Cărămizi din zaț de cafea, conducte din deșeuri, oțel din reciclări, încălzire cu hidrogen sunt propunerile companiilor înclinate spre produse și servicii sustenabile.
Banca Transilvania (BT) și Camera de Comerț Româno-Britanică (BRCC) au convocat managerii marilor fabrici, producătorii majori de energie, experții în sustenabilitate în vederea alinierii la o piață ce va pune accent pe produsele durabile și îi va evita pe poluatori.
Acestea au organizat, la sediul celei mai mari bănci din România, o dezbatere despre finanțarea tranziției către o economie neutră climatic (Net Zero). Temele abordate au fost raportările nonfinanciare și alinierea cu taxonomia UE (standard ce reglementează sustenabilitatea mediului); planuri de tranziție către Net Zero.
Evenimentul moderat de Petronela Despoiu, coordonator finanțe durabile la BT, a reunit profesioniști care au explorat soluții practice pentru finanțarea tranziției la un asemenea tip de economie. BRCC a fost reprezentată de Shajjad Rizvi, consul onorific al Marii Britanii la Cluj. Dezbaterea a oferit un cadru productiv în care experții au discutat subiecte critice.
Acestea s-au referit la tehnologiile necesare pentru planuri de tranziție eficiente, strategii realiste și realizabile, legătura dintre raportarea nefinanciară și eforturile de tranziție. Participanții s-au conectat activ cu vorbitorii, favorizând un mediu energic și de colaborare atât la conferință, cât și în pauzele de networking.
Omer Tetik – director general BT: „Vom produce energie pe acoperișul băncii”
- Sustenabilitatea va schimba felul în care banca va avea relațiile cu clienții săi, dar și companiile cu furnizorii, clienții. Pentru noi, cei din România, poate fi o oportunitate să ajungem mai aproape de țările din Vest. Nici BT nu are o istorie de 150 de ani, nici multe companii de aici nu au 50-100 de ani de activitate.
- BT nu știa la început ce înseamnă o bancă socială, să practici social banking, deși ne axa pe IMM-uri. Încercam să susținem zone defavorizate, în timp ce competitorii noștri erau doar cu blue chip-uri, companii mari. Cu nișa asta am crescut noi și iată că acum multe dintre acele startup-uri de acum 20-25 de ani au devenit companii listate sau mari. În acest demers către sustenabilitate vom avea exagerări, greșeli, dar vom învăța împreună.
- Avem acum ca sediu această clădire „verde”. În curând o să vindem energie produsă pe acoperiș, centrele noastre de date folosesc surse de energie regenerabilă, însă e doar un început. Am recurs la emisiuni de obligațiuni verzi între 500 și 700 milioane €. Anul trecut am avut finanțări verzi de 200 milioane €, ținta noastră este ca în perioada 2022-2026 să ajungem la 1 miliard € în investiții verzi.
Gaetano Casale – Senior Manager, EY Romania: „Unele afaceri se vor modifica total în 10 ani”
Raportările de sustenabilitate ale companiilor vor constitui un proces foarte complicat fiindcă trebuie să conțină standarde pe partea de mediu, socială și de guvernanță (ESG). Companiile trebuie să identifice impactul pe care îl au asupra oamenilor și mediului, societății în general prin activitățile lor directe sau indirecte de-al lungul lanțului valoric (furnizor, client, contractor).
Ele trebuie să menționeze, printr-o analiză de scenariu, cum schimbările climatice, poluarea le afectează business-ul financiar, riscurile sau oportunitățile, legate de impact negativ sau pozitiv asupra lor. Unele business-uri se vor modifica total în 10-15 ani pentru a fi sustenabile și competitive pe piață. Primele care vor trebui să facă aceste raportări în România sunt companiile mari și IMM-urile listate la bursă.
Andreia Stanciu – director, Biroul pentru Europa de Sud ACCA: „Apare auditorul de sustenabilitate”
- Studiile pe care le-am realizat relevă că foarte mulți directori financiari se simt nepregătiți pentru aceste noi reglementări. Vor fi rapoarte obligatorii de durabilitate, auditul va fi diferit. Inițial noi, auditorii, am fost de acord că poluarea cu CO2 va fi redusă la zero până în 2035, însă apoi am ieșit public și am spus că nu se poate.
- La început, opinia auditorului va fi cu rezerve, deocamdată fiind în situația de ajustare. Raportul de sustenabilitate va fi inclus în situațiile financiare, vom avea o nouă profesie, certificate care va fi “lipită” la calitatea de auditor.
Mariana Coman – CFO, Tenaris: „Oțelul, printre cele mai reciclate materiale”
- Când vorbim despre sustenabilitate, ne gândim și la eficiența industrială și energetică, reducerea emisiilor de carbon. Noi ne-am axat pe îmbunătățirea eficienței energetice și industriale. Avem foarte multe proiecte: un parc fotovoltaic de 20 MW la oțelăria din Călărași, ca să avem o atmosferă cât mai nepoluantă folosim un cuptor electric în loc de unul alimentat cu gaz.
- Nu vedem această raportare doar ca pe o unealtă de marketing folosită de unele companii. A fi sustenabil înseamnă să aloci și bugete semnificative pentru investiții, să vezi ca business-ul să fie durabil, să genereze valoare adăugată.
- Eficiența industrială este o consecință a acțiunilor sustenabile pe care compania le aplică anterior, mai ales că industria metalurgică nu poți să o faci automat „verde”, mai ales că în componența chimică ai CO2.
- Sunt și clienții care vin în locațiile noastre din România și se uită la toate aceste aspecte, fac interviuri cu angajații femei sau bărbați. Avem o echipă tehnică și economică ce evaluează un proiect cu randamentul investiției pe partea de ESG, altfel nu se aprobă.
- Astăzi există deja componenta nonfinanciară care îmi trage un semnal de alarmă că trebuie să iau în calcul ceea ce se întâmplă cu mediul, în jurul meu. Înainte se vorbea doar despre efectele climatice, astăzi le vedem clar. Oțelul este unul dintre materialele cele mai reciclate, nu poți să faci eficiență energetică fără aplicarea principiilor economiei circulare.
Alexandru Stânean – CEO, TeraPlast. Războiul țevilor: gri vs. portocaliu
- Obiectivul unei companii private este să facă profit, iar utilizarea materialelor reciclate în produsele de țevi de canalizare ne asigură un avantaj economic. Din 2015 facem lucru acesta, suntem acum producătorul european care are conținutul cel mai mare de materiale reciclate în țevile de canalizare.
- Există un avantaj de cost direct al acestor produse ale noastre, însă în România lucru acesta n-a contat, deoarece sunt producători care susțin că este un material mai slab decât țevile lor, deși rezistă la teste de compresie, spargere. În Europa, însă, aceste standarde de calitate sunt foarte clare.
- De la un conținut de 30% de materiale reciclate, am realizat un produs realizat 100% din aceste materiale, treaba a mers foarte bine pentru că am vândut tiruri întregi în Olanda. În România nu, pentru că are culoarea gri, iar românul este obișnuit ca țeava de canalizare să fie portocalie. Deci nu este decât un produs de nișă, cu succes limitat, în țara noastră.
- Această țeavă este mai ieftină, însă toate companiile care fac supervizarea de șantier în România cer din aceea portocalie. Atât timp cât nu avem în minte considerentele economice când promovăm o soluție sustenabilă, ea nu se va impune pe piață. Când vor fi obligatorii standardele ESG, va exista un parametru măsurabil, amprenta de Co2, care va fi un diferențiator clar.
- Totuși, la această oră, omul preferă să meargă pe soluția consacrată, nu dorește să experimenteze. Cum proiectantul, consultantul și beneficiarul merg pe aceeași linie, firma de construcții nu are altă variantă decât să apeleze la produsul clasic.
Gabriela Fistiș – consilier pentru sustenabilitate, INAQ Consulting: „Riști să fii scos din lanțul de aprovizionare”
- În sec. XXI discutăm despre neutralitatea climatică sub umbrela Pactului Verde European (PEV), însă de 20 de ani lucrăm sub paradigma acestor schimbări. Înainte acest concept nu era legiferat, ci doar vehiculat la nivel de voluntariat de către organizațiile ecologiste, prin proiecte în comunitate.
- Fără un cadru ESG sănătos, corect, nu veți avea ce să raportați, ce să spuneți mai departe finanțatorilor, clienților. BT va cere acest raport de sustenabilitate. Dacă nu ești atent la aceste solicitări ale clientului, te scoate din lanțul de distribuție, iar dacă asta înseamnă 30-40% din producția ta, te-ai dus în cap.
Daniel Dumitrescu – fondator, InnovX: „ONU ne vrea centru de excelență în greentech”
- România poate deveni un lider în ESG, cu un aport proactiv. Să nu așteptăm raportările, mai ales că avem un comisar european pe zona socială și un vicepreședinte al Comisiei Europene (CE) care să ajute, dacă există interes din partea patronatelor, a camerelor de comerț, la creionarea acestor standarde.
- În Europa Centrală și de Est există o tendință de nearshoring (mutarea producției aproape de clientul final, n. red.), Polonia promovându-se ca un furnizor preferat pentru Vestul Europei. România poate să aibă avantajul economic al primului venit în respectarea standardelor de sustenabilitate, având și sprijinul BT ca promotor al inovării și al unor companii care deja exportă și pot să ducă plusvaloare în afara țării.
- Ca accelerator de afaceri, dezvoltăm împreună cu departamentul de la Viena al ONU un program de dezvoltare a startup-urilor la nivel global în special zona de energie „verde”. ONU caută parteneri ca să facă din România un centru de excelență în greentech pentru regiunea Balcanilor. Derulăm și un program de accelerare alături de CE .
- Startup-urile au servicii ce îmbunătățesc procesele de fabricație, pot să facă producția, transportul, logistica mai „verde”. Renergia, startup din Cluj, poate monitoriza procesele energetice din companii și din zona de business-to-business, care atunci se pot evalua și îmbunătăți. Sunt business-uri noi ce furnizează date care să faciliteze abordările nonfinanciare sau să dezvolte tehnologii verzi.
- Noi ajutăm startup-urile de greentech să identifice un potențial de business, soluția să genereze venituri, ca să fie profitabile. Auditul tehnologic se face de către giganți tehnologici precum Microsoft sau Google. Dacă acea soluție funcționează pe rețelele lor, înseamnă că e stabilă, auditată din punct de vedere tehnic, deci startup-ul poate apoi să participe la licitații.
- La finele programului, noi identificăm startup-urile care sunt stabile, adică pot livra, deci pot atrage mai ușor finanțare. Vrem să creăm o platformă online de soluții tehnologice inovatoare startup ce pot fi utilizate ca furnizori de către marile corporații. Pe zona de investiții InnovX face parte dintr-un fond de investiții regional, cu parteneri din Polonia și Ungaria, finanțat și prin PEV.
Alina Floroaie – fondator, The Climate School: „Sustenabilitatea, atu în fața băncilor”
- Trebuie să revizuim fundamentele afacerilor și sustenabilității pentru că vorbim despre decenii de angajamente, inovații corporative, fluxuri enorme de capital către tehnologii curate. Cu toate acestea, criza ecologică se adâncește, deci întreprinderile sunt depășite de amploarea problemelor, adică avem nevoie de schimbări structurale.
- Ne trebuie măsuri de atenuare pentru a micșora acest decalaj de emisii de Co2, dar și de adaptare: să minimizăm impactul pagubelor pe care le produc schimbările climatice.
- Una dintre măsuri este planul de tranziție, o foaie de parcurs pentru o companie. Pentru un oraș aglomerat precum Clujul, seamănă cu planul de urbanism, de dezvoltare, în care haosul și aglomerația nu vor fi eliminate doar construind noi drumuri, ci regândind complet sistemul.
- Planul de tranziție este o abordare strategică pe care companiile trebuie să îl pregătească în mod obligatoriu, nu doar să îl pună apoi la sertar; multe se opresc pentru că li se foarte complex și costisitor. Totuși, investind doar în tehnologiile curate, companiile din UE ar economisi 130 de miliarde de euro. Impactul companiei asupra mediului îl calculăm aflând amprenta de CO2.
- În a doua fază, ceea ce fac foarte puțin companiile în România este să evalueze riscurile prin analiza scenariilor – cum le va afecta schimbarea climatică. Apoi, ca să știi unde vrei să mergi, să introducă elemente de planificare, după care să stabilești o listă de acțiuni practice, cu elemente de economie circulară, energie regenerabilă din producție proprie, schimbarea furnizorilor, regândirea produselor și fluxurilor de producție. Urmează monitorizarea progresului și pregătirea pentru noile schimbări legislative.
- Băncile, sistemul financiar își aliniază portofoliul cu toate principiile de sustenabilitate și vor cere companiilor să dovedească faptul că și-au angajat sistemul și lanțul de aprovizionare în planul lor. Sustenabilitatea a devenit o așteptare, deci va însemna și un atu al companiilor de a atrage talente, deoarece noile generații vor să vadă aceste valori în companiile unde lucrează.
- Dacă lăsăm piața liberă să intervină, sustenabilitatea nu va avea ritmul potrivit. Mediul de business are nevoie de sprijin în a acoperi costurile inițiale foarte mari pentru ca aceste eforturi să fie viabile comercial. Mai util nu este să ducem sustenabilitatea în afaceri, ci să ducem afacerile în sustenabilitate pentru a fi competitivi.
- Acest demers trebuie să fie sprijinit de politici guvernamentale și de o masă critică de lideri de afaceri care să le împingă – companii asociate în clustere industriale. Sunt exemple pozitive care vin din energia regenerabilă, producția de baterii pentru mașini electrice, unde politicile din unele țări au contribuit la crearea de piețe pentru aceste produse neutre climatic.
Daniel Șologon – CEO, Cemacon: „Suntem precum căutătorii în gunoi”
- Suntem o companie antreprenorială românească dintr-o industrie despre care se crede că este energofagă și poluantă. Mulți dintre producătorii de cărămidă sunt însă reciclatori, funcționează cu pondere mare pe energia regenerabilă. În cazul Cemacon, nefiind constrânși de a bifa, de a raporta într-un anume fel, de a da bine, de a convinge, am făcut lucrurile la modul firesc, rațional. Este adevărat că am căutat beneficii de profit.
- La Cemacon facem un produs 100% natural, fie că vorbim despre blocul ceramic din care se construiește o locuință sau de cărămida aparentă cu care se plachează fațada unei clădiri. Produsele noastre se realizează din argilă pe care o luăm din spatele fabricii în cazul blocurilor ceramice sau de la carierele din jur, de foarte aproape, pentru cărămida aparentă. Alături de acestea punem mai multe materiale considerate ca deșeuri, care au nevoie de reciclare: zaț de cafea, rumeguș, paie, cenușă, sticlă.
- Toate un impact foarte bun asupra produsului, fără să ne spunem nici reciclatori, nici manageri de deșeuri. Am transformat argila noastră care nu era suficient de bună cu ajutorul unor deșeuri și am făcut cel mai rezistent produs la compresie din România, poros – foarte bun din punct de vedere termic, ușor – pe un tir de cărămidă punem un palet în plus față de competitori, cu emisii mai mici de CO2 la transport.
- Fabrica noastră din Recea, județul Sălaj, a fost construită în 2010, este cea mai mare de blocuri ceramice din Europa de Est. De atunci s-a mai edificat una singură, lângă Bruxelles, ce încorporează o cantitate mai mare de deșeuri și are o profitabilitate de milioane de euro datorită faptului că acceptă să recicleze multe deșeuri.
- Aceasta beneficiază de un sistem mult mai bine pus la punct de reglementare a deșeurilor, colectare și urmărire pe ciclul de reciclare. Cei de acolo pot pune în produs vată de la sere care sunt obligate să o schimbe la trei ani, cartonul de la rigips care trebuie separat și reciclat, sticla în diverse forme de pulberi, zațul de cafea în cantități foarte mari, multe lucruri pe care primeau bani.
- Apoi, concurăm cu cărămida din Serbia, care nu are constrângeri de mediu. Paletul de lemn ei îl dau, noi trebuie să îl reciclăm, ei nu trebuie să plătească tonele de carbon cu certificate; tocmai de aceea măcar în zona de proximitate a României ar trebui să fie o echilibrare.
- Noi suntem ca și căutătorii în gunoi: prima dată am testat zațul de cafea – un excelent degresant pentru argilă care să nu crape la uscare; ne trebuiau cantități industriale fiindcă de la Recea ies zilnic pe poartă 80-100 de tiruri cu cărămidă. Am reușit să găsim la De’Longhi, Philips, însă după aceea am dat de un mare vid. Am vrut să facem noi un sistem de colectare, dar cantitățile sunt mici și nu era rentabil economic.
- Dacă ar exista o reglementare prin care zațul să nu se mai arunce la chiuvetă, în canalizare și să se sedimenteze acolo – noi, ca agenți economici am fi dispuși să cheltuim bani ca să dobândim acea materie primă; nu vrem să ni se aducă la ușa fabricii. De 9 ani producem blocuri ceramice fără a consuma gaz în cuptor pentru că aceste materiale folosite ca degresanți se autoaprind acolo și generează energie.
- În 2011 am fost pe marginea prăpastiei: ne aflam într-o situație financiară foarte dificilă pentru că fabrica s-a construit într-o perioadă în care piața construcțiilor s-a redus la jumătate. În 2014 am trecut prin rebranding și schimbarea portofoliului de produse. Inovația a fost să facem o cărămidă mai mare, dar de aceeași greutate cu a produselor similare. La 1 mp de zid foloseai mai puține cărămizi, făceai mai puțină manevră, puneai mai puțin mortar, toate acestea făcând să fim percepuți mai bine pe piață.
- Folosim energia regenerabilă: avem la Recea o centrală fotovoltaică de 1 MW, alta la Biharia, fabrică achiziționată de la investitori italieni. În 2021 am dat în funcțiune o centrală pe cogenerare care desigur că arde gaz, dar cu o eficiență prin care produce curent electric, aer cald, cu o reducere de 2.700 tone de carbon pe an.
Teofil Mureșan – președinte, grupul E-Infra: „Fără energia nucleară nu vom reduce poluarea”
- În industrie, companiile fac eforturi să reducă poluarea, să își optimizeze producția; în energie mixul energetic (producție, transport, distribuție) are cel mai mare impact în scăderea poluării și planul de decarbonizare. Oare 2050 Net Zero, cu 2030 40% reducere în comparație cu acest an este posibil în UE mergând pe tehnologiile de astăzi: solar, eolian, baterii, decarbonizare, pompe de căldură?
- Credem noi că reușim, odată cu mărirea cererii de energie electrică pentru mașini electrice, centre de date? Odată cu inteligența artificială, apar consumatori extraordinar de mari: în SUA s-a semnat un parteneriat între Microsoft și centrala nucleară Three Mile Island – Constellation Energy, închisă în 2019, de furnizare a energiei pe 20 de ani.
- Suntem optimiști în UE să atingem aceste ținte doar promovând aceste tehnologii. Foarte bună energia solară – la E-Infra avem 150 MW în funcțiune, foarte bună energia eoliană – avem o companie ce instalează turbine în Europa, avem baterii – cea mai mare capacitate de stocare din România, 100 MWh în funcțiune, cu încă 160 MWh până la finele anului viitor. Deci credem în toate acestea, dar nu sunt suficiente.
- Fără energie nucleară Europa nu va reuși să își atingă țintele fiindcă nu sunt realiste. Germania și unele țări care ne-au adus în situația aceasta promovând gazul rusesc se opun energiei nucleare, altă parte, cu Franța în frunte, o sprijină.
- Noi investim în solar, eolian, baterii, mai recent în nuclear, prin centrala de la Doicești. Parcurile noastre solare sunt finanțate de BT, sper să continuăm și pe partea de baterii. Acum șapte ani am construit prima centrală pe gaz, la Câmpia Turzii, în viitor aceste centrale vor avea rolul de a echilibra.
- O a doua centrală mai mare la care lucrăm acolo va funcționa cu mixul hidrogen – gaz, de la 30% hidrogen la prima, la 50% la a doua. Gazul se va reduce drastic în funcționarea unei centrale prin acest mix cu hidrogenul și intrarea pe gaz doar în vârfuri de consum. La Câmpia Turzii atragem în jur mari consumatori, astfel costurile de transport sunt foarte mici sau zero, alimentându-i direct din centrala noastră.
- Fără gaz în această perioadă de tranziție nu este posibil, dacă vrem să închidem cărbunii și să satisfacem cererea pentru mașini electrice și centre de date. Hidrocentralele sunt grozave, dar potențialul României este doar cel de acum, dacă va rămâne așa. Energia solară va fi limitată de suprafață și de impredictibilitate, la fel potențialul de vânt.
- În viitor mixul va fi 50% energie nucleară, 30-35% energie solară și vânt, 5-7% gaz. Unele tehnologii nu se dezvoltă cum am dori: profesorii noștri ne ziceau acum 25 de ani că vom avea fuziune nucleară, acum se spune că va fi peste alți 25 de ani. Trebuie să vedem ce se întâmplă și cu hidrogenul – cererea oricum va crește pentru că schimbările climatice sunt aici și trebuie să oprim poluatorii mari: centralele pe cărbune, mașinile clasice. Hidrogenul va fi foarte folosit în viitor, dar să vedem dacă și costul va fi competitiv.
- România se găsește într-o poziție foarte bună: până în 2030 va fi în fața multor țări în energie. În zona de transport, Transgaz va termina anul viitor, prin tronsonul Tuzla – Podișor, ultima porțiune a gazoductului de la Marea Neagră care va conecta Bulgaria până la București care se continuă cu coridorul cu Ungaria și Austria. Această magistrală va fi legată la proiectul de extragere a gazelor Neptun Deep, în parteneriat Romgaz – OMV.
- În același timp, noi suntem parte a unui alt proiect, împreună cu Transelectrica, pentru studiul de fezabilitate necesar instalării unui cablu de curent continuu de-a lungul acestei magistrale de gaz. Primele două cabluri de transport vor avea o capacitate de transport de 5.000 MW, aproape cât consumă România în acest moment.
- Proiectul Coridorului de Energie Verde face posibil să se transporte această energie nu doar prin țara noastră, cu Marea Neagră punct de conexiune, ci și spre Azerbaidjan și Ungaria. Prin conectarea la rețeaua care va traversa Germania, în construcție, se creează un Coridor Marea Nordului – Marea Neagră, în curent continuu, cu intrări – ieșiri conectat la sistemul de curent alternativ, practic, marea magistrală de transport pe deasupra liniile de înaltă tensiune.
Mihnea Zamfir – director de strategie, E.ON România: „E greu să treci de la sobă pe lemne la pompă de căldură”
- Noi avem un plan de decarbonizare: am măsurat amprenta de Co2, am identificat principalii generatori de emisii, am construit la nivel de grup și local un plan de sustenabilitate. De anul trecut avem o strategie locală, acum lucrăm la planul pe termen lung, deși multă lume se întreabă cum știi ce se va întâmpla peste 30 de ani, doar să faci scenarii ca să fii cât de cât pregătit.
- Facem reducere și evitare de emisii în zona de distribuție de energie electrică și gaze naturale, iar la furnizare oferim de la pompe de căldură, sisteme fotovoltaice, chiar centrale de gaz care pot ajuta clienții casnici să își optimizeze consumul energetic și să reducă emisiile, iar pentru clienții industriali, centrale fotovoltaice.
- România are importante resurse de gaze naturale care pot juca rolul de echilibrare a sistemului energetic, dar pentru ca acest lucru să se întâmple în realitate trebuie să se facă o tranziție justă pentru toată lumea, echitate socială: clienți casnici și industrii, să avem și componenta de suportabilitate. În țara noastră, racordarea la electricitate este de peste 90%, la gaz de 40-50%, dacă ne gândim la soluții extrem de prietenoase, e foarte greu pentru acea parte a populației ce folosește lemne să facă saltul direct la pompele de căldură.
- Este nevoie de politici publice, dar avem oportunitatea să folosim gazul până la expansiunea hidrogenului. Noi am făcut primul poligon de testare a hidrogenului în sistem hibrid în rețelele de distribuție la Mediaș, iar în două localități e folosit cu succes la aparatele casnice un amestec de 80% gaze naturale și 20% hidrogen. În alte rețele am ajuns la 30% hidrogen, încercăm să mergem și mai sus.
- Facem un plan cu toți actorii implicați – autorități, jucătorii importanți, ca să avem această tranziție care să țină seama de nevoile populației și industriei, dar și să fie realizabilă și justă. Gazul poate fi un combustibil de tranziție, liantul între unde ne aflăm azi și unde să ajungem în viitor către acest Net Zero (fără emisii de carbon, n. red.). Pentru ca acesta să ajungă la consumatorul final – ca să ai hidrogen până la procentul de 100% sunt necesare alte rețele – avem nevoie de încă două componente: transportul și distribuția.
- Nu este neapărat ideal să mergi cu ceva foarte mare, gen de mâine încălzim Clujul doar cu hidrogen, ci cu proiecte pilot, în localități mai mici, pentru a vedea efectele economice ale acestor tehnologii. Acum 20 de ani multă lume spunea că panourile solare nu raționament economic în spate, în viitor probabil că hidrogenul va avea o evoluție similară. Inclusiv aceste centrale de echilibrare vor putea funcționa pe hidrogen.
Cosmin Călin – director mari clienți corporativi, BT: „După furtuna energetică, toți se văd prosumatori”
BT este principalul finanțator al companiilor românești, de la firme mici la cele globale. IMM-urile din țară se confruntă cu impredictibilitate pe multe alte segmente ca să țină seama și de sustenabilitate, însă noi le spunem că e timpul să se gândească de pe acum și la acest aspect.
În 2021, după pandemie, promovam un program cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și International BERD și International Finance Corporation – Banca Mondială prin care firmele mici și mari puteau să acceseze granturi pentru montarea acestor panouri ca să aibă un flux de energie stabilă pentru operațiunilor lor, încă nu era termenul de prosumator.
Nu prea se uita nimeni la astfel de programe. A venit furtuna energetică din 2022, în octombrie – noiembrie; deja toată lumea voia să aibă surse energetice alternative. În România am devenit eficienți energetici din necesitate, deoarece prețul a explodat, iar multe contracte s-au reziliat.
E bine că țintim independența energetică a țării, că am găsit resurse de gaz la Marea Neagră – Romgaz a atras primele finanțări emisiune de obligațiuni în care noi am avut un rol activ. Gazul va avea un rol important și pentru independența energetică, și în tranziție, dar Net Zero pentru 2050 este foarte greu de atins.
De la politicile publice în descoperirea de tehnologii nu avem așteptări prea mari, măcar dinspre UE să vină. Proiectele de stocare și echilibrare în sistemele de energie regenerabile vor deveni tot mai accesate. Într-un an hidrologic slab, trebuie să existe susținere și din stocare sau echilibrare. Românul e extrem de creativ: în pandemie, companiile antreprenoriale locale au fost mai reziliente decât cele în care majoritatea deciziei se lua în afară. Atunci firmele locale au avut capacitatea de a-și reinventa rapid luxurile și de a se replia pe cele noi.