Companiile responsabile reduc poluarea cu CO2 prin reintegrare în lucrări de infrastructură și în industrie, dar cer o legislație “prietenoasă” și susținere financiară de la stat.
“Grupul austriac din care facem parte acționează în 10 țări din Europa; ne ocupăm de construcții civile, infrastructură rutieră mare (autostrăzi, poduri, căi ferate), pe care le edificăm direct cu angajații noștri sau cu subcontractori.
Încercăm să limităm deșeurile din construcții și demolări care ar putea rezulta printr-o atenție sporită, deja din faza design, dar și prin monitorizarea proiectelor de construcții, ca să vedem exact ce materiale trebuie comandate.
Vrem să folosim materiale reciclate în sectorul de clădiri civile. Miza este pe cele folosite în cantități foarte mari și pe lucrările de infrastructură, deoarece cadrul legislativ încă nu este aliniat 100% la cel european pentru a putea integra materiale recuperare în lucrări noi.
Ar trebuie clarificate și achizițiile verzi din partea autorităților contractante pentru ca la noi, antreprenorii în construcții, să ajungă cerințe clare pentru a putea formula oferte competitive (cele care există sunt acum scrise voalat), să fie un barem ușor de ofertat. Soluțile aplicabile să fie precizate la fel de clar, ca să reducem în cele din urmă impactul de carbon”, a remarcat Andreea Păduraru, Sustainable Construction Manager la constructorul PORR România.
Ce și cum se poate recupera
„Cantitățile cele mai mari de deșeuri sunt materialele rezultate din desființări, elementul de beton poate fi concasat – agregate reciclate, să fie recuperate din construcții civile aflate la finalul duratei de viață. Agregatele, elemente de beton, sol pot fi reciclate, au volumul cel mai mare.
Din păcate, din legislație lipsește posibilitatea de a folosi materiale agregate în lucrările noi, deși ar fi mai bune decât cele naturale. Pereții de gips-carton pot fi reciclați într-o mare măsură, gresia, plăcile ceramice pot fi reintegrate în materiale noi. Fierul este deja reciclat, a devenit o practică normală.
S-ar putea face chiar schimb de materiale, elemente care pot fi folosite fără intervenții mari asupra lor, deci o resursă pentru industrie. La nivel de grup ne-am asumat ținte de reducere a emisiilor de CO2, vrem să atragem în acest proces și partenerii de business cu care lucrăm îndeaproape, furnizori de materiale și servicii.
Ar trebui ca legea să impună atingerea unor planuri de sustenabilitate, să nu lași deșeurile din demolări pe seama legii salubrizării. De asemenea, să existe stimulente financiare oportune pentru ca jucătorii relevanți să fie recompensați pentru deșeurile din construcții și desființări”, spune Păduraru.
“La proiectele cu componenta de design suntem atenți cum planificăm totul pentru a nu genera deșeuri. Încercăm să reutilizăm în proiecte proprii agregate recuperate pentru a le folosi în amenajarea drumurilor de acces la șantier. Sunt foarte puține autorități contractante care solicită gestionarea deșeurilor, deci așteptăm legea deșeurilor din construcții și demolări”, a completat Răzvan Tronac, manager de mediu la PORR România.
De la amenzi, la dosar penal
“Constatăm că o mare din poluarea actuală provine mediul construit, din industria construcțiilor în general, de aceea trebuie să știm unde se duc deșeurile din demolări, care sunt costurile și impactul. Saltelele, mobila vor putea fi duse la centre de predare, însă acestea vor trebui să funcționeze non-stop, iar cetățeanul să știe că dacă le va duce pe câmp, riscă o anchetă penală”, consideră Alexandru Laibăr, director executiv al Coaliției pentru Economia Circulară.
“În România nu avem acces la informații elementare față de materiale rezultate din construcții sau demolări. Sunt mii de tone de astfel de deșeuri care nu apar în nicio statistică, dacă nu știi că există, cum acționezi? Există o lipsă de interes a autorităților statului pentru circularitate.
Totuși, trebuie să se implice și mediul de afaceri, să aibă un rol mai asumat, prin patronate, coaliții, federații, camere de comerț. La noi acționează mai ales actorii privați, activiștii, unii cetățeni. Mediul academic face puțin în acest sens, ar trebui o colaborare cu statul și mediul economic.
Încetarea statutului de deșeu e tot ceva declarativ: dacă eu colectez un ambalaj de plastic, va trece prin etape mai multe tehnologice până ajunge granule. Nu pot face ambalaje pentru alimente dintr-un deșeu păstrat necorespunzător. Un organ independent trebuie să îmi spună dacă pot să îl folosesc”, atrage atenția Raul Pop, director de programe la Asociația Ecoteca.
Șmecherii, favorizați la licitații
“O firmă de construcții își asumă costuri suplimentare ca să facă totul ca la carte în gestionarea deșeurilor, însă primăria îi va spune că astfel nu se mai încadrează în costuri la licitație. De aceea trebuie ca toți să joace după aceleași roluri. La cel care cară moloz cu anunț pe OLX transportul mă costă 50 de lei, nu 50 de euro, dar astfel nu poți să fii competitiv și să te dezvolți.
A avansat și domeniul ambalajelelor față de acum câțiva ani, acestea sunt mai subțiri, mai rezistente. Industria materialelor de construcții a făcut pași importanți spre eficiența energetică, nu ar mai trebui să aștepte după legiuitor, semnale de la cei numiți politic. Tehnologia poate arde etape, la fel și transparența, dacă oamenii știu că în altă localitate se face colectare selectivă”, a spus oficialul Ecoteca.
Economia circulară – recuperarea materialelor din construcții și demolări a fost tema dezbaterilor din proiectul Reporting: Climate, inițiat de Ecoteca, ocazie de a explora teme esențiale despre sustenabilitate și impactul schimbărilor climatice în România, alături de experți și jurnaliști din întreaga țară.
În cadrul workshopului online, au fost abordate subiecte actuale, iar specialiștii au răspuns la întrebări precum care este traseul deșeurilor din construcții și demolări; ce măsuri sunt necesare pentru o gestionare eficientă a acestora; care sunt costurile și beneficiile acestor soluții.
Organizația specializată în managementul corespunzător al deșeurilor și agenția GRF+ au demarat programul Reporting: Climate pentru a sprijini consolidarea unei comunități de jurnaliști pregătiți să trateze teme complexe legate de mediu, climă și sustenabilitate, pentru a susține o mai bună informare a publicului.
Programul este organizat în patru module tematice în format fizic și online, care se desfășoară în perioada iunie – noiembrie, susținute de 15 experți de mediu și jurnaliști cu experiență relevantă din domeniu. Modulele cuprind temele reciclare, managementul apei, eficiență energetică.
