Utilizarea glifosatului – un rău necesar ?

În ultimii doi ani, aplicarea glifosatului prezent în diferite ierbicide de pe terenurile agricole a suscitat ample discuții privind acceptarea utilizării lui în cadrul Uniunii Europene. Aceste discuții au fost pro, dar, mai ales, contra utilizării lui, divizând puternic politicul și opinia publică europeană și nu numai.
În luna iulie 2017, Comisia Europeană a propus o reînnoire a licenței pentru utilizarea glifosatului în agricultură pe o perioadă de încă 10 ani, aprobare care expira la sfârșitul anului 2017. Această substanță activă este unul dintre componentele produsului Round-up, fiind produsul principal al companiei Monsanto, cu sediul în Statele Unite.
Dezbaterile privind pesticidele, în general, se concentrează adesea pe riscurile pe care acestea le prezintă pentru sănătate și mediu. Și totuși, utilizarea lor în agricultură continuă. Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să înțelegem rolul pe care aceste produse chimice îl joacă în agricultură, care este încă extrem de dependentă de ele și în prezent. Pesticidele, cunoscute și ca “produse fitosanitare”, sunt folosite pentru a proteja culturile agricole împotriva diferitelor amenințări și pentru a limita riscul de distrugere a culturilor și a pentru a îmbunătăți producția agricolă. Fermierii folosesc, în principal, produsele pe bază de glifosat:
– ierbicidele, pentru combaterea buruienilor care concurează pe sol cu legumele și cerealele (acesta fiind cel mai frecvent tip de pesticid cu o medie de 1,2 până la 2,9 doze pe hectar);
– insecticidele, utilizate pentru a îndepărta insectele și dăunătorii care atacă culturile agricole, cum ar fi gândacul de Colorado care se își depune ouăle pe frunze (între 0 și 2 doze pe hectar);
– fungicidele, folosite pentru combaterea ciupercilor, care provoacă boli la plante (între 0 și 1,7 doze pe hectar).
Tipul de pesticid utilizat depinde de natura culturii și de amenințările identificate de către fermieri. Astfel, cartofii sunt foarte des tratați cu fungicide, deoarece sunt extrem de vulnerabili la mucegai, o ciupercă care aduce pagube destul de mari.
Or, pe lângă beneficiile privind protecția plantelor și, implicit, cu creșteri de producții agricole, pesticidele aduc numeroase atingeri sănătății umane dar și a florei și faunei locale (inclusiv a solului). La 11 octombrie 2017, la Bruxelles, Parlamentul European a avut o zi plină de audieri și dezbateri. Subiectul, glifosatul, a avut un miros de scandal. Soarta elementelor active din Round-up, cel mai bine vândut “dușman” al buruienilor din portofoliul companiei Monsanto, a fost blocată datorită negocierilor dintre Comisia Europeană și cele douăzeci și opt de state membre. În septembrie 2017, neîncrederea din interiorul Comisiei Europene a atins punctul culminant. Studiul realizat de un ONG austriac, Global 2000, a adus o serie de argumente privind continuarea utilizării glifosatului în agricultură. Însă, multe pasaje din raportul oficial de evaluare a toxicității glifosatului au fost exact aceleași cu cele existente în dosarul depus de către Monsanto, privind reînnoirea licenței de aplicare a produsului.
Sarcina nu este ușoară. Pentru fermieri, motivul succesului Round-up constă în eficiența sa de a îndepărta total buruienile de pe teren, ori chiar acest fapt face ca glifosatul să fie menținut pe piață. Primul obstacol în eliminarea glifosatului de pe piață este unul economic, în sensul că mulți fermieri se tem că își pierd profitabilitatea afacerii prin abandonarea totală a pesticidelor. O preocupare cu atât mai ușor de înțeles, deoarece veniturile lor sunt deja foarte scăzute. Fermierii recunosc, totuși, că reducerea sau eliminarea totală a pesticidelor poate fi mult mai dificilă pentru anumite culturi (de exemplu, grâul), iar, pentru a face față anumitor riscuri de boli sau dăunători, se impune utilizarea lor. În plus în multe situații, fermierii pulverizează insecticidele doar pentru a elimina o posibilă contaminare și a face o așa-numită “asigurare a culturilor”, deși acest lucru este inutil în foarte multe cazuri. Cu toate acestea, cheia reducerii utilizării pesticidelor în agricultură constă în dezvoltarea de soluții alternative eficiente. De exemplu, insecticidele pot fi înlocuite cu plase de protecție, produse de întrerupere a împerecherii insectelor sau capcane de hormoni.
Potrivit analizei specialiștilor, în ceea ce privește substanțele chimice de combatere a buruienilor, cum ar fi glifosatul, există în prezent o gamă largă de alternative la acesta, suficient de credibile pentru a prevedea o reducere drastică a utilizării pesticidelor. De la cultivator, trecând spre utilizarea vaporilor și a erbicidelor naturale, multe soluții sunt deja utilizate zilnic de către fermierii din țările dezvoltate, de când au încetat să mai utilizeze glifosat la începutul anului 2017. Alternativele disponibile agricultorilor, în locul glifosatului, sunt pentru moment, mai degrabă manuale și mecanice. Multe din aceste alternative sunt deja aplicate de către fermierii din Europa de Vest, care nu mai pot utiliza glifosatul în zone deschise publicului începând din ianuarie 2017. Există anumite metode de prevenire a bolilor și a dăunătorilor, cum ar fi rotația culturilor (care permite să se întrerupă în mod regulat creșterea și dezvoltarea buruienilor și care sunt la rândul lor diferite pentru diferite culturi), semănatul fals (pregătirea câmpului cu câteva săptămâni înainte de plantare, pentru a permite buruienilor să germineze și îndepărtarea lor mecanică înainte de însămânțare) sau mulcire (care implică acoperirea solului din materiale vegetale și minerale, sau cu unele materiale sintetice, pentru a opri creșterea buruienilor).
Mijloacele mecanice pot opri creșterea și dezvoltarea buruienilor prin ruperea sau distrugerea rădăcinilor buruienilor. În practica agricolă există diferite tipuri de mașini, în funcție de culturi și particularitățile acestora, unele tăind rădăcinile la o adâncime de câțiva centimetri, altele cu utilizarea grapelor, care acționează pe suprafața solului. De asemenea, agricultorii pot practica controlul buruienilor și prin arderea buruienilor cu ajutorul flăcărilor, a apei calde sau a vaporilor de apă.
Cu toate acestea, aceste metode non-chimice prezintă anumite dezavantaje; în special, ele afectează structura solului (prin pulverizare) și pot favoriza chiar și eroziunea solului. De asemenea, aceste lucrări mecanice necesită cheltuieli semnificative de energie fosilă (combustibili) și nu sunt adecvate pentru fermele mari. Pentru mulți fermieri abandonul glifosatului ar fi sinonim cu o creștere a volumului de muncă și cu dificultăți suplimentare pentru anumite tipuri de soluri.
Datorită glifosatului, care permite îndepărtarea completă a buruienilor de pe teren, un anumit număr de fermieri nu mai ară solul. În cazul interzicerii produsului, aceștia ar fi obligați să cumpere utilaje tot mai complexe, mărind consumul de motorină și, în consecință, emisiile de CO2, gaz cu efect de seră. Pentru combaterea buruienilor, vor trebui de asemenea să se utilizeze două sau trei produse diferite, ceea ce reprezintă un alt cost financiar suplimentar. Să nu mai vorbim de scăderea randamentului agricol, deoarece vor exista, în mod inevitabil, hectare de teren care nu pot fi exploatate.
Toate aceste observații l-au făcut pe un pedolog francez să declare că “glifosatul ne-a permis să folosim niște soluri care nu erau cultivate neapărat, dar acesta este un lucru bun? Utilizarea glifosatului s-a dezvoltat la nivel mondial odată cu fermele mari și foarte mari, dar este acesta este tipul de fermă pe care le dorim?”
Recent, la sfârșitul lunii noiembrie, în cadrul Comisiei de Apel a UE s-a luat decizia de prelungire a utilizării controversatului ierbicid. Optsprezece dintre cele 28 de state membre UE au votat în favoarea prelungirii utilizării ierbicidului cu glifosat, iar nouă s-au pronunţat împotriva propunerii (fig. 1). Comisia Europeană a subliniat că propunerea de folosire în continuare a ierbicidelor se bucură de cea mai largă susţinere posibilă în rândul statelor membre, “asigurând şi un nivel ridicat de protecţie pentru sănătatea oamenilor şi a mediului înconjurător”. Pentru a înlocui glifosatul, fermele ecologice sunt obligate să folosească forță de muncă suplimentară. De asemenea, această renunțare la produsul chimic duce la reducerea dimensiunii fermelor. Dar, și aceste ferme pot face față acestui fenomen de eliminare de pe piață, deoarece produsele ecologice sunt comercializate mult mai scump pe piața liberă.
Or, de multe ori, această afirmație a Comisiei Europene este combătută de realitate. Creșterea alarmantă a cazurilor de boli incurabile a crescut foarte mult în ultimii ani și acest lucru nu poate fi ușor trecut cu vederea. Conform analizelor cercetătorilor francezi a unor produse alimentare existente în magazinele din țara lor, șapte din cele opt cereale pentru micul dejun conțin glifosat. Șapte tipuri de leguminoase din consumul uman din cele 12 analizate conțineau urme de glifosat etc. Proporția este semnificativ mai mică pentru pastele făinoase, adică, două din șapte produse existente pe piață conțin glifosat. Pe de altă parte, niciunul dintre celelalte două produse pe bază de cereale (pâine, biscuiți) nu conțineau glifosat. Rămâne de demonstrat modul și proporția în care suntem expuși la acțiunea glifosatului prin intermediul dietei noastre. Un alt raport realizat, de această dată, de un ONG francez, “Générations futures”, axat pe produsele identificate în literatura științifică cu un conținut eventual de reziduuri de glifosat și prezente în dieta umană, respectiv cerealele și leguminoasele existente în marile magazine (ex. paste făinoase, biscuiți, linte, năut și fasole uscată din supermarket) arată că din cele 30 de probe, 16 au conținut glifosat (53,3%) și trei au avut urme ale metabolitului său, AMPA. Cele mai afectate alimente sunt cerealele pentru micul dejun (7 din 8, 87,5 %) și leguminoasele (7 din 12 probe sau 58,3 %).
Ce impact are glifosatul asupra solului?
Studiile recente au arătat că glifosatul are un potențial distructiv care afectează microorganismele din sol. Trebuie totuși subliniat faptul că absorbția, degradarea și levigarea glifosatului variază în funcție de tipurile de sol, rămânând multe de aflat în acest domeniu. Această variabilitate de elemente și incertitudini fac foarte dificilă stabilirea unei imagini clare privind acțiunea glifosatului în sol. Dar, cu toate acestea, unele studii au arătat că acesta din urmă evoluează în mod diferit, astfel că unele complexe organo-minerale din sol rețin mai mult glifosat decât altele. Trebuie subliniat aici faptul că materia organică (sau humusul) – unul dintre cele mai active elemente ale solului – nu pare să aibă capacitatea de a absorbi și de a reține glifosații, dar ar putea juca un rol important în acest proces, adică de regulator. Același fenomen îl găsim și pentru substanțele nutritive din sol care, de asemenea, au un rol real în absorbția glifosaților. Ipoteza implicării fosfatului (P2O5) în acest proces de reținere a glifosatului a fost avansată relativ recent, deși s-au evidențiat și în acest sens o serie de contradicții. În unele soluri, desorbția fosfatului ar favoriza degradarea glifosatului, iar, în altele, se observă un efect contrar.
Aceste observații au condus la clasificarea solurilor în două categorii: cele care sunt supuse concurenței între glifosați și fosfați (P2O5), preferându-le pe cele din urmă și cele cu proprietăți de adsorbție specifice, în favoarea glifosaturilor sau a fosfatului. Ca rezultat, un sol bogat în fosfați poate reține mai puțini glifosați, ceea ce induce o contaminare suplimentară a orizonturilor inferioare de sol și a pânzei freatice. Dimpotrivă, deficiența de sol de fosfat este un factor care promovează acumularea de glifosați în orizonturile superioare ale solurilor și, prin urmare, o acumulare mai mare de plante. Or, la nivelul solurilor țării noastre se constată un deficit major de fosfați în orizontul superior, ceea ce automat ar duce la o acumulare de forme ale glifosatului.
Alte studii au arătat că glifosații utilizați în cantități recomandate în agricultură nu ar avea un efect negativ asupra populațiilor microbiene, astfel că flora microbiană este unul dintre factorii majori de degradare a glifosaților în sol. Glifosații au un efect redus asupra populațiilor fungice, existând chiar efecte stimulative asupra anumitor specii microbiene.
Ce impact are glifosatul asupra sănătății umane?
La fel ca în toate studiile legate de toxicitatea chimică, toxicitatea ierbicidelor ce includ glifosatul asupra sănătății omului a făcut obiectul câtorva studii comparativ cu cele efectuate pe animale. Acest lucru se datorează, în principal, dificultăților tehnice și chiar etice, fără a menționa constrângerile financiare și comerciale. Deși multe studii au demonstrat adesea că adjuvanții utilizați – în special polioxietilenamină sau POEA – sunt mult mai nocivi, principiul activ al glifosaților din ierbicide rămâne totuși faptul că această categorie de pesticide reprezintă un pericol pentru mediu și sănătatea umană.
Toate pesticidele conțin adjuvanți; toxicitatea acestor compuși se adaugă doar la cea a principiului activ. Astăzi, situația este mult divizată în sensul că, dacă autoritățile de reglementare din lume tratează glifosații ca fiind netoxice pentru sănătatea oamenilor la dozele de aplicare recomandate, totuși comunitatea științifică este convinsă că aceste substanțe sunt toxice și chiar cancerigene, ca și multe alte pesticide.
De exemplu, în martie 2015, Agenția Internațională pentru Cercetare în domeniul Cancerului (IARC) a publicat un raport care clasifică glifosatul drept “o cauză probabilă a apariției cancerului la om”, în timp ce Agenția Europeană asupra Securității Alimentare arăta, în în luna noiembrie a aceluiași an, “că era puțin probabil ca Round-up să prezinte un risc cancerigen pentru oameni”.
Această controversă a fost alimentată puternic în martie 2017 prin decizia Agenției Europene pentru Produsele Chimice (ECHA) de a nu clasifica glifosatul ca substanță cancerigenă; la aceasta se adaugă revenirea asupra subiectului a Organizației Mondiale a Sănătății care, în mai 2016, a declarat că Round-up nu este potențial carcinogen, cu toate că susținuse contrariul cu câteva luni mai devreme.
Recent, un grup de oameni de știință europeni a publicat un comentariu despre această controversă în legătură cu natura carcinogenă a glifosatului. Aceștia considerau că este mai adecvat și riguros din punct de vedere științific abordarea acestui produs ca fiind cancerigen pe baza evaluării și a datelor științifice privind cazurile de cancer raportate la om și la anumite animale din laborator.
Pe baza acestei concluzii și în absența oricăror dovezi contrare, pare rezonabil să se concluzioneze că formele de glifosați din ierbicide, în toate formulele lor chimice, ar trebui considerate ca fiind potențial cancerigene.
de Horea CACOVEAN