Absolvent al Facultății de Drept „Babes Bolyai” din Cluj Napoca, Alexandru Suciu și-a aprofundat studiile prin obținerea unui master în dreptul afacerilor și apoi titlu de doctor. Începând cu anul 2020 a fost ales decan al Baroului Sibiu care numără 400 de avocați, din care 392 activi și 23 de stagiari.
Care sunt principalele activități ale Baroului Sibiu și cum s-au schimbat prioritățile în contextul pandemiei?
În ultimul an, în contextul pandemiei, activitățile principale s-au concentrat pe asigurarea protecției avocaților din punct de vedere sanitar.
Am încercat să stabilim împreună cu instanțele un program de strigare a cauzelor, astfel încât să nu se aglomereze sala așa cum eram obișnuiți, dar să se intre pe cât posibil în sală doar cei care au cauza în intervalul orar respectiv.
De asemenea, vizitele la registratură, arhivă și alte departamente din instanță să se facă cu programare, cu alocarea pentru avocați a unui interval special, astfel încât să putem merge să consultăm în arhivă un dosar, fără ca să fie persoane la rând.
După aceea, Baroul împreună cu conducerea de la București a urmărit în această perioadă ca avocații să fie incluși și în ordonanțele care vizau un anumit sprijin pentru întreruperea activității. Pentru că știm că în martie-aprilie au fost luni în care activitatea instanțelor a fost întreruptă total. Asta a însemnat evident că nici avocații n-au mai avut de lucru. Respectiv, n-au mai avut venituri. Astfel, cumva trebuiau să fie asimilați celorlalți cetățeni care au primit sprijin din partea autorităților.
Există o estimare a veniturilor pe care le-ar fi putut încasa avocații în perioada respectivă sau câți avocați au apelat la acest sprijin?
Legislația nu se referea la un anumit venit minim, ci spunea așa: dacă în lunile respective a existat o diminuare a încasărilor cu un procent de minimum 25% față de media încasărilor din perioada anterioară, atunci practic te încadrezi în aceste măsuri de sprijin.
Activitatea multora a fost pe zero în această perioadă, nu au realizat deloc venituri. În special, este vorba despre avocați care se află la început de drum, care încă nu aveau o clientelă dezvoltată; avocați care s-au bazat foarte mult pe litigiile care sunt acordate de către stat și ești plătit de către stat ca avocat din oficiu. La nivelul Baroului știu că au fost undeva 100 de avocați care au accesat această schemă de sprijin.
Cum are loc schimbarea de generații în rândul avocaților sibieni, care e vârsta medie?
La momentul actual ponderea este a avocaților tineri. Sunt puțini avocați în intervalul 50-65 de ani. Asta datorită faptului că în perioada corespunzătoare când a trebuit să fie intrarea în profesie, s-a intrat foarte greu sau deloc. Dacă ne amintim, până în anii ’90, când a intervenit privatizarea avocaturii, intrau în profesie maxim doi avocați. Deci, colegiul de avocați era format din 40-50 de avocați. În 1995, când a fost adoptată legea pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, au fost iarăși puțini care au intrat, pentru că nu erau încă reglementările puse la punct. După 1995 a fost o perioadă în care s-a intrat relativ ușor: sunt cei care au acum până în 50 de ani. După care a venit iarăși o schimbare a legii la nivelul anilor 2000, când se intra foarte greu. Deci, au fost suișuri și coborâșuri în ceea ce privește numărul de avocați care au intrat în profesie.
Pot să spun că în ultimii ani la Baroul Sibiu vin anual în jur de 10-15 avocați, dar am avut și cinci tineri avocați intrați într-un an. Depinde de nivelul de dificultate al examenului, despre care sunt opinii diferite: unele barouri spun că examenul de primire în profesie trebuie să fie mai ușor, pentru că avem nevoie de avocați tineri, de stagiari, de ajutor; alte barouri spun să nu-i lăsăm să intre ușor pentru că nu putem să-i absorbim, în sensul că nu nu se găsesc maeștri disponibili. Or, nu ai voie să profesezi ca avocat dacă nu îți faci stagiul timp de 2 ani lângă un maestru.
Viziunea Baroului Sibiu care este?
La momentul actual Baroul Sibiu are nevoie de cât mai mulți tineri. Sunt mulți avocați care solicită stagiari, sunt dispuși să-i învețe și pot să spun că intră prea puțini față de câți am avea nevoie. Respectiv, nu s-a întâmplat să intre cineva în profesie și să nu-și găsească un maestru.
Sigur că majoritatea sunt dintre cei care au făcut facultatea la Sibiu sau care sunt din Sibiu; nu prea avem din alte zone care să-și dorească să intre în Baroul Sibiu. Și atunci este clar că nivelul de promovabilitate ține și de pregătirea fiecăruia, de nivelul de pregătire din facultate etc.
Dar dacă intră în profesie, înseamnă că sunt buni. Adică examenul este destul de greu, e cumva la nivelul examenului care se dă la magistratură. Acesta a fost și motivul pentru care la nivelul Uniunii s-a decis ca examenul să fie unul dificil, tocmai pentru ca să nu mai existe această suspiciune că cei care intră în magistratură sunt mult mai bine pregătiți decât cei care intră în avocatură.
Care este astăzi menirea unui avocat și de cât timp are nevoie pentru a-și câștiga notorietatea?
Bineînțeles că nu este un standard. În general, eu cred că e nevoie de 10 ani de experiență ca să poți să spui că ai ajuns la un nivel la care ai acumulat destulă clientelă încât să nu depinzi de cineva, în care să poți să-ți permiți să ai colaboratori, chiar avocați angajați, în care să dobândești notorietate. E o apreciere personală.
Pe de altă parte, dacă timp de 10 ani vezi că nu-ți merge, poate nu e ceea ce-ți place, elegant vorbind.
Dar depinde și de domeniul în care activezi, pentru că sunt avocați în materie penală care se afirmă mult mai repede: intră în două-trei cazuri mediatizate și deja dobândesc o anumită notorietate.
Sunt avocații de consultanță, care nu fac neapărat litigii, care nu merg în instanță, dar care dacă au reușit să semneze niște contracte cu una sau două companii mari, pot să spună deja după 2-3 ani că sunt la un nivel satisfăcător din punct de vedere al veniturilor, al reputației.
Trebuie să pornim de la ideea generală că avocatura e o profesie liberală, ceea ce nu se va schimba niciodată. Acest lucru presupune faptul că nu depinzi de nimeni. Urmărești un câștig, evident, nu avem cum să negăm acest lucru, dar pe de altă parte, dacă ne uităm de-a lungul istoriei, un avocat nu trebuie să se rezume doar la partea de clientelă, onorariu etc. El a fost tot timpul un exponent al societății. Avocații s-au remarcat în politică, în domeniul filantropic etc. În ceea ce privește asistarea clienților, să nu uităm și despre posibilitatea acordării de asistență juridică pro bono. Iar dacă vorbim de viitor, eu văd o tendință tot mai accentuată pe specializare. Există și un proiect la nivelul Uniunii care are în vedere atestarea unei anumite specializări a avocatului.
Apropo de specializare, cu referire la avocatura în domeniul afacerilor, de la ce nivel al unei afaceri ați sfătui dvs. o companie să lucreze cu o casă de avocatură?
Dinainte de înființare. Pot să vă spun că avem colaborări cu companii importante, pentru care am fost angajați chiar pentru a le înființa. După înființare, evident intervin activitatea și consultanța necesară activității curente: de la redactarea contractelor cu personalul, cu furnizorii, partenerii etc. Marea greșeală pe care o fac mulți justițiabili este că vin la avocat după ce au încheiat un act, în loc să vină înainte.
Cum au evoluat și cum vor evolua lucrurile în avocatură în domeniul afacerilor dacă ne gândim la tehnologie, digitalizare?
În primul rând, este nevoie de o specializare a avocatului pentru domeniul tehnologic. Au început să fie foarte multe probleme, litigii care țin de această parte de online. Mă refer la servicii și comenzi online cu probleme: comanzi ceva și te pomenești că ți s-au luat banii de pe card și nu-ți vine produsul sau primești alt produs. Sunt probleme între competitorii de pe piața online: furt de idei, de sisteme inovatoare; vorbim aici despre drepturile de autor, despre concurență neloială – chestiuni care sunt tot mai frecvente pe domeniul online. Vorbim, după aceea, despre securizarea și protecția datelor, un subiect foarte dezbătut în ultima perioadă.
Cum se construiește o relație între avocat și un om de afaceri?
Piatra de temelie este încrederea: clientul trebuie să aibă încredere totală în avocat – să nu-i ascundă nimic, să nu aibă secrete; și invers: avocatul trebuie să se încreadă în client, să știe că este loial, că pe aceeași problemă nu comunică în paralel cu alți avocați, după care vine și spune că nu l-a sfătuit bine. Nu spun că nu este bine ca un client să aibă mulți avocați, dar e normal să spună acest lucru. Deci, relația trebuie să se bazeze pe încredere și pe respectul reciproc.
Pot să spun că sunt clienți cu care am construit o relație de 15, chiar 20 de ani.
Ce sfaturi aveți pentru tinerii avocați?
În primul rând, să nu intre în avocatură cu așteptări foarte mari din primii ani. Adică dacă crezi că ai intrat în avocatură și într-un an sau 2 trebuie să-ți cumperi mașină, casă etc., atunci s-ar putea să ai o mare dezamăgire. Avocatura este o profesie care se face cu mare răbdare, se acumulează în timp experiența și clientela, nu trebuie să fii mânat în această activitate doar de partea financiară, pentru că nu vin câștigurile de la început.
În al doilea rând, nu ai cum să devii un avocat bun dacă nu te pregătești continuu. Faptul că ai terminat o facultate cu brio, nu înseamnă că din acel moment nu mai trebuie să deschizi o carte; trebuie să te perfecționezi permanent. Sunt mulți avocați care au fost poate șefi de promoție și nu au reușit în avocatură; sunt avocați care nu au fost așa de studioși în facultate, dar fiindcă au perseverat, au devenit mult mai căutați decât ceilalți. Deci, studiul și pregătirea continuă reprezintă o condiție esențială pentru succes.
După care trebuie să te gândești și la partea negativă. În sensul că nu ai un program de la 8 la 16, așa cum poate are soția. Trebuie să știi să faci sacrificii de nivel personal, dacă vrei să reușești. Poți să muncești ore în șir, poți să fii chemat la poliție noaptea pentru niște audieri, poți să ai procese în Moldova și să pleci cu o zi înainte și să te întorci peste 2 zile. De multe ori sari peste mese, că ești ținut în instanță sau consultări. Deci, trebuie să fii conștient de la început că dacă vrei o viață comodă, ușoară și previzibilă, nu poți să faci o avocatură de succes. Trebuie să-ți asumi din start niște sacrificii.
(Interviu publicat în ediția print TB101 – aprilie/mai 2021)
