Abonează-te
Abonează-te

Primesti pe mail cele mai noi articole publicate

De la minele din Sierra Leone, la poamele eco din Țara Bizonilor

A dat salariul de 10.000 de dolari pe care îl primea în ținuturile minelor de fier, aur și diamante din Africa pe agricultura de pe dealurile din satul Recea-Cristur, de la confluența județelor Cluj și Sălaj, unde doar turmele de bizoni se mai aventurează. Un tânăr topograf și soția sa, juristă de profesie, aduc zmeură, mure sau coacăze în birourile și în locuințele corporatiștilor clujeni.

de Călin POENARU

Un fost profesor de-al său de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV), unde Alex Pop a absolvit specializarea Măsurători terestre și cadastru, lucrase în Egipt, iar compania galeză la care activa a prins un contract în Sierra Leone. Profesorul le-a făcut propunerea masteranzilor de la geomatică. Pop a început cu 2.300 de dolari în 2010, la o mină de fier, iar la final câștiga de patru ori mai mult. Din topograf a ajuns manager servicii tehnice.

Sierra Leone, Africa de Vest, e celebră pentru filmul „Blood Diamonds”, bogată în aur și diamante. Deși Alex lucra la o mină de fier, inginerii erau plătiți la fel de bine. În 2015 se muta în Burkina Faso, la o mină de mangan, pentru un studiu de prefezabilitate la infrastructura rutieră de exploatație a minereului.

Desfacerea, spaima micului producător

În Africa a adunat capital, și-a luat apartament în Cluj-Napoca, terenuri agricole și i-au mai rămas bani de investit. „Am dorit să fac ceva de care să fiu mândru. Mai onest lucru decât să produci ceva ce iese din pământ, ecologic, nu există. Micilor producători le e greu dacă nu reușesc să aibă desfacere, un produs premium și să ceară un preț în consecință. În agricultură ești pierdut doar cu sapa în spate, fără un capital de pornire”.

A plantat 2 ha, a achiziționat terenuri pentru comasare. A întâlnit-o pe viitoarea sa soție, Ana-Maria Hojda, pe când era în ultimul an la Facultatea de Drept. Ea e jurist, voia să devină procuror. S-au căsătorit, ea a venit aici și a văzut ceea ce începuseră Alex cu tatăl său. Au plantat coacăzi pe 2 ha, 400 mp de zmeuri, au accesat un proiect de instalare a tânărului fermier, au extins suprafețele plantate, au achiziționat utilaje cu 40.000 de euro, veniți din partea Europei.

Agricultura modernă vs agricultura cu coasa-n spate

„Noi avem produse ecologice pe bune, nu ne apucăm să stropim plantele noaptea, cu tot felul de mizerii. Nu m-am lăsat de un job de mii de euro să îmi fur singur căciula. Dacă nu ai o comunitate de clienți care să te susțină, e greu. La noi 60% dintre ei sunt corporatiști din Cluj, oameni care câștigă bine, altfel nu am putea să vindem zmeura bio la 50 lei/kg, livrată acasă, în caserole din carton. Alți producători, săracii, dacă atât au reușit să facă pe partea de producție, sunt la mâna intermediarilor, fiind plătiți cu 12-16 lei/kg la ieșire din fermă.

Am constatat, la începuturi, că în piața agroalimentară se „amestecă” tot felul de zmeură fără proveniență, trasabilitate, la același preț. M-am dus cu câteva sute de kilograme de coacăze în piața angro, unde mi se dădeau 5 lei/kg. Din Polonia se aduc, pentru procesare, coacăze la 4-5 lei/kg. Pe mine mă costă doar culesul, munca, motorina 3,50 lei/kg, nu pot să vând cu 4 lei, să îmi amortizez investiția și să achiziționez butași. Toți avem o bucată de pământ și o sapă, ne rupem spatele și apoi vedem că nu ne iese. De aia se și lasă lumea de agricultură”.

Puteau să trăiască doar din închirierea apartamentelor

Cei doi tineri fermieri s-au orientat spre coacăze – se pretau în zonă. Trebuia să fie un produs de nișă, o cultură intensivă cerea o investiție de alt calibru. „Aproape era o pepinieră, la Hida, care vindea butași; mulți din Sălaj și Cluj au pus atunci coacăzi, prețurile s-au dus în jos. Și polonezii au început să meargă pe cultură superintensivă – coacăzul se poate recolta mecanizat. Văzând că nu avem șanse pe angro, am pus 2-3 ha, din care se fac 3 tone anul acesta, o producție mare, mai ales în ecologic, mai ales că ne-am confruntat cu diverși dăunători.

Când nu poți interveni chimic, ești foarte limitat. Acest preț de ecologic trebuie cineva să îl suporte, producătorul nu va mai exista. Dacă vor fi destui oameni cărora le pasă cum li se produce mâncarea, vor continua să existe producători care fac pe bune, dar care nu pot, an de an, să meargă în pierdere. Altfel luam trei apartamente în Cluj cu banii investiți aici: stăteam și colectam chiriile”.

Sapa, cel mai bun erbicid ecologic

„Am adus o fată care ne ajută, Alexandra, angajat permanent, care lucrează și pe tractor; vara avem zilieri. E mult de săpat, de plivit, mai ales la zmeură. Aici erbicidul ecologic este sapa! La coacăze e mai ușor, tufele sunt la 60 cm distanță. La zmeură trebuie să smulgi buruienile dintre plante.

Activitatea maximă este în aprilie-august; între timp mai avem 20 de oi, cinci cai și un asin, o livadă de pruni, meri, păsări, animale de casă. Terenurile cumpărate le folosim ca pășuni. Culturile noastre sunt în trei părți: mure, zmeură, coacăze. Am investit și într-un sistem de irigație prin picurare”. Cei doi antreprenori au studiat tabelele cu indici de favorabilitate. Butașii i-au adus din Polonia, cu consultanță de specialitate cu tot.

„Nu e ușor să deții o pepinieră în România. Noi am luat tot-tot-tot pe acte, pe factură, cu certificat fitosanitar, să nu fie cu boli. Am plantat timp de 2 ani la rând, una din obligațiile din proiectul european fiind să extindem suprafața cultivată. Dacă punem toate dosarele pentru primul proiect, umplem o masă cu bibliorafturi. Dacă ai ecologic, ai doar niște puncte în plus”.

Vând numai pe internet

Ana, originară din Maramureș, voia să ajungă inițial procuror, dar a decis singură că vrea să meargă pe noul drum. Se ocupă de vânzări, contabilitate, prezența pe internet. Prima recoltă a fost după perioada de conversie, în 2017. Clienții i-au luat de pe Facebook, „din gură în gură”. Nu vând în spații fizice, ci doar prin internet. Și-au făcut pagină de socializare, cu 7.000 de urmăritori. Relatează constant despre viața la fermă, cu bucuriile și necazurile aferente.

„Livrăm direct la oameni acasă, colaborăm doar cu cofetării premium. Am încercat și la hipermarketuri, însă eram prea mici, ne priveau de sus. La început duceam coacăzele în pungi, dar am găsit un furnizor de lădițe de lemn. Aveam inițial caserole de plastic, dar nu eram împăcați cu ideea să le folosim pentru fructe bio, am găsim apoi unele realizate din carton presat reciclat, asemănător cofrajelor de ouă, lădițe de carton pentru cantitate mai mare.

Noi vindem la preț corect, în lădițe cu patru caserole fără capac, pentru că zmeura se culege azi și se livrează în cel mult 24 de ore. La magazin găsești zmeură în caserole de 125 g, ambalată în plastic, neecologică, pe care plătești 60-70 lei/kg. Fructele își pierd din aromă după 24 de ore în camera de frig. La început le duceam cu Fordul tatei, apoi am achiziționat o mașină frigorifică.

Vindem doar în Cluj. Am dat producția integral anul trecut. Vrem să facem 5.000 l de vin de coacăze; a devenit între timp principalul nostru business, poate chiar o șampanie de coacăze, de ce nu? În 2017 am avut o cantitate de coacăze mai mare, am transformat-o în suc, apoi în vin. E indicat în tratarea anemiilor, la cei cu hipotensiune, prin conținutul de fier, nu și la cei cu tensiune mare”.

Obiect de studiu pentru cercetători

În 2021 producția este de 3 tone de coacăze, de 1 tonă de zmeură și câteva sute de kilograme de mure. Au pus afine, dar nu se pretează solul. Au și coacăze roșii, alias strugurași – se vor face câteva zeci de kilograme. „Zmeura e atacată de putregaiul cenușiu, un punctuleț abia vizibil care după cinci ore produce un mucegai. Nu o culegem când e umed; dacă ajunge în situația asta, o transformăm în dulceață, maximum 100 de borcane, pentru consum propriu”.

Numele inițial, Bio Farm, l-au transformat în Poama Boierească, un regionalism al cuvântului „coacăză”. Scopul e să producă măcar dublu pe aceeași suprafață: au investit 10.000 de lei în insecticide bio naturale – nu foarte eficace, apelează la gunoi de grajd. Colaborează cu un cercetător de la USAMV care le-a instalat capcane pentru dăunătorii din arbuști. El realizează un studiu despre toată entomofauna (gândaci, viermi, muște, larve) din cultura de coacăze. Producția a crescut, însă condițiile meteo sunt decisive: dacă vine o grindină, s-a terminat cu recolta! O viitoare investiție vizează o plasă antigrindină pentru zmeură.

Clienții principali sunt IT-iști, oameni din multinaționale, bancheri, angajați la stat, familiști cu copii mici. „Distribuim pe cartiere. Pe cei din Florești îi deservim împreună cu cei din cartierul Mănăștur. Primele livrări de coacăze și zmeură din an se fac la două zile; în mai deschidem listele. Le spunem oamenilor că nu le putem garanta o dată de livrare. Dacă vor un produs când au chef, îl pot lua de la magazin, dacă vor unul mai bun, trebuie să sufere și ei un pic”.

Povestiri din fermă pe Tik Tok

Alex este un mare iubitor de cai – are cinci în grajd, asinul casei fiind gestionat de Ana. Un mic lac din curte e plin cu pești, iar păsările de prin ogradă au declanșat o miniproducție de ouă. Aristocrata, Prăfuleț, Nicky, Fundiță, Coco, Snowflake, Izzy, Protopopeasca, Duffy, Woody, VanPelt, Coconete au devenit personaje în filmulețe sau poze pe Facebook sau Tik Tok, alături de relatări despre atacurile vulpilor și uliilor asupra orătăniilor ori a gândacului păros și perfidelor omizi asupra poamelor. Câini și pisici patrulează dintr-o parte în alta. Într-o zonă din curte, au instalat mica fabrică de vin, din vechiul hambar au făcut adăpost de utilaje, o clădire a devenit birou și casă de oaspeți.

„Am adus vreo 30 de găini, avem o livadă întreagă la dispoziție. Eu refuz să mănânc carne de pui din comerț, cât am aici îmi ajunge. În România se cumpără mult, se aruncă prostește, nu e ceva sustenabil, pentru că îi omoară pe micii producători, iar agricultura ajunge să fie făcută de companii enorme. Principalul lor scop este profitul, iar solul îl lasă distrus: după 10-15 ani de folosire intensivă e vraiște. Nimeni nu își permite pierderi acolo”.

Ferma de bizoni, atracție turistică

Recea Cristur a devenit celebră după înființarea complexului de creștere a bizonilor BT Bison Ranch, pe 1.000 ha, al omului de afaceri Hans Kilger. Complexul grupa inițial 400 de bizoni americani, după perioada de aclimatizare cu mortalitate ridicată. Primii, din Vestul Europei, au costat câte 1.800 de euro. Proprietarii au adus apoi bivoli româneşti, cerbi, mufloni, vaci africane. Investiţia este de 5 milioane de euro. Planurile vizau extinderea într-un safari park public, cu grădină zoologică, partide de vânătoare pensiune, restaurant. Cei de la Poama Boierească se gândesc la un circuit turistic care să integreze complexul de bizoni și alte atracții locale pentru că există lacuri apreciate de pescari, precum Căprioara sau Panticeu, dar și o fermă de măgari, la Vultureni.

(Publicat în ediția print TB 106)

Total
0
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articolul anterior

Sediu "al viitorului" pentru NTT DATA la Sibiu. Cum arată la interior

Articolul următor

Încasările din administrarea parcărilor au crescut cu 21% în 2021 la Oradea

Citește și despre galele The Voices of Business Awards:
The Voices of Business Awards Cluj 2023
The Voices of Business Awards Alba 2023
The Voices of Business Awards Sibiu 2023
The Voices of Business Awards Brașov 2023
Citește și:
Zi de Zi știri economice:
Loading RSS Feed
Total
0
Share