Oare să mai sperăm?

Categorii: Editorial
Tags:

S-a adunat, sper, destul de multă experiență și informații despre cum ar trebui să funcționeze o economie, o companie, un proiect major de dezvoltare sectorială, despre relații comerciale, despre piață, produse și vânzarea lor. Deja foarte mulți români lucrează/au lucrat prin țările occidentale, unii chiar în poziții manageriale de top, numeroși tineri au urmat cursuri universitare la școli prestigioase din Anglia, Germania, Franța, SUA, Italia, Belgia, Austria etc., unde au putut constata/învăța cum funcționează societatea și economia capitalistă.
Printre primele învățăminte trebuie să fi fost faptul că modernizarea infrastructurii de transport este vitală pentru dezvoltarea economică a unei zone. Chiar și din istorie am învățat cu toții că civilizația Imperiului Roman s-a putut extinde nu atât datorită bravilor legionari, cât, mai ales, a vestitelor drumuri care străbăteau provinciile, de-a lungul și în jurul cărora înflorea comerțul și economia. Ca să nu mai pomenim de celebrul drum al mătăsii. Și în spațiul românesc, modernizarea țării în a doua jumătate a secolului al 19-lea s-a făcut construindu-se drumuri și căi ferate. Este limpede că o rețea bine gândită de autostrăzi care să traverseze România ar genera dezvoltare economică. Vedem deja asta chiar și pe cele câteva bucăți de autostradă operaționale la noi în țară. Nu este deloc limpede, ba chiar e tulbure de tot, de ce nu se pot face aceste autostrăzi? De ce în 30 de ani, abia s-au dat în folosință câteva sute de kilometri de autostradă? Pentru orice guvernare care ar fi implementat un plan, realizabil, de autostrăzi și drumuri, beneficiile politice ar fi de necontestat. Iar conectivitatea cu exteriorul ar însemna enorm de mult. Și totuși, oare mai putem spera?
Ca și altădată, toate speranțele să avem drumuri par a fi depășite deja. Se vorbește de automobilul electric, de mașina autonomă, ba chiar de mașini care vor circula prin aer. În ritmul ăsta de dezvoltare a tehnologiei și științelor asociate povestea asta pare să prindă contur tot mai mult. Pe când vom avea noi drumuri bune pe pământ (dacă le vom avea vreodată!), lumea va zbura peste noi. Abia atunci noi ne vom mândri cu autostrăzile, și vom arăta cu degetul la șoselele de asfalt dărăpănate ale celorlalți.
Cu toate astea, avem o șansă colosală, similară cu cea pe care am fructificat-o mult mai bine acum o sută și ceva de ani. Generațiile noi. Cei care cresc în alt spirit. Care au luat contact și au trăit și pe alte meleaguri. Ei sunt cei care acumulează experiențe noi. Dar veni-vor ei încoace?
Să sperăm…!
Nicolae POP

Exit mobile version