Valer Blidar, proprietarul Astra Vagoane Arad și al Băncii Comerciale Feroviare, s-a lansat recent în lumea vinului, investind în Viile cu același nume din Gura Vadului (Tohani, Dealu Mare).
Vinul.ro a publicat povestea vieții și parcursul lui Valer Blidar, unul dintre puținii români care se pot lăuda cu un palmares antreprenorial de succes în domeniul industriei grele din ultimii 25 de ani.
Valer Blidar a reușit cu greu să facă școală. Nu fiindcă nu l-ar fi dus capul, ci din cu totul alt motiv: era unul dintre cei trei copii “ai banditului Vasile Blidaru”, agricultor și meșter din Odești (azi, în județul Maramureș), ultimul rezistent anticomunist ucis de Securitate, în 1958 (în total, ca să-l ucidă s-au adunat 28 de soldați și ofițeri, după ce fusese permanent vânat, timp de zece ani, de trei batalioane de trupe de Securitate). În “logica” acelor vremuri, “păcatele tatălui” trebuia să curgă și asupra copiilor, așa că nu conta că Valer avea doar 13 ani: a fost dat afară din școală, a fost reprimit după intervenții grele, dar a fost lipsit apoi de posibilitatea să-și ia un certificat de absolvire. După uciderea tatălui, mama i-a fost condamnată la închisoare. A fost nevoit să-și piardă urma în București, ca să poată urma în final o educație. Iar până la urmă exact educația – dublată de un spirit extrem de întreprinzător – a fost cea care i-a permis lui Valer Blidar să-și ia revanșa, măcar moral, pentru suferințele familiei din copilărie. Geodez de profesie, autorul unei inovații industriale, a pus – în mai 1990 – bazele primei firme private “de producție” din România postdecembristă, cu 12 angajați.
Scurt parcurs al antreprenorului român
Au urmat tulburații ani ’90, când “aproape orice afacere făceai, aducea profit”, povestește azi Valer Blidar, care-și amintește cum a făcut “de toate”: confecții metalice, construcții, reparații, două fabrici de cuie… până le-a pierdut, aproape, șirul. A călătorit în Europa, ca să vadă cu ochii lui cum e organizată viața în lumea capitalistă de acolo, să învețe. A continuat să producă. În 1994, spune că a avut unul dintre cele mai grele momente de business, dar a reușit să-l depășească și, în 1999, cumpăra pachetul majoritar de acțiuni al fabricii de vagoane Astra Arad, “înzestrată” cu niște datorii gigantice (1.200 miliarde de lei vechi) – pe care toată lumea era convinsă că nu le va putea plăti. Dar pe care le-a plătit. În 5 ani. Și astfel România n-a pierdut sau înstrăinat chiar tot patrimoniul de industrie grea pe care-l avusese în 1990.
Unele firme le-a înstrăinat, pe altele le-a comasat, dar a continuat pe drumul început în ’99 și azi întreprinderile controlate de Valer Blidar produc vagoane, tramvaie, rame de metrou și troleibuze – toate, de ultimă generație tehnologică. Spune cu amărăciune că “nu prea au succes în România, pentru că” – după cum îl citează presa în urma eșecului la licitația pentru metroul bucureștean – nu e dispus să includă în preț și “costul de șpagă”. Așa că participă mai mult la licitații în străinătate, cu toate că e convins că ar fi mare nevoie în România de produsele fabricilor lui.
A fondat, în 2009, și o instituție financiară – Banca Comercială Feroviară, care a intrat pe profit în 2014 și este, în continuare, “cu capital privat românesc” 100%.
De la cuie, vagoane și credite, la vin?
Călătoriile de afaceri, dar și cele de plăcere, l-au purtat pe Valer Blidar prin toată lumea. Cum unul dintre avantajele oamenilor cu bani și cu agenda de întâlniri extrem de încărcată îl constituie posibilitatea aproape nelimitată de a-și satisface curiozități și de a afla de la alți oameni, la fel de bogați și plimbați, “pe ce merită să dai banii”, în cursul călătoriilor Valer Blidar a descoperit cât de mult preț pune elita mondială pe valori ca gastronomia – inclusiv vinul. A devenit curios, a încercat, a citit, a testat, și-a dat seama că și aici, în România, “stăm pe un tezaur” insuficient valorificat. S-a interesat în stânga și-n dreapta cu ochi de investitor, iar la un moment dat a pus ochii pe zona Tohani, Dealu Mare. A stat de vorbă cu antreprenori din zonă, a legat chiar o amiciție cu Virgil Mândru, proprietarul Domeniilor Tohani, ale cărui vinuri le admira și care i-a creat în crama Tohani România și primele vinuri “special pentru el” (peste 160.000 de litri în 2017 și peste 110.000 litri în 2018). Valer Blidar a achiziționat 27 de hectare în zonă, a creionat un plan de investiții pentru a-și construi propria cramă și în momentul de față pune bazele unei întreprinderi ambițioase în ceea ce privește crearea unor vinuri premium și superpremium la Tohani: Viile Blidar.
Viticultură axată pe calitate
Vinurile de la Viile Blidar, produse special după gustul proprietarului la Tohani România, vor fi comercializate sub o marcă provizorie – Viile Gura Vadului – până când întreaga producție va fi realizată în crama proprie. Până la finalizarea investiției, Valer Blidar a angajat specialiști care să se ocupe de vie cu maximă atenție, cu intenția de a produce struguri de maximă calitate. Suprafața totală previzionată este de 25 hectare (20 ha sunt deja pe rod, urmând să mai fie plantate 5 ha). Operațiunile agricole actuale implică niște costuri cu mult peste media zonei, după cum spune antreprenorul, dar segmentul de piață vizat, precum și volumul de producție limitat, îi impun o concentrare asupra calității, în dauna cantității.
Cu o avere estimată la 148-150 milioane de euro, industriașul Valer Blidar a fost plasat de revista Capital pe poziția 28 în Topul celor mai bogați români dat publicității în decembrie 2018. Potrivit aceleiași surse, dincolo de activitățile direct lucrative, Blidar susține activitatea unei școli profesionale cu 240 de elevi, concursuri de șah și lupte greco-romane și se implică în diverse alte proiecte ce țin de sfera responsabilității sociale. În timpul liber, joacă șah și călătorește, destinațiile favorite fiind Elveția, Spania și Anglia.
Citeste mai multe aici
