Președintele CPC, Dan Șucu, a îndemnat liderii marilor companii din regiune, la Summit-ul Industriilor Inteligente (SII), să se alieze pentru a obține legi favorabile. Ba chiar să propună miniștrii finanțelor și economiei.
“Uitați ce se întâmplă dacă nu eşti parte dintr-un mediu asociativ corect! Toată lumea vuieşte despre situaţia de la dezvoltatorul Nordis, cu ce se întâmplă cu avansurile la cumpărarea de proprietăți. Aceasta pentru că nu există o asociaţie puternică a dezvoltatorilor imobiliari. Birocraţia statului va folosi această ocazie pentru a-şi întări puterea, pentru a interveni în limitarea avansurilor, în limitarea posibilităţilor de afaceri în domeniu.
Vor avea de plătit exact dezvoltatorii care îşi văd de treabă, care se bazează pe ideea de un avans ca să îşi păstreze preţurile sub control, deci exact zona care ar trebui să fie încurajată va fi cea oprimată, pentru că noi nu ne apărăm interesele”, avertizează președintele Confederației Patronale Concordia (CPC).
„Ca să poți să ajungi în Consiliul Economic Social, unde se iau decizii în legile din România, trebuie să ai o confederaţie patronală reprezentativă, cu minim 350.000 de angajaţi. Acum cinci ani erau 6-7 confederații așa-zis reprezentative, le-am contestat pe majoritatea. Acum Concordia reprezintă companiile mari şi medii şi există o altă confederaţie reprezentativă, iar CNIPMMR, firmele mici.
Un peisaj corect, pentru că în Italia Confindustria reprezintă 75-80% din produsul intern brut, în Franța, MEDEF – 80%. În nicio țară avansată nu se pune un ministru al finanţelor sau economiei fără o consultare şi cu mediul de afaceri. Aşa trebuie să arate normalitatea, cu sprijinul patronatelor. În România, prea multe lucruri se întâmplă doar în București.
Experienţa ne arată că sunt foarte importante hub-urile regionale, trebuie dezvoltate pentru că şi foarte multe lucruri din dialogul cu politicienii trebuie să se întâmple în regiuni, nu doar în centrală. Clujul trebuie să fie de departe cel mai important centru regional. Mediul de afaceri are nevoie de voi și invers”, consideră Dan Șucu.
Paradox: salarii majorate, productivitate mică
„Ne aflăm într-un an foarte agitat, poate cel mai dificil din istorie, cu atâtea care se întâmplă dintr-o dată, cu o criză la lanțurilor de distribuție, războiul din Ucraina. Inovația, schimbarea continuă, au nevoie de un context prietenos, iar acum acesta e chiar ostil. UE are nevoie să investească în reconstrucție 800 miliarde de euro anual, mai mult decât după Al Doilea Război Mondial.
Planul Marshall a canalizat către Europa de Vest, la finele anilor 1950, 13 miliarde US, echivalentul a 150 de miliarde USD azi. Într-o zi bună, Europa înseamnă jumătate din SUA ca PIB. E drept, are 448 milioane de locuitori, SUA, mai puțin.
Dacă nu devenim relevanți și competitivi, ne ducem către scăderea nivelului de trai în Europa, unul nesustenabil în prezent, și o majorare a inegalităților sociale. Ar trebui echilibrată creșterea economică prin inovație, iar suprabirocratizarea din Europa să nu ucidă dorința de a fi competitiv. Suprareglementarea creează monștri” este de părere Sergiu Manea, președintele Federației Patronatelor Bancare.
„România stă destul de bine: PIB a crescut de 16 ori, în perioada 1995-2023, de la 21 la 350 miliarde USD, salariul mediu net, de șase ori de la aderarea la UE, de la 862 la 5.158 lei în august 2024, venitul mediu pe cap de locuitor a urcat cu 10%, cel mai mult din Europa, în intervalul 2000-2020, avuția populației s-a triplat față de 2007, la 17.000 € / locuitor, pe fondul avansului activelor financiare nete.
Țara noastră e în plină trăire a unei capcane – a venitului mediu, în timp ce productivitatea comparată nu e bună deloc. Se adaugă criza demografică (scăderea natalității, îmbătrânirea populației, migrarea forței calificate de muncă, toate afectând economia și sistemul social), securitatea națională și globală – coliziunea intereselor din regiune.
În mod normal, ca să creștem ar trebui să facem produs propriu și să-l consumăm, dar și că urcăm indicii de competitivitate ai țării. Reducerea decalajelor, cu o posibilă dublare a PIB în următorii 10 ani, depinde de majorarea cheltuielilor pentru educație și inovare – cercetare – dezvoltare.
Va trebui să utilizăm “autostrada digitală” a României, să transformăm inovarea în comercializare, să susținem investițiile în oameni, să reducem decalajul de competențe, țara noastră să devină hub de diversitate climatică și energetic în Europa, dar și pilon principal al consolidării securității europene”.
Prima acțiune a CPC la Cluj
CPC a lansat o inițiativă amplă pentru a găsi soluții concrete menite să sporească productivitatea, complexitatea și competitivitatea economiei românești, într-un context marcat de tranziția la economia verde și digitală. Sub umbrela proiectului „Industrii inteligente”, aceasta implică organizarea unei serii de dezbateri în diverse orașe.
Scopul este de a identifica măsuri relevante la nivelurile sectorial și transversal. Ele vizează promovarea adoptării noilor tehnologii pentru a spori competitivitatea și productivitatea firmelor din România, de la IMM-uri până la marile companii. În cadrul SIS, principalele teme dezbătute au fost cum va arăta industria 4.0 în România, cum investim eficient în fondurile UE, cum accelerăm tranziția verde și digitală.
Printre vorbitori s-au mai aflat Ioan Petruț – Grup PIM, Radu Burnete – CPC, Mihai Matei – Essensys. Clujul a găzduit, la Hotelul Radisson Blu, primul astfel de eveniment organizat de CPC, după dezbateri similare la București și Brașov. Concordia reprezintă 2.500 de companii cu capital românesc și străin din 17 industrii care produc un sfert din PIB-ul României, având 350.000 de salariați.
Radu Ciorba – Electroglobal, Tehnoglobal:
- Noi suntem la piramida automatizării: încercăm să digitalizăm industria, pregătim infrastructura industrială (motoare, actuatoare) să comunice prin activitatea noastră de robotică și echipamente de automatizări, servicii tehnice.
- Clujul nu mai are industrie prelucrătoare pentru care să lucrăm. Am început la fabrica de ciment din Turda pe când aceasta funcționa, acum face doar măcinare – împachetare; avem mai mult clienți din Sălaj. Nu este o problemă pentru un integrator de sistem ca noi prezența la poarta fabricii, am făcut acționări la distanță chiar în Uzbekistan sau Coasta de Fildeș.
- În România serviciile tehnice nu se plătesc, sunt ascunse sub echipament, material, nu se pot dezvolta. Industria e deținută de grupuri multinaționale care se plâng continuu că nu există aici furnizori de servicii cu destulă forță sau competență. Firmele se concurează pe prețuri foarte mici, 20-25 €/ora, servicii care în Europa se plătesc cu 100 €. Nu mai vorbim despre firmele mai mici cu care nu ne putem acoperi costurile, fiindcă bugetele lor sunt reduse. Pe echipamente lumea dă banii, nu și pe servicii; lumea își cumpără Mercedes, BMW, dar pentru mentenanță zice “acum schimb uleiul în curte, să fac economie”.
Călin Văduva – GDU GlobalLogic:
- Sunt mai multe modele de a aduce IT-ul și industria împreună; noi facem parte din grupul Hitachi, care a cumpărat o companie de digitalizare, eficientizând prin IT ceea ce se întâmplă în industrie. Apoi, găsim parteneriate, în care acționăm ca un mic fond de investiții pentru firme medicale, industriale, financiare, scopul fiind de a face produse comune. Industria nu va merge în continuare fără a avea o digitalizare în spate.
- Nu prea lucrăm cu fabricile locale, ci cu piețele din Germania, SUA, Anglia, pentru companii mari din automotive, industrie, pe automatizarea proceselor sau conexiune cu hardware. Multe dintre colaborările de IT din Cluj sunt pe outsourcing, pentru piața externă. Industria bancară este dintre cele mai digitalizate din România, dar trebuie să se întâmple și în sănătate, automotive.
- Partea de IT din Cluj s-a dezvoltat ca niște ciuperci mici și multe, mai nou achiziționate de mari jucători. IT-ul nu poate să se dezvolte ca industrie de sine stătătoare. De fapt IT-ul local este axat pe partea de servicii, că le numim centre dedicate sau outsourcing, îi lipsește tocmai conexiunea cu industria. La Cluj au apărut competențe pentru diverse domenii, dar nu destule ca să dezvolte produse IT în sine.
Ionuț Iacob – Savini Due:
- Ca producător de mobilier suntem utilizator de tehnologie, care dincolo de implementarea ERP – adică nivelul de bază, identifică oportunități de automatizare a proceselor sau introducere de tehnologii.
- Există competențe la Cluj ca hub de tehnologie, dar procesele trebuie optimizate în funcție de companie, altfel riscul este să nu rezolvi problema de fond. Dacă organizația nu este pregătită să primească tehnologia, să-i găsească beneficiile, nu va avea rezultatele dorite.
Alin Ioaneș – Rombat:
- În zona industrială avem zeci de sisteme care conlucrează de multe ori greoi. Este nevoie de integrare, de date coerente preluate din sistemele noastre. Cel mai important e să apelăm la integratori cu experiență care să ne ofere soluțiile într-un timp optim pentru a ne mișca mai repede și coerent.
- Ca producători de acumulatori auto suntem bombardați cu foarte multe implementări. Desigur, sunt multe investiții necesare, dar nu întotdeauna bugetele ne permit să includem aceste proiecte ca prioritate zero. Trebuie să facem o prioritizare cu ajutorul integratorului, să vedem ce finanțări putem să accesăm, deși pentru companiile mari acestea sunt zero, chiar minus 1. Implementarea este și ea greoaie: unii operatori nu știu să citească un monitor. Lucrăm cu integratori din zonă, nu degeaba Clujul e Silicon Valley de România.
- Noi suntem considerați furnizor de rangul 1 de către mai mulți mari producători auto, însă marjele noastre încep să devină foarte mici: avantajele competitive se diminuează – salariile cresc ca Făt-Frumos necorelate cu productivitatea, costul energiei este peste nivelul din UE. Ca să fim competitivi, putem aduce robotizări, automatizări. Cei 100 de roboți ai noștri nu sunt bolnavi, nu îi doare capul, nu fumează în timpul programului, spre deosebire de cei 70 de angajați în concediu medical tocmai în sezonul culesului recoltei.
Dragoş Căţoiu – NTT Data Romania:
- Integratorul trebuie să fie cu expertiză și în strategia de transformare digitală, în mediul economic din România încă nu avem o înțelegere concretă a acesteia. E necesar ca jucătorii din industrie să investească în abilitățile tehnice ale angajaților. Ca țară avem nevoie de parteneriate public-private pentru ca firmele să ajungă la finanțările pentru soluții inovatoare,dar și de hub-uri industriale care să permită și IMM-urilor să acceseze zona respectivă, de asemenea, de o autoritate care să spună concret care este nivelul de tehnologizare a companiei.
- În România există o polarizare în introducerea tehnologiei între companiile mari din automotive și IMM-uri din industria textilă, de exemplu, dar noi trebuie să mergem cu acest mesaj de „evanghelizare” a automatizării și către a doua categorie, pentru care vrem să dezvoltăm strategii de transformare digitală.
Bogdan Cernescu – BCR:
- Referindu-ne la industriile inteligente, în producția auto, 70% roboții din fabricile Dacia Renault sunt integrați cu cei globali, pot să extragă date în timp real, să îmbunătățească procesul de producție, Ford e la fel de avansată la Craiova. Au apărut muguri de digitalizare în agricultură, industria alimentară.
Elena Birtoc – Carel Woodworks:
- În industria mobilei, în care activăm, fondurile europene pe programul de competitivitate, din 2011, au fost o experiență tristă pentru noi și alte companii pentru că, până au sosit, multe dintre acele firme nu au mai existat. În contractul de finanțare spuneau că banii vor fi virați în 21 de zile, i-am primit după doi ani. Noroc că băncile ne-au înțeles.
- De atunci am avut o lipsă de curaj de a mai accesa fonduri UE. Totuși, în acea perioadă am avut șansa să ne retehnologizăm ca să facem producție la un preț competitiv și la o calitate cerută de piața externă.
- Piața românească nu era pregătită să absoarbă acele produse – noi fabricam integral pentru alte țări. Acum modelul s-a schimbat: românii apelează tot mai mult la designeri, arhitecți, iar piața de aici a început să devină interesantă pentru noi, deocamdată în procent de 10-15%, dar e în creștere.
Marius Bîcu – Ferma cu Omenie:
- Tatăl meu a început o afacere construită de un deceniu și m-a chemat – aveam 25 de ani – pe vremea când a accesat primul proiect pe fonduri UE din Regiunea Centru, pe programul SAPARD. I se părea că sunt foarte multe semnături, proiecte. Am făcut împreună fabrica de brânză pe care am dezvoltat-o ulterior. Tata conduce acum ferma cu 500 de vaci și 1.000 de oi.
- Avem dosare depuse pe fonduri UE, dosare aprobate și un proiect pentru marketing pe lanțurile scurte alimentare care ne-a ajutat să fim relevanți pe piața locală, unde ne vedem viitorul (acum exportăm 55% din producție în 14 țări), dar și pe online, unde am ajuns la 15% din vânzări. Ni s-a aprobat un proiect pe programul național de finanțare a industriei alimentare (Investalim), vestea proastă e că primim banii, jumătate din investiții, în 2026.
- Consultantul financiar ne-a spus să nu facem mai facem în veci digitalizare pe fonduri UE. Pe aceste proiecte trebuie să execuți exact ce ai scris acum trei ani, când ai depus dosarul, timp în care tehnologia se schimbă radical. Deci vei da banii înapoi ori vei face un sistem care nu mai e de actualitate. Schimbarea soluțiilor informatice vine adesea și cu traume, au fost oameni care au plecat din companii.
Oana Bâra – BCR:
- România a beneficiat, după aderarea la UE, în 2007-2023, de intrări de 90 miliarde € din fonduri UE, dintre care intrări nete – ce am primit de la Comisia Europeană vs. cotizația pe care o avem de plătit anual ca stat membru – de 62,5 miliarde €. Ce vom avea de acum încolo de la UE până în 2030 se ridică la peste 80 miliarde €, sume cu care nu ne vom mai întâlni în viitorul deceniu.
- Rata de absorbție a României va fi de 99% pe actualul exercițiu financiar, dar trebuie să lucrăm la o absorbție de impact, o valoare adăugată mai mare nu doar în economie, ci și în societate. Mare parte din fonduri sunt însă alocate mediului public (60-70%), trebuie să ne gândim la o modalitate de eficientizare a acestor bani, asemănătoare efectului de multiplicare despre care vorbim la companii.
Mihai Filip – Oves Enterprise:
- Compania noastră, care face de 10 ani software, majoritar pentru piața internațională, a crescut destul de mult: am ajuns, cu ingineri, piloți, la 400 de oameni, în cele șapte birouri internaționale. Suntem împărțiți în mai multe verticale: outsourcing, servicii, apoi zona aerospațială, securitate, inclusiv cibernetică.
- Pe zona de inovare avem și produse software, dar și pe hardware – drone care deminează, rachete hipersonice, avioane. Cel mai interesant este Nemesis AI, folosit de majoritatea producătorilor de armament și tehnologie militară din lume.
- E greu să lucrezi pe piața IT&C din România: e în scădere, ca în Europa de altfel; clienții nu prea mai plătesc; sunt tot mai mulți oameni fără serviciu; prețurile sunt tot mai jos; clienții folosesc tot felul de instrumente informatice, pe când pe piața aerospațială și militară este foarte mult de lucru. Companiile din România nu au strategia și bugetele pentru ceea ce urmează să vină, nu introduc partea de schimbare. Noi am depășit partea de integrare digitală, acum vrem să facem inovație.
