pentru forțele armate germane în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Cu un design ingenios, încorporând multe caracteristici unice și rafinate, această motocicletă sofisticată trebuia să corespundă la trei criterii de bază: trebuia să poată suporta o sarcină utilă de aproximativ 500 de kilograme, sau trei soldați echipați complet, trebuia să atingă o viteză maximă de 95 de km/h și o viteză minimă de 4 km/h pentru a însoți trupele de marș. A treia condiție era să poată să se utilizeze anvelope de teren de 4,5 x 16. Se crede că până acum, la fabrica de la Nuremberg, s-au produs 18.695 de exemplare, ultimele fiind produse în 1948.
Alături de modelul Zundapp KS 750 își va face loc curând și un exemplar Triumph, produs în anul 1956.

Niciuna nu e de vânzare

Cele 106 exemplare pot fi văzute oricând în cadrul expoziției de la Rădăuți. Toate sunt în stare funcțională. Intrarea este gratuită, proprietarul acesteia nu percepe niciun bănuț indiferent de mărimea grupului de turiști. „Vin turiști din numeroase state europene. Au aterizat pe aerodromul de aici recent grupuri de elvețieni, francezi și germani. Erau fascinați de ceea ce văd. Vin și oameni din zonă, cărunți la cap, și plâng de emoție când revăd motocicletele tinereții lor. Nu percep nicio taxă, pentru că nu am intenționat să fac bani din asta, din contra – am investit foarte mulți bani”, recunoaște Alexandru Șcheul. Cu toate acestea, n-ar vinde. Niciuna dintre ele.
„Am 106 motociclete acum. Ar fi să plece o parte din sufletul meu odată cu ele”, conchide gânditor.

de IRINA PAPUC

Total
0
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articolul anterior

Demo Metal, Smart Industry 2018

Articolul următor

BRAȘOVUL, ÎNTRE CERCETARE ȘI TEHNOLOGIE

Citește și despre galele The Voices of Business Awards:
The Voices of Business Awards Cluj 2023
The Voices of Business Awards Alba 2023
The Voices of Business Awards Sibiu 2023
The Voices of Business Awards Brașov 2023
Citește și:
Zi de Zi știri economice:
Loading RSS Feed
Total
0
Share