Grupul Orange a scos la vânzare cu 2,1 milioane de euro clădirea din mijlocul orașului, “moștenită” pe filiera Romtelecom – Cosmote – Telekom.
Peste 50 de arhitecți și reprezentanți ai mediului asociativ au propus Primăriei (PCN) și Consiliului Local Cluj-Napoca achiziționarea Palatul Telefoanelor de pe str. O. Petrovici, clasarea clădirii pe lista monumentelor Istorice din Cluj-Napoca și deschiderea sa pentru publicul larg pentru activități culturale și comunitare.
“Alternativ achiziției clădirii doar de către PCN, propunem primarului Emil Boc achiziția în parteneriat cu Universitatea Tehnică (UTCN), posesoare recentă a mai multor imobile în zonă, dar și cu celelalte universități clujene, pentru a putea investi Palatul Telefoanelor cu funcțiuni publice specifice și potrivite structurii, compartimentării și plasticii arhitecturale, pe care viitorul utilizator nu le poate altera semnificativ, datorită valorii lor de patrimoniu arhitectural recent.
Clădirea a fost realizată după planurile reputatului arhitect și urbanist Vasile Mitrea în două etape: prima în 1969, a doua prin adăugarea ultimului etaj în 1976, fiind reprezentativă pentru arhitectura românească din ’60-’70 și curentul brutalist în arhitectura autohtonă. A funcționat la început ca o centrală de telefonie, cu spații destinate publicului (ghișee și cabine telefonice) la parter.
Palatul Telefoanelor este situat într-o poziție privilegiată a Clujului, la limita intramuros a orașului, clădirea creează fundalul unui spațiu verde central, scuarul I. L. Caragiale, și contribuie la imaginea iconică a Clujului văzut de pe Dealul Cetățuii”, consideră Adrian Dohotaru, președintele Asociației Societatea Organizată Sustenabil.
„Achiziționarea și clasarea Palatului Telefoanelor ar fi o investiție în patrimoniul cultural al Clujului, transformând o clădire emblematică a orașului într-un spațiu deschis comunității. Inițiativa s-ar alinia perfect cu politicile de regenerare urbană sustenabilă și ar consolida imaginea orașului ca centru al inovației și culturii”, susțin inițiatorii apelului public.
Orange Romania Communications a scos la vânzare clădirea administrativă cu cinci etaje, suprafață desfășurată de 2.831 m și teren de 715 mp, cu 2,16 milioane de euro, procedura fiind în desfășurare. În 2016 Telekom a demarat lucrări de primenire a clădirii fără modificarea arhirecturii fațadelor. Doi ani mai târziu era propusă pentru includere pe lista monumentelor istorice ale orașului.
Lângă acest imobil se află fosta clădire albastră a Băncii Transilvania, cumpărată de la Romtelecom cu 4,4 milioane €, în 2005, aflată în proces de transformare, cu desființarea fațadei de sticlă și recompartimentare. BT are acum un nou sediu, ridicat pe str. Dorobanților, iar fosta să clădire centrală de pe str. G. Barițiu a fost achiziționată de UTCN cu 6,2 milioane €.
Argumentele arhitecților pentru trecerea în patrimoniul public:
- Valoarea arhitecturală și stilistică. Reprezintă un exemplu emblematic al arhitecturii brutaliste românești din anii ’60-’70, curent cu puține clădiri atât de bine conservate în țară. Proiectată de arhitectul Vasile Mitrea, clădirea ilustrează adaptarea modernismului european la contextul local, cu elemente precum betonul aparent, geometria masivă și integrarea funcționalității în design.
- Importanță istorică și tehnologică. A funcționat inițial ca centrală telefonică, jucând un rol cheie în modernizarea comunicațiilor din Cluj în perioada socialistă. Simbolizează tranziția României către era telecomunicațiilor, fiind o piesă esențială a infrastructurii urbane a vremii.
- Potențial cultural și social. Poate deveni un centru cultural multifuncțional (expoziții, concerte, ateliere, spații pentru startup-uri sau coworking), asigurând accesul publicului la o clădire cu caracter de o calitate arhitecturală excepțională, prin inserția urbană, prin plastica fațadelor și prin tratarea originală a interiorului parterului, situată într-o poziție dominantă față de un spațiu public important, recent renovat, al centrului orașului. Ar completa circuitul turistic al Clujului, oferind o completare la patrimoniul medieval și interbelic, prin prezentarea unei perioade mai puțin valorizate. Structura în cadre de beton armat și parterul foarte transparent dau clădirii un mare potențial de conversie pentru funcțiuni publice și reutilizare adaptivă.
- Risc de degradare și pierdere a patrimoniului. În absența intervenției publice, clădirea poate fi vândută unui investitor privat și modificată ireversibil, pierzându-i-se identitatea arhitectonică. Palatul Telefoanelor și-a pierdut deja o parte din lucrările de artă realizate în metal care decorau zonele opace ale fațadelor, din neglijență sau necunoaștere. Restaurarea și reutilizarea adaptivă a clădirii ar putea fi un model de practică sustenabilă în oraș care să încurajeze renovarea clădirilor existente, în locul demolării și înlocuirii lor. Clasarea ca monument istoric de către primărie ar garanta protecția și conservarea elementelor originale, conversia într-o dotare de interes public, lucruri pe care achiziția de către un investitor privat nu le poate garanta.
- Precedent pozitiv în Europa. Multe orașe (Berlin, Viena, Milano) au convertit clădiri industriale sau funcționaliste în spații culturale (Tate Modern – Londra, Centrul Pompidou – Bruxelles), demonstrând că astfel de structuri pot atrage vizitatori și revitaliza zone urbane.
- Legătură cu identitatea locală. Palatul Telefoanelor face parte din memoria colectivă a clujenilor, fiind un punct de reper în peisajul orașului. Recuperarea sa ar sublinia angajamentul primăriei pentru prezervarea istoriei diverse a Clujului și pentru politici urbane sustenabile și incluzive. Poziția clădirii în vecinătatea Parcului I. L. Caragiale, recent reabilitat, face clădirea extrem de potrivită pentru o dotare publică.
