Centrul Medical Neuron a aniversat, rotund, 15 ani în slujba pacienților cu afecțiuni neurologice

“Nimic nu e întâmplător în această viață”, ne spune dr. Mihaela Cojoc, medic primar neurolog, în interviul pe care ni l-a acordat, gândindu-se la decizia de acum 15 ani de a înființa Centrul Medical Neuron din Tîrgu Mureș. O decizie pentru pacienți și pentru domnia sa ca medic. Patru ani a activat în paralel atât în sistemul de stat cât și în cel privat, până a decis că își dorește să se concentreze pe activitatea din centru.
 
 Centrul Medical Neuron aniversează în acest an 15 ani de activitate, într-un recurs la memorie, ce v-a determinat să înființați centrul și să începeți o activitate privată?
Inițiativa de deschidere a centrului a fost a soțului, el a fost cel care m-a lămurit să plec din sistemul de stat, dar, după ce am gândit-o în decurs de câțiva ani, am considerat că este o variantă mai bună, atât pentru pacienți cât și pentru mine, că pot să evoluez mai mult decât aș fi făcut-o în sistemul de stat. În primul rând cred că puteam să ofer pacienților alte condiții, investigații la nivel mai înalt decât putea să ofere spitalul la acea vreme.
Încet-încet m-am văzut lucrând în două locuri, aici și la spital, iar apoi m-am concentrat doar pe activitatea așa-zis private. Privată în sensul de ceea ce îmi aparține aici, dar avem contract cu Casa de Asigurări și consultațiile sunt, practic, gratuite pentru cei care vin cu bilet de trimitere și sunt susținute de către Casa de Asigurări.
 
 Dacă ar fi să realizați o paralelă în timp, cum s-a dezvoltat Centrul Medical Neuron în cei 15 ani de activitate din punct de vedere al serviciilor oferite, al dotărilor și al resurselor umane?
Inițial am pornit cu două specialități, care se leagă foarte bine între ele, neurologie și psihiatrie, adulți și copii, și pe care le-am completat cu kinetoterapie și de examinări paraclinice. EEG l-am avut încă de la deschiderea clinicii, un aparat performant, la care anual aducem îmbunătățiri ca soft, este singurul video-EEG din județ, din câte știu eu, un aparat care face înregistrări mai complexe, cu diverse metode de stimulare. De asemenea, mai facem investigatții Ecografie atât la copii cât și la adulți. Ceea ce am dus mai nou în centru este serviciul de pediatrie și serviciul de psihologie.
De-a lungul timpului, mai mult decât să ne dezvoltăm, am urmărit constanța, să ne păstrăm calitatea, standardul, să fim așa cum am început, să menținem respectful față de pacienți.
Pentru că sunt 15 ani, aș vrea să amintesc că sunt două persoane în această policlinică din prima zi, și acestea sunt cele colege: doamnele Tereza Conțiu, tehnician EEG, și Mihaela Băsescu, asistentă medicală.
 
 Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ați întâmpinat în activitatea dvs. atât din punctul de vedere al medicului specializat în neurologie pediatrică, cât și al administratorului unui afaceri în domeniul sănătății?
Aș zice că fiecare zi petrecută în această policlinică a fost o provocare, pentru că fiecare zi îți aduce ceva, ceva la care nu te aștepți de multe ori, te întâlnești cu situații deosebite, cu cazuri diferite, dar poate că o provocare în adevăratul sens al cuvântului este uneori când trebuie să abordezi și să comunici un diagnostic mai nefavorabil părinților, aparținătorilor. De multe ori nu doresc să accepte și cer niște explicații, iar întrebarea provocatoare este: “de ce mi se întâmplă mie”? La această întrebare nu am găsit nici eu răspunsul, dar poate cineva din Univers a hotărât astfel. Încerc să le spun să se detașeze de această provocare și să privim puțin înainte, ce am putea face împreună pentru rezolvarea cazului.
Ca administrator, de câte ori am avut o provocare, i-am cerut un sfat prietenesc soțului pentru că el are mult mai multă experiență în domeniul afaceri.
 

Privind în urmă, care e cea mai mare satisfacție pe care ați avut-o ca medic? Dar ca administrator al unei afaceri în domeniul sănătății?
Mie, fiecare zi îmi aduce o satisfacție, poate satisfacții peste limita normalului le am atunci când se întorc pacienții și nu am puține cazuri, când am tratat mama sau tata și acum vin cu copilașul la mine, unii cu probleme, unii fără, doar să îl văd, ca să fie siguri că totul e în regulă. Dar asta spune deja ceva, mă gândesc că nu s-ar întoarce la mine dacă nu ar fi fost mulțumiți sau dacă nu aș fi reușit să îi tratez și să îi scap de probleme.
Iar, ca administrator, satisfacție e că am reușit să fac din Neuron un brand.
 
Sunteți medic și mamă, ce le recomandați doamnelor, care intenționează să aducă în această lume un copil din punct de vedere al pregătirii pentru o sarcină, respectiv care sunt precauțiile pe care le pot lua în timpul sarcinii astfel ca riscurile bebelușului de a dezvolta o afecțiune neurologică intrauterin să fie diminuate sau chiar excluse? Dar mai târziu?
Stresul, agitația cotidiană, familia disfuncțională, toate își pun amprenta asupra dezvoltării copilului și accentuează condiția de boală și îl fac mai sensibil la boală.

Aș recomanda ca educația să înceapă încă din viața intrauterină, mamele care își doresc să aibă un copil sănătos trebuie să își dorească în primul rând acest copil, să se documenteze înainte să aibă acel copil de ce înseamnă, ce responsabilități și ce asumări, apoi să se focuseze pe acea sarcină să fie cât se poate de normală, să meargă la ginecolog, la medicul de familie, să facă absolut toate controalele și investigațiile care i se cer, chiar dacă unele dintre acestea necesită încă suport din partea lor, pentru că acele testări exclud boli grave. Le-aș atrage atenția să aibă grijă ce mănâncă, cum mănâncă, să aibă în alimentația lor hrană sănătoasă, hrană vie, multe fructe, legume, mai puțin zahăr și carbohidrați, să evite consumul de toxice, din păcate încă avem multe mame fumătoare, care nu își dau seama cât de mult afectează fătul cu fumatul.
Până la urmă e importantă și viața mamei, viața socială, viața de familie. Și ceea ce le mai spun mamelor este să aibă grijă ce vizionează, să evite tot ceea ce le poate agita pe interior.
Apoi, nașterea naturală contează extraordinar din punct de vedere hormonal pentru copil, din punct de vedere al hormonilor care declanșează lactația, a imunității, trecerea la viață nu este atât de bruscă ca în cezariană.
Iarăși sunt adepta alăptării la sân, care pe lângă că este o hrană sănătoasă, care nu se compară cu nimic de pe lumea aceasta, creează și o legătură intensă între mamă și copil, îi conferă copilului o stare de siguranță, se simte protejat, iubit și extrem de atașat de mamă.
Mama este cea care furnizează informații de valoare medicului și are o oarecare experiență zilnică, observă copilul. Ceea ce am observat în ziua de astăzi, și mă bucură, este că mamele se informează foarte mult, citesc. Intuiția maternă este sfântă și eu le spun mamelor cu care interacționez că primul și cel mai bun medic este mama.
Apoi, mai târziu, să ghidăm viața copilului, dar fără să devenim hiperprotective, să păstrăm un echilibru.
Este important ca fiecare mamă, dar și tata, bunicii, să își facă timp pentru copil, să se joace cât mai mult și să aleagă acele jocuri în comun care să dezvolte limbajul, motricitatea, dezvoltarea fizică și psihică.
Important este să petrecem cât mai mult timp cu copilul, să ne bucurăm cât mai mult de fiecare clipă petrecută cu copilul și să ținem minte că nimic nu este mai plăcut decât să ții cu dragoste în brațe un copil.
 
 Cum reușiți să mențineți un echilibru între toate aceste roluri pe care le însumați în aceeași persoană, profesional și personal – medic, businesswoman, mamă, bunică?
Acest echilibru, cred că trebuie să existe în tot ceea ce facem, echilibrul este cel care îți aduce armonie și bucurie și trebuie să cuprinzi și să dai atenție tuturor activităților și rolurilor pe care le ai și niciuna dintre părți să nu fie neglijată.
Trebuie să îmbinăm bucuria și satisfacția de a fi mamă, cu bucuria și satisfacția de  bunică, cu bucuria și satisfacția profesională, și cred că așa reușești să îți creezi o stare sufletească pe care o poți transmite mai departe. Dacă sufletul tău e cultivat cu lucruri frumoase și bune, acestea le dai mai departe. Cred că viața de familie se reflectă în viața profesională și poate și invers. Dacă familia ta are înțelegere pentru tine, ai altă dedicație pentru familie. Iar, dacă de acasă vii liniștit, împăcat și cu toate lucrurile în ordine, aici te poți dedica pacientului.
de Ligia VORO