Clădirea demolată a Centralei Electrice de Termoficare (CET) și ruinele fostei fabrici Armătura din Zalău se transformă în lucrări de artă, prezentate în țară și în străinătate.
Galeria Plan B de la Berlin, din Potsdamer Strasse, găzduiește o expoziție personală a artistului plastic Gheorghe Ilea, cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului (CCAJ) Sălaj. Aceasta are ca temă de bază o serie de picturi ale CET Zalău, realizate între anii 2015 și 2019, în timp ce clădirea era în curs de demolare. Proiectul “CET Zalău în demolare” își propune să recupereze moștenirea industrială lăsată prin valorificarea acesteia în spațiul artei contemporane.
Urmele lăsate prin tehnologia utilizată, sistemele informatice rudimentare din acea vreme, materialele, modul de lucru și metodele de lucru folosite, inovația și adaptarea la cerințele politice ale vremii încă se păstrează prin memoria a ceea ce a mai rămas din CET Zalău, chiar și în urma demolării.
“A fost dificil să realizez aceste picturi, întrucât o parte din elementele amintite erau deja dispărute la momentul respectiv. Am văzut în interiorul centralei urme ale unei activități meșteșugărești supradimensionate, ceva grandios din punctul meu de vedere, față de care nu a existat niciodată o apreciere sau o plată corectă în raport cu efortul uman depus în făurirea acestei construcții megalomane.
Țevi și suduri de tot felul, vata de sticlă din jurul acestora, plase de sârmă, table zincate îmbinate care înveleau aceste țevi, robinete mari și mici, arcuri, structuri de beton armat din fier, toate acestea sunt doar o mică parte din ceea ce am descoperit. Între timp, natura, încet dar sigur își recucerește teritoriul la CET Zalău. Plopi cresc peste tot, la fel și iarba, buruieni și tufe de ciulini. În toamna trecută, am cules mure de acolo.
Mi-a plăcut să pictez la acolo, deoarece e liniște. Am pictat, absorbit fiind de acele imagini care parcă și acum îmi rămân bine întipărite în minte: rezervoare mari ruginite, o întreagă țesătură de țevi, stâlpi solizi din beton, tavane sparte prin care se poate vedea cerul, dar și vegetația care apare peste tot, inclusiv ciori și tot felul de alte păsări.
Într-o sală mare dezafectată, unde încă mai este un bazin cu apă, am făcut o expoziție, pentru mine și pentru porumbeii care locuiau acolo. Am schimbat expoziția de 2-3 ori, la fiecare trei luni, întrucât a fost mult mai practic pentru mine să-mi usuc picturile acolo, în loc să le aduc acasă. Erau și turnurile, se vedeau de departe. Ce se va întâmpla cu ele? Vor fi distruse? Sau nu?”, se întreabă artistul.
Acesta s-a născut la Bucea (județul Cluj), iar acum locuiește și lucrează în Zalău. El a mai expus la Paris, Budapesta, Montbeliard și Leipzig.
Capodopere industriale, în pericol în Transilvania
Direcția pentru Cultură Sălaj (DCJ) a convenit cu proprietarul fostei fabrici Armătura ca mozaicul acesteia să fie salvat cu ajutorul Universității de Artă și Design Cluj, cu dezlipirea sa și amplasarea lucrării în alt loc, înainte ca halele să fie demolate pentru a face loc unui proiect imobiliar. 1.000 de persoane au semnat o petiție prin care cer autorităților să salveze simbolurile fostei uzine: o statuie din bronz, un robinet industrial și mozaicul aplicat pe clădirea dinspre șosea, conform Magazin Sălăjean. La Cluj-Napoca, experții în dezvoltare durabilă au propus transformarea halelor Remarul 16 Februarie în piață agroalimentară și nu în clădire de birouri, cum vor proprietarii acesteia.
