În ultima lună și jumătate nu am ajuns pe niciunul dintre șantierele de infrastructură mare rutieră și/sau feroviară, însă am urmărit cu mare interes vâlva stârnită în jurul proiectului Autostrăzii Tîrgu Mureș – Iași – Ungheni sau viceversa, depinde de prin care parte a țării suntem.
Toate forțele politice, un comisar european, organizații civice și cetățeni de pe ambele părți ale Carpaților s-au exprimat asupra proiectului care poate da un boost economic Moldovei, în special.
Proiectul devine și mai interesant dacă ne gândim care este contextul în care se agită spiritele. Anul viitor sunt alegeri europarlamentare, alegeri prezidențiale în România, Comisia Europeană va avea un nou președinte. Logic, fiecare vot este important, mai ales dintr-o țară care ocupă locul 7 după populație într-o Europă, în curând, din nou din 27 de state membre, dacă ne gândim la votul european, și într-o țară în care președintele e un fel de far prin întuneric – raportările și așteptările de la acesta exced, de multe ori, prerogativele pe care le are prin Constituție – dacă mă gândesc la scrutinul intern.
Revenind la mult discutata, disputata, anunțata, amânata, studiata – au fost întocmite câteva bibliorafturi bune de studii de prefezabilitate și fezabilitate pentru cele trei mari tronsoane care ar urma să compună autostrada de circa 310 km, paie pe foc pare să fi pus Guvernul care a anunțat că Autostrada 8 Tîrgu Mureș-Iași-Ungheni, botezată simbolic a Unirii, va fi realizată printr-un parteneriat public-privat (PPP). Disciplinata societate civilă de la Iași – Împreună pentru A8 și Moldova vrea autostradă – care toacă Guvernul, Parlamentul și, mai nou, Comisia Europeană și Administrația Prezidențială nu a avut nevoie de mai mult pentru a critica vremelnicul Executiv și de a cere din nou susținerea și finanțarea proiectului. Însă din fonduri europene. În ajutor le-au sărit și reprezentanți ai Comisiei Europene, cu predilecție comisarul european pentru Politica Regională, Corina Crețu, care au avertizat că instituției europene nu prea îi plac PPP-urile – explicația se află într-un raport al Curții de Conturi europene, respectiv că Uniunea Europeană are fonduri pentru a finanța studiul de fezabilitate pentru autostradă și pentru primele lucrări, urmând ca, în ciclul bugetar viitor, să fie finanțate altele sau celelalte, depinde cât de optimiști suntem. Dar cum Guvernul și Corina Crețu sunt, cel puțin la nivel declarativ, în război deschis, acea cerere de finanțare pentru A8 nu a ajuns dintr-o încăpățânare demnă de o cauză mai bună la DG Regio.
Până și-au tot aruncat săgeți de la tribune Guvernul și CE, firul scurt-circuitându-l și Președinția, scuzați personalizarea unor instituții, Parlamentul s-a gândit să își facă un pustiu de imagine, fără să îmi fie clar cărui partid (după votul aproape unanim) îi va fi favorabilă legea care a ajuns în proiect în mai 2017 la autoritatea legislativă și a ieșit adoptată în 7 noiembrie 2018 din Camera Deputaților, numai bună de promulgare. Și cum nu e prea inteligent să te pui de-a curmezișul acum, va trece liniștit și de președinte.
Acum, legea adoptată de Parlament e un fel de vă dăm un pseudo-ordin, doar noi știm că nu vă putem impune să faceți autostrada și nici nu prea avem, de fapt nici nu ne-am gândit, cum să vă sancționăm. Maxim mai pică un Guvern sau un ministru al majorității.
Ce mi-a mai plăcut în lege este cum identifică parlamentarii potențialele surse de finanțare, fără să indice niciuna în clar, cum sar peste capetele din Guvern pentru a muta responsabilitatea proiectului în curtea Ministerului Transporturilor și, implicit, în cea a Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (Executivul aprobă investițiile mari) și cum, în 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii – taman cam de Moș Niculae, Ministerul Transporturilor va demara procedurile necesare pentru realizarea autostrăzii.
Însă cu ce ar trebui să rămânem din acest ping-pong ciudat, ținând cont de miza sa uriașă pentru dezvoltarea unei regiuni istorice, este că A8 face parte din rețeaua europeană de transport agreată de UE, adică nu poate să i se schimbe traseul după cum vor mușchii unora sau altora, și din Master Planul General de Transport, că legea dată în Parlament e cumva pe lângă lege și că finanțarea europeană e mai transparentă și mai puțin înrobitoare decât PPP.
Cât despre execuția sa, 2030 mi se pare un termen rezonabil, nu e nici 2020 cum afirma Guvernul că va fi gata Iași-Tîrgu Neamț (în jur de 100 km), nici după 2030 în variantele cele mai pesimiste.
Ligia VORO
Opinie publicată în ediția 81 a TB – noiembrie 2018
