În mijlocul unei furtuni economice ce pare să se intensifice cu fiecare zi, România se găsește aşezată pe o coastă instabilă, cu valuri de incertitudine și furtuni de politici necoordonate. Guvernul, în încercarea sa de a majora taxele și impozitele, pare să ofere un semnal de alarmă unei țări deja cufundate în criza de încredere și stagnare economică. Este ca și cum un navigator, în loc să reducă viteza pentru a preveni naufragiul, se pregătește să pună ancora mai adânc în nisipurile mișcătoare ale deficitului bugetar.
A încerca să crești taxele în condiții de criză poate fi comparat cu a umple un vas de nisip cu apă. Pe moment, pare că se umple, dar la primul val, totul se va prăbuși, iar economia românească va fi și mai fragilă, și mai amărâtă.
Criza economică autohtonă a devenit o poveste cu rădăcini adânci, alimentată de o combinație de decizii greșite, de așteptări nerealiste și de corupție. Încă din anii anteriori, am fost martorii unei explozii de promisiuni și planuri de redresare, unele de nerefuzat, precum PNRR-ul, care pare să fie mai mult o carte de vizită decât un plan concret, palpabil.
În această criză, guvernul a pregătit terenul pentru măsuri ce vor lovi în capacitatea de a produce și a investi.
În mod ironic, asemenea personajelor din romanele lui Kafka, deținem într-un fel o frenezie a sentinelului, a celui care crede că, dacă mărește taxele, va reuși să umple sacul gol al statului. Dar această soluție nu ne va trimite spre libertatea economică, ci mai degrabă în cercul vicios al austerității. Este ca și cum am construí temnițe noi din cheltuielile inutile, în loc să investim în libertate și dezvoltare.
Este ca în cazul unui pacient care, în loc să trateze cauza bolii, încearcă să amelioreze simptomele cu un medicament inutil. Creșterea taxelor, fără o strategie clară, nu va face decât să pună mai multă presiune pe mediul de afaceri și pe cetățeni. Întreaga economie va deveni un labirint nesfârșit, unde fiecare pas în avans va fi mai dificil, iar lucrurile se vor îndrepta spre o spirală a stagnării și fricii.
Întrebarea nu este dacă trebuie să asigurăm resurse, ci dacă alegem drumul cel mai înțelept. În literatura economică, precum și în poveștile clasice, înțelepții ar spune că, pentru a construi o casă solidă, trebuie mai întâi să întărim temeliile, nu să le zdruncinăm. În contextul României, aceste temelii sunt compuse din investiții inteligente, reforme reale și încredere. Mai mult, această intenție de a mări taxele pare să ignore faptul că, în lumea afacerilor, o economie sănătoasă are nevoie de stimulente, nu de pedepse.
A majora taxele fără o strategie clară este ca și cum am încerca să reparăm un fistul vechi cu un bandaj strâmb, într-un moment în care economia este afectată de furtuni politice și sociale.
În același mod, sănătatea economică a României nu se va construi din creșteri fiscale împovărătoare și brutale, ci din politici inteligente, din înțelegerea faptului că fiecare leu cheltuit trebuie să muncească, să fie investit pentru viitor, nu aruncat în vântul unor nevoi imediate.
Sfârșitul nu poate fi decât unul singur: dacă vrem să schimbăm această poveste cu un final fericit, trebuie să învățăm că puterea nu stă în cât de mult putem lua, ci în cât de mult putem oferi. Economiile tari nu se construiesc din impozite exorbitante, ci din politici care încurajează investițiile, inovarea și încrederea. România are nevoie de curaj, de viziune și de responsabilitate, nu de măsuri care să o destabilizeze și mai mult.
Editorial publicat în ediția tipărită a revistei Transilvania Business cu nr. 139 (8 iulie – 5 august)
