Mai multe organizații de mediu au propus transformarea Pădurii Hoia-Baciu, din zona Cluj-Napoca, în arie naturală protejată (ANP).
Acestea au adresat o scrisoare deschisă către primarul Emil Boc, semnată de mai mulți universitari și activiști de mediu, pe subiectul unei mai bune gestionări a Pădurii Hoia – Baciu și a pășunilor, prin transformarea sa în ANP. Sprijinul promis de edil nu s-a concretizat nici în bugetul pe 2021, nici în cel pe 2022, susțin organizațiile.
“Cu șase luni în urmă ați promis alocarea a 100.000 de lei pentru un studiu privind biodiversitatea peisajului Hoia – Baciu și a pășunilor adiacente. Acest studiu îndeplinește și rolul de bază pentru planul de management cu scopul de a conserva mai bine un areal natural amenințat de dezvoltare imobiliară haotică și infrastructură.
Trebuie să facem demersuri împreună cu Consiliul Județean (CJ). În 2021, la propunerea societății civile și a consilierilor locali, ați acceptat la dezbaterile privind bugetul local un sprijin financiar pentru conservarea pădurii, plămânul verde al orașului.
Nici angajamentul din 2021, nici cel din 2022 nu au fost încă respectate. Cerem ca alocarea prevăzută în buget să fie onorată. O echipă mixtă de specialiști din universități, medii asociative, administrație, silvicultură și proprietari privați să colaboreze printr-un proces participativ de bună guvernanță pentru a transforma Hoia într-o arie naturală periurbană de peste 1.000 ha.
Ar fi un cadru natural unic în țară, care ar aduce multă bucurie clujenilor dar și celor ce vin din alte orașe sau de peste hotare atrași de magia acestei păduri. Pentru sănătatea oamenilor din oraș este vitală protejarea pădurii și a pajiștilor din jur”, se specifică în document.
Proprietari și dezvoltatori vs iubitori de mediu
12.000 de clujeni au semnat o petiție împotriva tăierilor abuzive de arbori în această pădure, dar și pentru o gestionare mai bună a pădurii. “Mii de oameni ies săptămânal în Hoia pentru a se bucura de natură. Suntem în momentul în care trebuie să alegem între interesele celor câțiva proprietari care vor profit imediat, interesele dezvoltatorilor imobiliari care visează cartiere de lux pe terenurile defrișate sau interesele, de bun simț, ale unei comunități de sute de mii de oameni. Hoia-Baciu este un peisaj în care se împletesc naturalul, funcționalitatea ecologică și valorile istorice, culturale”, consideră organizațiile.
Petiția este semnată de organizațiile Umbrela Verde, Natura Transilvaniei, Societatea Organizată Sustenabil, Clubul de Cicloturism Napoca, Someș Delivery, MiniMASS, Clujul Sustenabil, Asociația Cinegetică pentru Cercetarea Habitatelor Valori Superioare, dar și de Facultatea de Știința și Ingineria Mediului, Institutul de Cercetări Biologice, Facultatea de Biologie și Geologie, Facultatea de Studii Europene.
Constatările asocierii Umbrela Verde
- La nivel de peisaj, în Hoia-Baciu suprafețele de pădure și de pajiște (utilizată ca pășune) sunt aproximativ egale, această compoziție fiind recunoscută ca importantă pentru maximizarea biodiversității și a rezilienței ecosistemice. Cu cât un ecosistem are biodiversitate nativă, caracteristică regiunii, mai mare, cu atât el este mai rezilient, adică mai rezistent în fața schimbărilor climatice sau a diferitelor calamități / fenomene naturale extreme. Atât pădurea, cât și pășunea sunt extrem de diverse în structuri ecosistemice cu înalte valori naturale și culturale. Amintim arborii bătrâni modificați cultural (crâng de diferite vârste), zonele umede, arborii și arbuștii presărați de pe pășune, regenerarea naturală a arborilor care se vede și în pădure și pe pășune.
- Vegetația nativă este nefragmentată de drumuri asfaltate și construcții. Cea nefragmentată, eterogenă și extinsă pe sute de hectare permite organismelor deplasarea (migrare, dispersie), reprezentând un coridor ecologic pentru acestea. În configurația structurală existență (pădure cu elemente bătrâne și litieră bine dezvoltată, pajiște cu arbori și arbuști, zonele umede existente), vegetația nativă conferă ecosistemelor care formează peisajul Hoia-Baciu o capacitate ridicată de stocare a apei provenită în urma precipitației. Un astfel de peisaj poate reține peste 80% din apa căzută în urma ploilor torențiale contribuind la ameliorarea efectelor manifestărilor climatice extreme.
- Acest peisaj are o mare varietate de habitate, care împreună cu trăsăturile biofizice îi conferă trei puncte tari: biodiversitate mare, conectivitate ecologică, valori estetice și culturale mari. Pe lângă valoarea recreativă, vedem în protejarea acestui peisaj un mare potențial educativ și cultural. Elevii de școală și studenții de la facultățile de profil pot ieși să vadă în natură ceea ce li se predă în clase sau amfiteatre. Se pot organiza tururi ghidate pe teme de educație despre natură, tematici culturale, istorice. La nivelul acestui peisaj putem identifica elementele unor practici silvopastorale tradiționale, practici tradiționale și moderne de silvicultură. Experiența acestora într-un loc restrâns este rară în Europa. Există grupuri de experți, inclusiv în silvicultură, care vin să vadă acest peisaj tocmai pentru acest ansamblu de ancestral și modern.
- Avem în Hoia-Baciu multe specii de plante lemnoase (arbuști și arbori). Cele 25 de specii ori subspecii identificate reprezintă o diversitate mare de strategii de viață și tolerare a condițiilor de mediu, iar la nivel sistemic înseamnă rezistență a ecosistemului în fața condițiilor vitrege de mediu. Diversitatea de specii se transpune în diversitate ridicată de grupe funcționale ecologice (unele specii sunt polenizate de insecte, altele de vânt) și diversitate mare de răspunsuri ecologice la variațiile condițiilor mediului. Identitatea ecosistemică și biomică a peisajului Hoia-Baciu va fi rezilientă în fața variațiilor climatice dacă acesta nu se va fragmenta, distruge de către om. Printre speciile identificate de mare interes în conservare sunt sorbul, părul pădureț, mărul pădureț, stejarul pufos, carpenii bătrâni. Există cinci specii native de stejari în peisajul Hoia-Baciu, unele rezistente la variațiile climatice. Profesori universitari, cercetători și turiști din străinătate care au vizitat Hoia s-au minunat de unicitatea și frumusețea pădurii de carpen de lângă Parcul Etnografic Romulus Vuia.
- Există regenerare naturală inclusiv pentru specii de arbori rarisimi, cum ar fi sorbul. Fiecare specie de arbore se regenerează natural, fără intervenție umană de foarte mult timp, iar acest lucru dă mare parte din farmecul pădurii. Regenerarea se face atât prin sămânță, cât și prin drajonare (arborele produce lăstarii din rădăcină).
- În interiorul pădurii Hoia-Baciu, există un sit Natura 2000, Pădurea de Stejar Pufos de la Hoia, o pădure panonică cu Quercus pubescens. Sunt comunități de plante și nevertebrate specifice zonelor stepice ale Transilvaniei. Deși situl va fi conservat, populațiile din sit au nevoie de schimb genetic (de indivizi) cu populațiile învecinate, care va fi întrerupt dacă în jur vor fi proprietăți locuite. Din perspectivă ecologică, funcționalitatea și calitatea ecologică a acestui sit protejat este legată de funcționalitatea ecosistemelor din jur. Nu putem menține un petic de natură protejată într-un cadru de peisaj unde naturalul este din ce în ce mai fragmentat și redus ca suprafață, de către oameni.
- Există în acest peisaj specii protejate, periclitate chiar la nivel european. Sunt zeci de specii de păsări, inclusiv pupăza care cântă în cel puțin 10 locuri, prigoria, uneori cârstelul, care ar cuibări aici dacă nu ar fi câini care patrulează toată pășunea noaptea. Peisajul Hoia-Baciu are o metapopulație densă de izvoraș cu burta galbenă – amfibian strict protejată la nivelul UE, în multe regiuni fiind periclitată sau deja dispărută, dar și alte specii strict protejat (tritoni, rădașcă, fluturi, păsări – pentru protecția cărora România s-a angajat să desemneze arii speciale de protecție). Speciile protejate legal se pot menține doar dacă au substrat fertil natural care să permită aceasta – substratul fertil este peisajul Hoia-Baciu în identitatea ei actuală, totodată și identitate bioculturală, istorică.
- Există puncte fosilifere de interes științific și sunt expuse roci care erau accesibile și în alte părți ale orașului, dar care la acest moment pot fi accesate numai pe liziera Pădurii Hoia, din cauza construcțiilor excesive pe arealul unității administrativ teritoriale Cluj-Napoca. O posibilă asfaltare a drumului existent pe marginea pădurii, îngrijorare legitimă în contextul pietruirii drumului din pădure, ar conduce la dispariția acestor puncte de interes didactic și științific.
- Valorile socioculturale, educaționale și terapeutice ale peisajului Hoia sunt extraordinare. Sute de oameni se mobilizează aproape ad-hoc pentru a proteja acest peisaj pentru oamenii din prezent și viitor și își exprimă îngrijorarea față de distrugerea acestui peisaj, petițiile fiind semnate de mii de persoane. Tendințele peste tot în lume, în toate contextele culturale, arată că societățile urbane recunosc din ce în ce mai mult importanța ecosistemelor urbane funcționale. Natura va fi sursă de reziliență urbană într-un context de extremificare a fenomenelor climatice. Distrugerea acestor elemente naturale, în ciuda faptului că perdanții vor fi mult mai mulți decât câștigătorii, ar trebui regândită acum. Investițiile ar trebui direcționate spre menținerea valorii naturale-culturale ale peisajului Hoia-Baciu; dezvoltarea unei culturi și comportamente sănătoase față de natură în rândul vizitatorilor; dezvoltarea unei rețele ecoturistice periurbane cu ghizi și rangeri pregătiți care să permită reconectarea cognitivă, emoțională, experiențială, spiritual-filosofică, relațională dintre oameni și natură și care să și monitorizeze starea naturii. Toate acestea au și valori terapeutice. Astfel de investiții ar avea un suport social ridicat și în timp din ce în ce mai puternic.
- Peisajul Hoia-Baciu este parte a patrimoniului istoric, biocultural și natural al zonei metropolitane clujene. Menținerea acestui peisaj pentru generațiile viitoare ar fi un act responsabil din partea generației noastre. Noua identitate climatică în formare, împreună cu posibila intensificare a fenomenelor de lockdown, va face societatea să regândească importanța spațiilor cu înalte valori naturale din imediata împrejurime a localității.
- Peisajul Hoia-Baciu este esențial și la nivel zonal, strategic, din punct de vedere ecologic, peisagistic, recreațional și turistic pentru plimbare, alergare, turism pedestru și ciclist. Acest peisaj este un ax prin care natura pătrunde spre inima aglomerației urbane metropolitane clujene, care din păcate s-a dezvoltat în sistem de „pată de ulei” în ultimele decenii și continuă pe același trend de „nepăstrare” de zone naturale mari și interconectate. Acest ax asigură conexiunea spre zona centrală a Clujului via Cetățuie, Parcul I. L. Caragiale și Parcul Central S. Bărnuțiu, pe de o parte, și spre culoarul ecologic și recreațional-turistic Hoia – Dealul Melcului – Dealul Suceagului – Straja – Dumbrava (interfluviul dintre Valea Someșului / Căpușului și Valea Nadășului, care la rândul ei asigură conexiuni spre zona Munților Apuseni și spre suprafețele extinse de păduri și pășuni din nordul și nord-vestul județului.
- Acest rol al zonei Hoia de verigă esențială pe axul încă cvasinatural de legătură dintre zona pericentrală a municipiului Cluj-Napoca și porțiunea încă neantropizată a interfluviului Nadăș / Someș este cu atât mai importantă, cu cât altele existente au fost anihilate sau fragmentate, iar cele potențiale devin iluzorii sau este deja cert că vor fi eliminate. Conexiunea spre masivul Feleac – Făget a fost întreruptă prin permiterea joncțiunii intravilanului municipiului cu cel al satului Florești. Este evident procesul în curs de realizare a construirii compacte pe tot spațiul, anterior puțin sau deloc antropizat și construit dintre cele două localități. Alt exemplu este extinderea zonei construite a Clujului spre Făget cu „umplerea” cu construcții a spațiilor dintre cartierului Zorilor-Sud / Europa, str. Făgetului și Câmpului – D. D. Roșca și axei Drumul Sf. Ion și fragmentarea zonelor ce vor scăpa totuși neconstruite.
- Este clară tendința de joncțiune a intravilanelor Clujului cu cel al Feleacului și de extindere „în pată de ulei” a zonei compact construite a intravilanului și spre direcția Borhanci, Sopor, Dezmir și Sânnicoară, mai nou, spre nord, fără axe „verzi” care să rămână nefragmentate, deși asemenea axe erau propuse prin toate strategiile și planurile de amenajarea teritoriului din ultimele decenii. Axa Dealul Melcului – Hoia – Cetățuie rămâne crucială. Clujul este pe cale să adopte din ce în ce mai mult ingredientele unui oraș smart, care tinde spre neutralitate în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră și are viziunea de a fi oraș verde. Aceste aspirații legitime nu se pot atinge prin distrugerea acelor spații care stochează carbon, conferă reziliență environmentală și sunt ecologic funcționale, precum peisajul Hoia-Baciu.
- Biodiversitatea și peisajul Pădurii Hoia-Baciu și a pășunilor adiacente oferă Clujului și zonei metropolitane un ingredient natural remarcabil pentru o viziune cât mai verde, necesară în contextul urgenței climatice și a necesității scăderii emisiilor de gaze cu efect de seră. Clujul are resurse economice și culturale importante care ar putea fi folosite pentru a proteja acest peisaj și includerea lui într-o centură verde funcțională în egală măsură ecologic și socio-cultural. Distrugerea identității peisajelor cu înalte valori naturale și culturale existente va avea costuri de oportunitate ridicate pentru generațiile din viitorul apropiat.
- Persistența și caracterul natural ridicat al acestui peisaj va depinde în mare parte de intențiile existente la nivelul structurilor de guvernare și nu de lipsa argumentelor de ordin cultural, social, științific. Peisajul Hoia-Baciu va avea nevoie nu doar de sprijin financiar pentru a genera cunoașterea necesară despre sistem, ci și de intenția din partea guvernanților să implementeze cunoașterea generată pentru a ne asigura că acest peisaj nu se va distruge.
