Un deal cu o vie veche și o livadă în paragină din Sălaj se transformă în cel mai modern complex de acest fel din Nord-Vestul României. Proiectul familiei Szoboszlai s-a născut greu, a rezistat valurilor de crize, însă acum “amenință” să revoluționeze turismul din Țara Silvaniei.
“Noi ne vedem viitorul pe meleagurile natale, avem pasiune pentru viticultură, ospitalitate și dezvoltare rurală. Fort Silvan a devenit un complex care include crama, pensiunea, iar de acum centrul wellness. Noi, familia Szoboszlai, credem cu tărie în visuri ale noastre, ne simțim maxim implicați în proiect. Centrul pe care îl inaugurăm nu este doar un loc de relaxare.
Acesta este o extensie firească a proiectului: grijă pentru natură și oameni, dar și un angajament clar față de calitate. Noul centru include trei bazine interioare cu temperaturi diferite, alimentate cu apă arteziană, un bazin pentru copii, saună uscată și alta cu ciubăr de răcire, pentru purificare și refacere, sală de fitness pentru cei care doresc să își mențină vitalitatea, o sală de jocuri pentru copii și o terasă interioară.
La exterior se găsesc două bazine – ultimul va fi gata în cursul lunii iulie, un bazin pentru copii, Mai avem sală de jocuri pentru adulți dotată cu biliard, fotbal de masă, darts, play station, teren de volei, tobogane pentru mișcare în aer liber”, a rezumat Gyork Szoboszlai, unul dintre fiii profesorului – investitor.
Cu bani de-acasă și de la bănci
“Pe întreg parcursul dezvoltării investiției am avut ca obiectiv protejarea mediului: montarea de panouri fotovoltaice, încălzirea complexului cu material lemnos refolosit rezultat din tăierea viței-de-vie. Valoarea investiției de până acum, care încă nu este total finalizată, se ridică la 1,1 milioane € pentru centrul wellness, zona de acces.
Un astfel de proiect nu s-ar fi putut realiza fără implicarea mai multor oameni și companii din Sălaj, Cluj, Bihor, București, dar și a patru bănci finanțatoare. Constructorul principal pentru toate cele trei obiective a fost unul din comună, iar prin colaborarea noastră timp de 14 ani generații de meseriași și-au găsit astfel utilitatea la ei acasă.
Nu este o simplă investiție, profităm de autenticitatea locului, aceasta completează gama oferită de Fort Silvan, inclusiv restaurant și vânătoare, în vederea regăsirii stării de bine prin relaxare și revitalizare în minunata Țară a Silvaniei.
Complexul poate găzdui 40 de persoane la cazare, iar restaurantul, sala și terasele, 200 de persoane, centrul wellness are o capacitate de 200 de persoane. Realizarea investiției contribuie la dezvoltarea economică locală, extinde oferta turistică a județului Sălaj, transformă zona într-un punct de atracție pentru vizitatorii în căutare de relaxare, natură și servicii de calitate.
Fort Silvan merge mai departe pe baza moștenirii morale primite de la părinți și bunici, de iubire a locului și de respect pentru muncă și tradiție, pe care noi, generația nouă, suntem determinați să ducem mai departe acest vis”, a spus acesta.
„Suflu nou în regiune”
Președintele Consiliului Județean (CJ) Sălaj speră ca investiția privată să aducă un suflu nou în regiune. “Este un moment de bucurie pentru fiecare dintre noi că aici, la Camăr, în poarta de intrare Nord-Vest a Sălajului, să avem această locație minunată din Țara Silvaniei.
S-a pomenit aici de viziune: dacă vrei să schimbi lumea, trebuie să te schimbi tu mai întâi, să treci de la mentalitatea de dinainte de 1989 și să crezi în puterea ta, a familiei tale, a investițiilor care vor schimba lumea. L-am premiat pe Attila Szoboszlai cu Soarele Sălăjean, acum câțiva ani, pentru că avem nevoie de modele în județ, atât umane, cât și antreprenoriale.
Tot ceea ce s-a întâmplat aici pune în valoare nu numai comuna Camăr, ci întreaga Regiune Nord-Vest. Investițiile realizate de CJ – drumuri județene și alte obiective – se armonizează cu antreprenorii locali. Asta este cheia succesului pentru noi ca țară, județ, astfel încât toate proiectele pe care le implementăm să aibă finalitate în plusvaloarea pe care o poate aduce mediul privat”, a spus Dinu Iancu Sălăjanu.
Au venit “greii” Sălajului
Numeroase personalități din județ s-au aflat la inaugurarea centrului acvatic: vicepreședintele Camerei Deputaților – Lucian Bode, președintele CJ Sălaj – Dinu Iancu Sălăjanu, deputatul Denes Seres, subprefectul Toma Dari, vicepreședintele CJ Sălaj – Robert Szilagyi, Dumitru Blaga – director general al Simex Group, alături de numeroși primari din județ. Atracția gastronomică a evenimentului a fost porcul gătit la proțap (pregătit timp de două zile), însă invitații putut degusta o mulțime de alte specialități culinare locale, reci sau gătite, alături de deserturi tradiționale și băuturile casei. La rândul lor, copiii au fost serviți cu înghețată pentru a înfrunta cu brio canicula.
Trandafiri cu rol de avertizor
Inginerul horticol de la Fort Silvan, Cristian Racolța, are atestat de somelier și își pregătește lucrarea de doctorat. “După mai mulți ani la Oradea, m-am întors acasă, în orașul Șimleu Silvaniei, m-a convins proiectul de la Camăr. De acolo, de sus, vine toată istoria cramei: înainte era doar un deal cu oi, precum cel de peste drum. Erau ceva pomi fructiferi, o vie veche, care trebuia scoasă, prin reconversie s-a replantat.
Din 2012 a început plantarea viței-de-vie, acum avem 40 ha. În vie am pus trandafiri care au rol estetic, dar și de indicator al făinării – atunci știm că trebuie să intervenim în vie cu stropirile. Brandul Fort Silvan s-a născut astfel: paralela 47 trece pe la Camăr, dar și pe la Bordeaux; i se spunea latitudinea nordică a viticulturii.
Mai la nord nu se putea vinifica pentru că era rece, de aceea am făcut și gama de vinuri 47. Am creat brandul Fort Silvan ca un avanpost al apărării silviculturii din Transilvania, crama fiind construită ca o cetate pe deal. Acum, însă, cu încălzirea globală, se poate face vin până la 50 latitudine nordică și sudică”.
Un tehnician bun la toate
Inginerul ne-a însoțit în subteranele cramei. “Putem îmbutelia vinuri cu dop de plută sau tablă. Crama este sub formă de U, cu trei niveluri. Nivelul 3 este cel mai jos, unde se află butoaiele, nivelul 2 e sala de fermentație, iar la nivelul 1 vin strugurii pe platformă. Butoaiele sunt confecționate din stejar european sau american: conțin anul fabricației și producătorul, tipul de lemn folosit, capacitatea, numele cramei.
Avem un tehnician cu liceul agricol, se ocupă de toată via, decide lucrările agrotehnice, stropirile, coordonează oamenii noștri și zilierii. Faptul că a lucrat de 30 de ani în domeniu și că e foarte pasionat mă determină să iau notițe de la el pentru că îmi fac lucrarea de doctorat cu Feteasca Regală, cum ar veni este un veritabil profesor. Am înființat și Cooperativa Agricolă Cramele Crișana, cu cinci case de vinuri care dețin 80 ha, prin intermediul căreia s-au achiziționat utilaje specifice folosite în comun de toți acești producători”.
Attila Szoboszlai: „Am prins toate crizele posibile”
Fostul profesor de chimie și fizică ne-a relatat cum s-a apucat de agricultură, trecând apoi, pe rând, la pomicultură, viticultură și turism. În timp, în jurul familiei Szoboszlai a apărut un grup de patru societăți care includ și alți asociați, inclusiv din străinătate: Bibrokem, Nordman Baum, Kemsilvanum, Nordman Product.
Aveați acest proiect înainte de pandemie…
Demult m-am pregătit ca să redeschidem domeniul viticol, am încercat să refac plantația veche a bunicilor. Mi-am dat seama că nu funcționează, dar dragostea a rămas și s-a ivit posibilitatea cu ajutorul finanțării prin Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, programul de reconversie. Am făcut prima plantație, prima cramă pe care am dotat-o. Au apărut primii vizitatori la degustări și trebuia să îi cazăm. Am zis atunci “hai să facem o pensiune!”. Apoi au venit și doamnele și copiii domnilor degustători. După degustare unii au întrebat “ce mai putem face p-aci, o plimbare, mai bem o pălincă, mai facem o vizită la locuri mai speciale din zonă, că altceva nu prea mai avem?”. Atunci ne-a surâs ideea să facem un mic centru wellness unde copiii, doamnele au ocupație cât timp bărbații mai stau și discută d-ale lor. În 2012 am făcut investiția în vița-de-vie, din 2014 este pe rod, bine întreținută. În total avem 40 ha, dintre care 4 ha pe numele băieților, 2 ha de struguri de masă. Investiția în centrul wellness a durat mai mult pentru că am prins toate crizele, iar asta s-a simțit la buzunarul nostru. Proiectul conceput pentru construirea și dotarea centrului de recreere la 560.000 € a ajuns la 1,1 milioane € și încă nu suntem gata. Cu încă 100.000 € finalizăm și al doilea bazin exterior. Astfel vom avea, în cele din urmă, un complex turistic unde iubitorii vieții de la țară găsesc tot ce doresc. Eu am ajuns la 62 de ani, dacă vor, băieții mei pot să continue extinderea.
Ați reușit să atrageți și fonduri UE, ați instalat panouri fotovoltaice.
Prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale am accesat 190.000 €; era un stimulent la început care ne obliga oarecum să nu ne oprim, în rest am investit banii familiei și împrumuturi din partea băncilor. În cadrul acestui proiect am avut o parte de panouri fotovoltaice pentru domeniul hoteluri – restaurante – catering, producem 60 kW, dar nu ne este îndeajuns. Avem alt proiect deja depus, este în analiză, să vedem cum se va finanța. De aceea stau acum mai “în umbră”, ca să prindă și copiii mei un pic de curaj.
Debutul în afaceri l-ați avut cu brazii ornamentali?
Prima dată am făcut agricultură tradițională, am moștenit fără să vreau o suprafață mai mare de teren. Vecinul care stă în Ungaria m-a atras în acel business. Sunt profesor de meserie, nu aveam nicio treabă cu agricultura, atât că îmi place viața de la țară. Am fost rugat să coordonez firma, apoi partenerii au tot cedat și am rămas nu cu 300 ha, ci cu 900 ha. Am decis ca pe 100 ha să facem ceva și să putem trăi, că din agricultura tradițională nu vom putea. A apărut ideea cu plantația de brazi, dar acolo tot trebuie să investești, rezultatele vin abia după șase ani.
De unde provin turiștii?
Majoritatea vizitatorilor noștri sunt din Sălaj, Satu Mare, Bihor, Cluj, dar și turiști din Ungaria. Cei mai mulți vin pentru liniște, condițiile pe care le primesc la noi și nu le găsesc la ei. De Revelion a făcut o rezervare un grup din București. Le-am zis că noi suntem într-o zonă în care ne mai bâlbâim când vorbim românește și unde dansăm ceardașuri ungurești, iar la sfârșit un dans bihorean, însă dar dacă se hotărăsc, îi așteptăm cu drag. Și au fost ultimii care s-au dus la culcare.
Cu noul centru, vă veți axa acum pe evenimente de firmă?
Am găzduit team building-uri, dar prioritare erau evenimentele de tip nunți, botezuri, care vin în conflict cu primirea turiștilor care vor să se și odihnească. O nuntă înseamnă că ai stricat weekendul musafirilor, deci fie vom renunța la evenimentele de acest tip, fie vom limita nunțile până la 1 noaptea.
Ați inclus între atracții locale și vânătoarea, pescuitul.
Avem un fond de vânătoare unde vin turiști din Danemarca, Germania, dar și din alte părți, nu ne axăm neapărat pe acest segment, însă asigură autofinanțarea pentru asociația vânătorească de aici. Până acum eram în construcție, trebuie să găsim segmentul de agenții care promovează asemenea locuri, grupuri de maximum 40 de persoane, dar și sectorul vini-viticol.
Păreți mai degrabă un „lup singuratic” al antreprenoriatului din zonă.
Nu aș zice. Sunt și alte inițiative: la Nușfalău a apărut o ciupercărie care a devenit cea mai mare din Europa, suntem parteneri, colaborăm; la fel, fabrica Simex e o investiție antreprenorială, unde deși mobila se vinde acum foarte greu, trebuie să-și refacă strategia. Sunt firme locale care se luptă să se mențină pe piață, nu neapărat companii străine care să vină și să cumpere tot ce se poate.
Cum vă poziționați pe piața vinurilor din România?
Constatăm că aceasta este asaltată de vinurile aduse din alte părți, de aceea ne regrupăm. Nu vom renunța la calitate, însă ne vom axat pe regiunea transilvană. Am renunțat la ideea de a fi prezenți în toate restaurantele de la București sau Constanța, intrarea este foarte dificilă. Sunt firme care domină piața și le este foarte greu să mai primească noi parteneri, nu fac față nici celor actuali. Producția noastră este de 35.000 sticle. Clienții ne spun că vinurile noastre sunt foarte bune, dar că preferă un vin la “un preț bun”. Vinurile la 15-25 lei sunt căutate în România și cele de la 60 lei în sus. Deci să fie ori mai ieftin, ori mai bun.
Mai nou faceți și vinars, țuică?
Când ajunge lumea în Sălaj, prima dată aduce vorba despre pălincă. Inclusiv pentru noi a fost, de-a lungul vremii, o sursă de suplimentare a veniturilor familiei. Avem 6 ha de livadă proprie, deci este din ce face pălinca pentru consumul nostru, însă gândurile noastre tind spre un proiect de construcție și dotare pentru o pălincie, cu o parte clasică și alta modernă.
Care este vinul cel mai bun pe care îl produceți?
Este cel din clasa Venator, însă îl selectăm în fiecare an pe cel care adună puncte la competiții. Nu poate să fie Fetească Regală în fiecare an pentru că s-ar putea să nu ajungă la nivelul Venator. Anul trecut am avut un Riesling foarte bun și am decis că putem merge cu acesta la orice competiție. Cu Fetească Neagră am făcut un cupaj de trei sortimente din vinuri roșii și a ieșit nemaipomenit, obținând punctaje mari la concursurile internaționale.
Cum preconizați recolta din anul acesta?
Nu va fi producție mare, dar s-ar putea să fie vinuri foarte bune, asemănătoare celor de înainte. Nu vom mai recolta din august, ca anul trecut, lucru anormal de altfel, sper că în septembrie vom începe să recoltăm, iar aciditatea aceea se poate păstra timp de câteva zile ca să putem recolta manual. Oricum, sunt nevoit să cumpăr o combină performantă nouă pentru că, dacă nu recoltezi manual la momentul potrivit, după două zile pielița este arsă, iar acidul se pierde.
