Am avut plăcerea să ajung și anul ăsta (2019) la Cotnari la începutul lunii martie, pentru evaluarea anuală a vinurilor produse în zonă din recolta de struguri 2018 – și nu doar cele produse de către Cotnari SA și Casa de Vinuri Cotnari, care au găzduit și susținut, ca de fiecare dată, competiția internă a podgoriei, lucru pentru care merită felicitări.
Mi-au trecut prin mână (pahar, gură) vreo 70 de probe de Fetești albe și negre, Tămâioase, Sauvignoane, Frâncușe, Chardonnay-uri și Grase din recolta 2018 – și, dacă rezultatul concursului ar fi fost altul decât o Grasă, aș fi fost sincer foarte supărat, mi-aș fi dat foc la carnetul de degustător (n-am) și aș fi emigrat în Congo sau în alte țări unde nu se face vin (noroc că nu s-a întâmplat).
Cotnari? O Grasă, dom’le! O Grasă… Zbang!
Nu că celelalte soiuri ar fi dat naștere unor vinuri proaste – nu mai e cazul deja de câțiva ani în Cotnari, nici măcar la producătorii mici și mai puțin “dotați” cu tehnologie. Dar, realmente, Grasele au fost ceva “de ținut minte” – pe toate palierele: și cele seci, și cele dulci; și cele mai ieftine, și cele mai scumpe; și cele de la SA, și cele de la SRL. Directorul de producție de la Cotnari SA, Viorel Andronic, a pus asta pe seama faptului că a fost un an special, în care cam toți strugurii de Grasă au fost atinși de mucegaiul nobil. N-am niciun motiv să-l contrazic, chiar dacă m-aș pricepe mai bine la botrytis: complexitatea aromatică și structura acestor vinuri au fost, anul ăsta, deosebite – ajutate de niște niveluri de aciditate wow! Sigur, am gustat niște vinuri încă în lucru, care vor mai suferi transformări până la raft, dar – dacă nimic rău nu se întâmplă pe parcurs – 2018 va rămâne un an de referință.
Modus operandi (mai degrabă ghid de utilizare) în cazul Graselor de Cotnari 2018
Dacă vreți să gustați niște vinuri mai speciale, urmăriți Grasele din Cotnari din recolta 2018, iar când le găsiți, înșfăcați mai întâi una, ca să vedeți dacă vă place cum vă satisface… și apoi dați năvală, sechestrați-le undeva la loc întunecos și rece (cu temperatură și umiditate constante, pe cât posibil nu mai mult de 14-18 grade Celsius) și uitați de ele o vreme. Apoi, chinuiți-le cu tirbușonul periodic și redegustați-le, vă vor aduce satisfacții, cred eu – în special cele cu rest de zahăr (dar nu numai). Senzația mea este că 2018 va fi o recoltă cu potențial foarte bun de învechire.
Să nu uit de restul Cotnarilor!
Un Sauvignon blanc de 15,5% vol alc, cu rest de zahăr de vreo 12 gr / litru, extract sec 34 și o aciditate suuuuuus! De la Casa de Vinuri Vărzari. Am zis că beau Suaternes și că, dacă aș fi avut bani, aș fi cumpărat o cantitate mai mare, s-o pun în sticle și să mai aștept.
Și primul petiant de la Cotnari SA, un alb demisec – cu o etichetă dureroasă vederii mele – care s-a dovedit un vin foarte agreabil în zona lui de preț (14-18 lei, dacă am înțeles bine). Și – cine știe? – poate că eticheta care pe mine m-a durut are, de fapt, rostul de a atrage atenția consumatorilor din segmentul respectiv de preț că se află în fața unui vin de la tradiționalul Cotnari, și nu de la experimentele mai sofisticate ale antreprenorilor de-acolo.
N-aș vrea să închei fără să mai spun că și celelalte vinuri degustate au demonstrat, din punctul meu de vedere, calități reale: n-am mai descoperit niciun defect major, ceea ce e deja o notă foarte bună pentru zonă. Și aștept cu interes să văd cum Cotnariul se înscrie – din punct de vedere al procedurilor de agricultură, al tehnologiilor folosite în vinificație și al promovării – în competiție nu doar cu el însuși, ci cu nume celebre și de tradiție ca Tokaji, Constantia ori Sauternes. Cred, personal, că “tradiția” – inclusiv în ceea ce privește drojdiile folosite și aromele urmărite – este cea care va diferenția, în final, Cotnariul de vinurile din restul planetei. Pe de-o parte istoria îi obligă la asta, pe de altă parte specificul zonei și – cred eu – și așteptările consumatorilor pretențioși. La mai mare, chiar au cu ce, sky is the limit!
Aa, și să nu uit: cumva ca să-mi demonstreze spusele și să-mi demonteze prejudecățile, Grasa de Cotnari demisec 2018 care a ieșit campioană anul ăsta a fost produsă la… marele combinat Cotnari SA. Felicitări!
Cezar Ioan
Sursa: Vinul.ro
