Majestatea Sa Margareta- simbol, lider, speranță

Aniversăm astăzi, cu bucurie și respect, ziua de naștere a Majestății Sale Margareta, Șeful Casei Regale a României și Custodele Coroanei României. La mulți ani, Majestate!
Omagiem astfel, nu numai o persoană admirabilă, pe care mulți dintre noi suntem încântați și onorați să o cunoaștem ori să-i fim contemporani. Facem o reverență astăzi unei personalități, aș spune fără egal, a societății românești postcomuniste. Un model de leadership feminin regal. O persoană consacrată, aproape în sensul monahal al cuvântului, dedicată trup și suflet României.
Anvergura personalității Majestatății Sale Margareta este pe măsura predecesoarelor sale istorice din panteonul României Regale: Regina Elisabeta- distinsa poetă Carmen Sylva și Mecena a artelor, Regina Maria- inegalabila eroină a primului război Mondial și a Marii Unirii al cărei centenar îl celebrăm anul acesta, Regina Mamă Elena- bunica paternă a Majestății Sale, cea declarată, Dreaptă între Popoare, persoana care i-a influențat atât de mult formarea spirituală, Regina Ana- iubita sa mamă, personalitatea de diamant care i-a stat alături, umăr la umăr, Regelui Mihai I al României, cel Statornic și Drept. Ultimul, dar nu cel din urmă rege al României.
Un nume și un destin, nomen est omen ; Margareta este prenumele, numele de botez al Majestății Sale. Mărgărita, cum o alinta Tatăl în grai neaoș românesc, rezonând, poate, cu înșiră-te mărgarite, incantația magică a poveștilor, pe care MS Margareta, cu grație, pulverizând din căușul palmelor puțin praf de stele, o adresa an de an copiilor veniți să asculte Lecturile copilăriei și să vadă o prințesă adevărată. „A României”, acesta este numele de familie al Majestății Sale, marea familie al cărei nume îl poartă, cu onor, chiar și în actele de identitate.
S-a născut la 26 martie 1949, în exil, la Lausanne, Elveția. Într-o istorie și o cronologie simbolică, pe care, de altfel, familia regală o cultivă subtil și intens, venirea pe lume a Margaretei a României poate fi citită sub semnul a trei coincidențe fericite.
Ziua Sa de naștere coincide semnificativ cu ziua în care a fost proclamat Regatul României (14-26 martie 1881). Destinul Margaretei a României, poartă, așadar, pecetea simbolică a acestei continuități dinastice, a cincea generație a Familiei Regale Române. În al doilea rând, a venit pe lume la începutul exilulului Regelui Mihai alături de regina Ana, în aceeași lună în care, cu un an în urmă, în martie 1948, Regele Mihai declara pentru prima oară Lumii Libere faptul că actul abdicării sale forțate este nul și neavenit și își reafirma public jurământul de credință față de poporul român:
”Cu credință, (…) voi continua să servesc poporul român de care destinul meu este legat inexorabil.”, afirma Regele la BBC în 1948.
MS Margareta a fost crescută și este pregătită să respecte și să ducă mai departe acest legământ de credință. S-a născut, de asemenea, în preajma marii sărbători creștine a Bunei Vestiri. Trăiește astfel sub semnul bucuriei, al ascultării și al împlinirii unei misiuni.
Știrea venirii pe lume a celei dintâi născute a regelui Mihai în exil a făcut atunci înconjurul lumii prin presa internațională. În jurnalul său, Regina mamă Elena, bunica paternă, nota:
„Sâmbătă, 26 martie. (…)S-a născut o fetiță dulce, angelică, o emoție atît de mare. (…) Bineânțeles, mare dezamăgire pentru români că nu este băiat, dar Dumnezeu știe cel mai bine…”
A crescut frumos și simplu în mijlocul unei familii iubitoare și al unui tată special, bun și drept, dar care avea o tristețe adîncă, despre care, copil fiind, aflase cu uimire că provenea din faptul că pierduse o țară.
A studiat la Universitatea din Edinburgh, Marea Britanie, licențiată fiind în Sociologie, Științe Politice și Relații Internaționale. A reușit mai apoi o carieră profesională interesantă în cadrul Organizației Națiunilor Unite. Și, cumva brusc, în august 1989, – cu 5 luni, așadar, înaintea căderii regimului lui Ceaușescu și în plină schimbare din temelii a regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Răsărit, – Margareta a României ia o decizie radicală și ireversibilă. Renunță la cariera sa profesională și se dedică alături de tatăl său, Regele Mihai, trup și suflet cauzei României.
Admirabilă mi se pare această hotărâre. Ce intuiție, ce curaj, ce dăruire!
„Am avut sentimentul foarte puternic în acel moment că n-aș mai putea trăi fără să fac ceva pentru țara mea.”, declara Principesa presei internaționale înainte de a porni spre țară.
Patruzeci și doi de ani avea Margareta a României când românii își cîstigau eroic și tragic, libertatea față de comunism. Era vârsta maturității, vîrsta biblică a încheierii exilului și a întoarcerii acasă, în țara Tatălui, în patrie, literalmente. Momentul 18 ianuarie 1990 rămâne și pentru MS Margareta, și pentru noi, ca societate, de referință.
„Atunci m-am simțit o persoană întreagă”, mărturisește Majestatea Sa.
În 1990, imediat după întoarcerea în patrie, Margareta a României creează, alături de Regele Mihai, Fundația care îi poartă numele. De atunci, Fundația Principesa Margareta a României a devenit o organizație nonguvernamentală de elită, prin programe sociale, culturale și educaționale care se adresează întregii societăți. Împreună cu echipa, foarte restrânsă la început, Fundației Principesa Margareta a României s-a implicat în proiecte concrete, menite a reface țesuturile sociale destrămate, a aduce împreună, la aceeași masă, bunăoară copii olimpici și copii ai străzii, tineri școlari și vârstnici pensionari, încurajând comunicarea intergenerațională, împlinând visele tinerilor talentați, premiind excelența, ori tămăduind singurătăți și vulnerabilități sociale.
De peste un sfert de veac, Margareta a României este prezentă activ în societatea românească, exercitând o dubla calitate și responsabilitate publică. Majestatea Sa Margareta este Custodele Coroanei României. Coroana regală, „nu ca simbol al trecutului, ci ca reprezentare unică a independenței, suveranității și unității nostre”, după cum declara Regele Mihai în memorabila sesiune din plenul Parlamentului, în octombrie 2011.
Incă din 30 decembrie 1997, o dată aleasă deliberat, în cheie simbolică, Regele Mihai declara:
„Doresc ca prima mea fiica, Margareta, să succeadă în toate drepturile și prerogativele mele când Atotputernicul va decide că mi-a sosit clipa. Conștient de responsabilitațile mele constituționale, pun soarta ei și a mea, ca întotdeauna, în mâinile poporului român. Finalmente poporul va decide ceea ce doresc eu azi.”
În toate responsabilități publice majore, asumate cu succes, Majestatea sa Margareta împlinește cu pasiune o vocație. Vocația de a uni, vocația de a vindeca răni și vulnerabilități sociale, vocația de a recupera demnitatea, memoria și conștiința istorică a unui popor.
MS Margareta lucrează cu tenacitate și cu rost pentru societatea românească, alături de ASR Principele Radu și de membri familiei regale. De aproape trei decenii a fost mâna dreaptă a Regelui Mihai. A împlinit voința tatălui în perioada post-exilului Său, recâștigând încrederea românilor în monarhie. A învins cu grație și cu perseverență poverile uitării, ale ignoranței ori ale ostilitații politice la care fusese supusă societatea românească. A re-cucerit, în numele tatălui său, Regele Mihai, și în nume propriu, inimă cu inimă și conștiință cu conștiință.
Sondajele de opinie dedicate monarhiei în ultimul sfert de veac reflectă și ele acestă stare de spirit. În 1990, „România profundă nu își cunoștea Coroana, precum un copil care nu și-a întâlnit părinții”, afirma Majestatea sa Margareta. Atunci sondajele (publicate doar în străinătate) măsurau un procent infim, doar 5 % din populație care înclina spre monarhie.
În 1992 a fost vizita triumfală de Paște a Regelui și, să ne amintim, prima intrare a Regelui Mihai pe sub Arcul de Triumf. După această întâlnire exemplară a românilor cu Suveranul, sondajele institutului de cercetare condus de Pavel Câmpeanu înregistrau o creștere a încrederii în Regele Mihai cu 18 la sută, în timp ce 1/6 din populație își exprima o intenție de vot promonarhie în cazul unui referendum. Erau atunci procente nu foarte mari statistic, dar semnificative din punct de vedere istoric. În 2016, în studiul „Casa Regală a României la 150 de ani – Percepţii şi reprezentări”, realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie, 61% dintre cei chestionaţi își exprimau încrederea în Casa Regală, pe coordonate pozitive (multă şi foarte multă), iar 82% dintre respondenţii care au auzit de Casa Regală apreciau relaţiile dintre Casa Regală şi români ca fiind bune și foarte bune, profilul Regelui Mihai fiind îndeaproape secondat de profilul Principesei Margareta în ceea ce privește percepția prestigiului pe care aceste personalități regale le aduc românilor.
Nu cunosc vreun sondaj de opinie făcut public, care să fi înregistrat starea de spirit a românilor după impresionantul eveniment istoric al funerariilor Regelui Mihai I al Românie, din 16 decembrie 2017. Cert este că această creștere substanțială a încrederii societății românesti în Familia Regală a României și în monarhie, în acest răstimp de aproape trei decenii, se datorează, fără doar și poate, personalității istorice covârșitoare a Regelui Mihai, pe care românii au redescoperit-o, târziu, și în același timp, implicării pline de devotament a Majestății Sale Margareta.
Prin tot ceea ce este, prin tot ceea ce face, prin tot ceea ce reprezintă, Majestatea sa Margareta a devenit un simbol, un lider, un etalon de speranță. Sunt exact dimensiunile a ceea ce înseamnă a fi monarh.
Într-o scrisoare publică semnată în 18 ianuarie 2015, cu ocazia celebrării a 25 de ani de la întoarcerea Principesei Margareta în Patrie, Regele Mihai afirma:
(…) „Mă uit cu liniște sufletească și cu încredere la ceea ce ea a făcut, în numele meu, în acest sfert de secol, în Țară.”
Din înălțimea acestei liniști regale celeste, dați-mi voie să imi afirm credința că Regele Mihai I al României, ilustrul predecesor al Majestății Sale Margareta, nu este nici ultimul, nici cel din urmă Rege al României. Memorie Sa este vie și germinativă în conștiința noastră istorică.
Iar Istoria, nu cea contrafactuala, a lui ce ar fi fost dacă, prea des invocată, ci Istora vie, ca orizont, rămâne mereu deschisă. Și gata de a fi împlinită, împreună.
La mulți an buni, Majestății Sale, Margareta!
Sidonia GRAMA
Cuvântare cu ocazia aniversării Majestății Sale Margareta a României. Eveniment omagial organizat la Cluj-Napoca, Centrul de Cultură Urbană, de Clubul Monarhiștilor Clujeni și Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei (Cluj).