Magazine în asociere ale producătorilor locali, standuri obligatorii cu produse autohtone în supermarketuri, atacarea piețelor din Asia cu produse procesate în România, transformarea casnicelor în antreprenoare sau educarea copiilor să mănânce sănătos sunt propunerile liderilor de business, la Transylvania Butcher Wars (TBW).
“Preocuparea noastră este cum facem să vindem mai mult în agricultură, însă pentru aceasta trebuie să devenim cunoscuți, să ne asociem. Ne trebuie putere de reprezentare în fața comercianților și autorităților. În Romanian Business Leaders (RBL) avem un grup pentru agribusiness, în scopul de a crește competitivitatea în domeniu și a deveni mai puternici.
Festivalul Silvoiței de la Vultureni, pe care l-a inițiat RBL, este o modalitate de sprijin pentru agricultorii din zonă. Totuși, ca să ai “campioni olimpici” trebuie să deții prima dată o bază de mici antreprenori. Gospodăriile românești sunt eminamente antreprenoriale, însă modelul de business este cel de acum câteva zeci de ani, iar în acest fel nu mai au în prezent acces la raft.
Ar fi necesar ca prin lege să se impună alocarea a 5-10% dintr-un magazin de 500 mp producătorilor locali de pe o rază de 10-30 km, însă mai întâi trebuie să avem asocieri. Deci trebuie să vindem, că fără vânzare nu avem nimic, dar să ne asociem”, consideră liderul RBL Cluj, Dan Pitic.
„Agricultura practicată eficient poate deveni o sursă importantă de venituri. Vedem principalele provocări: schimbările climatice, noile tehnologii, cerințele în schimbare ale consumatorilor, politicile agricole, globalizarea piețelor.
Sectorul agricol din România suferă de segmentare, alături de migrarea forței de muncă și lipsa finanțării. Misiunea noastră, în afară de furnizarea de forță de muncă bine pregătită în agricultură, este una de cercetare avansată și educație, pentru a deveni un hub de excelență și a susține transferul tehnologic”, a precizat Vlad Mureșan, prorector al USAMV.
Ultraprocesarea care ne îmbolnăvește
„La început, în relația cu furnizorii, ne-am orientat către cei mari, care însă apoi ne-au întors spatele. În consecință, am încercat să îi dezvoltăm pe cei mici, pe unii i-am pierdut pe drum – nu respectau standardele de igienă, cu majoritatea ne-am pus de acord.
În industria laptelui, am avut o perioadă foarte grea: dublarea prețului la materie primă, majorarea tarifelor la gaz și energie electrică, în 2022 ajungeam pe minus pentru prima dată în existența noastră”, a menționat Alina Donici, cofondator al procesatorului Artesana International Tecuci.
“Educația ar trebui să fie o prioritate și pentru branduri. Noi avem un program prin care le arătăm copiilor cum să citească o etichetă – astfel vor ajunge clienți educați, mai greu de păcălit, care pun întrebări; atunci vom avem și produse de calitate vandabile. Trebuie să îi învățăm de unde pleacă produsele, nu putem să așteptăm totul de la stat. Și brandurile trebuie să fie cinstite, nu doar marketing.
Toate statele europene își protejează producătorii, am văzut pe raft în Germania că erau 90% brânzeturi autohtone, cu poziționarea cea mai bună în marile magazine. Am luat premiul Go Global pentru produsul inovator al anului în SUA, cei de acolo ne-au rugat să facem o astfel de fabrică – America e înnebunită după antreprenori – însă am avea o problemă cu materia primă.
Ne dorim să fim globali, vom ajunge să facem câte o făbricuță în diferite țări, însă o luăm pas cu pas. Noi nu recurgem la ultraprocesare pentru că își pierde astfel mai toate proprietățile, facem pasteurizare la temperaturi mai reduse pentru a păstra intacte proprietățile naturale ale laptelui.
La nivel mondial se merge pe produse cât mai simple, așa cum se fac multe în România; altfel, prin ultraprocesare copiii noștri vor fi din ce în ce mai bolnavi – copilul meu are intoleranță la proteina laptelui de vacă; sunt lucruri care în alte vremuri nu se întâmplau”.
Grânarul Europei importă aluat congelat
“Tot vorbim despre înarmare, dar degeaba ai securitate militară dacă nu ai securitate alimentară. Până la urmă, de-a lungul timpului, marile războaie au pornit din cauza lipsei de hrană. Garantez că vor exista mai departe bani europeni pentru dezvoltarea sectorului agricol în România, însă va trebui să accesam și piețele din afara UE pentru a fi competitivi. E important să avem resurse financiare pe partea de promovare a produselor la nivel internațional fiindcă au rămas foarte mulți bani nefolosiți în România pe aceste proiecte.
În ziua de azi este ușor să produci, însă mult mai greu să vinzi, dar mai ales să vinzi ca să fii profitabil. Pe mine mă disperă când văd cantități imense de aluat congelat importat, când România este grânarul Europei, iar în magazinele din Sălaj se aduce făină din Ungaria. România are un potențial în zona agricolă, însă este nevoie mai ales de asociere: altfel îți dă acces la raft retailerul dacă ești în cooperativă.
În zilele acestea se vorbește foarte mult despre vânzarea Napolact unui grup din Ungaria, dar trebuie să conștientizăm că e important să ținem de brandurile noastre, să ne asociem și noi în structuri care să facă față concurenței. Referitor la hipermarketuri, am impus, la nivel european, obligativitatea ca pe borcane să se găsească procentul de miere pe etichetă, chiar și regiunea, însă aceasta trebuie să se implementeze și în România.
Problema falsificării alimentelor este peste tot: am fost în Italia, unde roșiile sunt importate din China, amestecate cu ale lor și vândute ca bulion italian”, a menționat Daniel Buda, vicepreședintele Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală a Parlamentului European.
Românii, asaltați de șaorma, pizza și sushi
„În afacerea noastră, ne-am dorit de la început să facem din produsele românești un brand autentic, să aibă o calitate superioară. Am vrut să avem magazine gourmet cu standarde ridicate, însă pentru aceasta a trebuit să muncim foarte mult. În pandemie am fost nevoiți să ne adaptăm deoarece un producător individual e greu să susțină un magazin.
Tocmai de aceea, producătorii noștri ar trebui susținuți cu programe clare. Totuși, pentru ca produsele românești să fie vândute trebuie să educăm copiii, în condițiile în care în țara noastră asaltată de bucătării din toate piețele internaționale și suntem invadați de șaorma, sushi, tahini, toate la un clic distanță.
Tot vorbim despre gustul copilăriei noi, cei din generația noastră, dar asta mai mult că suntem nostalgici; de fapt copiii trebuie să fie hrăniți de părinți cu acele produse locale pentru ca ele să rămână pe piață”, susține Marius Verdeși, fondatorul procesatorului de carne Zimbria.
„Ne tot plângem de rețelele internaționale de retail, dar ce ne oprește să ne adunăm 20 de antreprenori cu produse locale din România și să creăm o rețea de magazine proprii?”, propune Flavian Pah, fondatorul Clubului de Investiții Carpathia.
Top contrafaceri: ulei de măsline, lactate și miere
“Nordicii au pornit educația de la generațiile cele mai mici. Consumatorul danez va alege dintre brânzeturi ceea ce este local, chiar dacă e mai scump la raft cu 1-2 coroane. În România suntem în faza incipientă, produsele locale ajung mai greu la raft, suntem invadați de reclame la produse nesănătoase, iar frauda alimentară cea mai mare este la ulei de măsline, lactate, miere.
Am făcut o investigație, cu federația, în marile lanțuri comerciale, în privința etichetării produselor și am găsit miere inscripționată cu „Țara de origine: UE și Non-UE”, adică de pe tot mapamondul. Retailerii internaționali dețin 85% din piața din România, deci aceasta e o cauză pierdută, mai bine să facem aici aluat congelat. Mari lanțuri de retail au ordine că, dacă nu sunt brand propriu al acelei rețele, tot ce este produs românesc concurent să fie coborât la raft în poziția cea mai joasă”, dezvăluie Ionel Arion, președintele Federației Naționale Pro Agro.
“Românii sunt obișnuiți să își vândă grâul cu vaporul, însă la târgurile și misiunile economice la care am participat, am constatat că există cerere de făină de-a noastră în Africa sau Indonezia, de carne de oaie în Orientul Mijlociu. Am decis ca în Algeria să luăm legătura direct cu ambasadorul de la București pentru a ajunge la piața de acolo. Siria este o piață agroalimentară extraordinară pentru produse de volum, deocamdată nu avem concurență”.
Produsele de calitate, prea scumpe pentru școli
„Suntem o companie integrată: avem ferme de bovine și vegetală, un mic atelier de procesare a laptelui, unități de procesare. Avem cei mai tineri manageri în fermele noastre, între 20 și 40 de ani. Am fost obligați să ne creăm și o rețea de magazine; acum aducem în aceste unități și alte produse în afară de cele din carne, deoarece clientul din România este comod: altfel merge în altă parte să și le cumpere.
La Cluj-Napoca am avut, împreună cu municipalitatea, un eveniment despre cum educăm părinții și bucătarii să ofere o mâncare sănătoasă copiilor din grădinițe și școli, o acțiune cu directorii și profesorii de acolo. Spre dezamăgirea mea, am ajuns la concluzia că nu suntem competitivi să oferim produse sănătoase, de calitate, pentru că unitățile școlare au un buget foarte mic, iar atunci grădinița comandă brânză produsă în Polonia cu un procent redus de lapte.
Am fost într-o vizită la o cantină colectivă din străinătate, unde făceau mii de porții pe zi, am văzut că foloseau mere urâte, produse local, însă acolo primești punctaj suplimentar dacă ești un astfel de producător. Am avut și noi copii care ne-au vizitat atelierul de procesare a laptelui de la mica noastră fermă, nici unul nu a avut intoleranță la lactoză”, a spus Cosmin Moldovan, director general al Moldovan Carmangerie.
Lecția japoneză, predată la Cluj
Daniel Donici, cofondator al Artesana, a relatat „lecția japoneză” pentru produse agroalimentare românești. “Am fost într-o misiune economică în Japonia, la Tokyo și Osaka, prin care Direcția DG Agri a Comisiei Europene intenționa promovarea produselor din UE în Japonia. Au fost selectați 80 din 400 de producători înscriși, o delegație de 100 de persoane, însă au venit numai 3 dintre cele 5 companii selectate din România, asta spune multe.
Am avut patru întâlniri 1 la 1 cu reprezentanți din această țară. Japonezii sunt foarte pragmatici: nu confirmă prezența dacă nu îi interesează informațiile pe care le furnizezi. Am vizitat o fabrică de brânză topită la Kobe, 100% automatizată, cu produse de duzină, ambalate în plastic; în Europa noi nu promovăm așa ceva ca produs natural.
Acolo fiecare produs trebuie să aibă povestea sa, iar japonezii simt nevoia conexiunii personale cu fermierul, le plac graficele și informațiile prezentate vizual, mai ales beneficiile produsului pentru sănătate. Ei sunt atenți la prezentare, la estetic. Cer respect, rigoare și poveste. E greu de construit o relație cu ei, dar odată stabilită, aceasta se distruge la fel de greu”.
Femeile casnice, antreprenoare pe Via Transilvanica
“Agribusinessul e o industrie în care schimbi cu greu gustul consumatorului, în Franța locuitorii mănâncă 600 de feluri de brânză, deci e greu să intri pe această piață. Aici trebuie să schimbăm obiceiuri, să încurajăm produsele de calitate sănătoase, durabilitatea. În acest domeniu avem nevoie de activități antreprenoriale și inovație, de o strategie a companiei pe termen mediu și lung, dar și de adaptare la risc.
Tinerii nu mai sunt atrași de domeniul agroalimentar, deci avem nevoie de o selecție prin alegere, nu prin eliminare: acum, dacă elevii nu reușesc la liceele “bune”, sunt băgați la cele vocaționale. În România, avem abandonul cel mai mare în mediul rural, dar și cei mai mulți tineri (18-25 de ani) care nu fac nimic, procent în creștere de la 16 la 19%.
Viteza în care merge piața muncii este mult mai mare decât adaptarea sistemului educațional. E nevoie de studii pe termen scurt pentru a ocupa mai rapid locul de muncă, de “sateliți” universitari în orașele mai mici. Avem 1,4 milioane de femei casnice, multe lucrează în agricultura de subzistență. Unele devin victime ale violenței domestice, deci și copiii lor au de suferit.
De aceea trebuie integrate prin educație, pot să fie angrenate în mici afaceri pe traseul rutei turistice Via Transilvanica, la punctele gastronomice locale din mediul rural. Tot așa putem valorifica în mod constructiv profesorii care ies la pensie, că tot trebuie să îi dăm afară”, a sugerat Claudia Indreica, directorul companiei de resurse umane Psihoselect.
Pierd subvențiile dacă nu fac succesiunea
“Acum vedem o perioadă de declin pe piața muncii în agribusiness. Aceste meserii sunt vocaționale, nu oricine poate să stea în căldură sufocantă de pe câmp sau să suporte mirosul de la vaci în fermă. Din păcate, mulți dintre părinții acestor copii văd munca în agricultură ca pe ceva rușinos, în timp ce în alte țări este o mândrie, un stil de viață. Să nu ne fie rușine dacă un inginer face muncă de tractorist, altfel nu vom mai avea plajă de selecție pentru agricultură”, atrage atenția Marius Ogrezeanu, fondatorul agenției de recrutare AgriBusiness Job.
“Fermierii în vârstă să se gândească tot mai mult la predarea afacerii celor mai tineri. Există o propunere, la nivelul UE, ca din 2032 fermele cu fondatori de peste 65 de ani să nu mai primească subvenții europene, dacă nu nu fac succesiunea, tocmai pentru a favoriza transferul între generații”, atrage atenția Felix Arion, managerul Agro Transilvania Cluster (ATC).
Dezbateri cu degustare de bunătăți locale
Competiția internațională de măcelărie Transylvania Butcher Wars (TBW), organizată de FSM în campusul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj, a grupat trei dezbateri pe tema „Provocările agribusinessului în România”.
„De origine România” a adus în atenție promovarea produselor agroalimentare românești pe piețele internă și internațională, transformarea din importator net în exportator agroalimentar, rolul cercetării și inovării în dezvoltarea agribusinessului, modele de succes și bune practici în industria agroalimentară.
„Piața muncii în agribusiness” a vizat necesitatea unei legislații adaptate specificului sectorului agroalimentar, colaborarea între mediul academic și companii, pregătirea forței de muncă, probleme actuale și soluții propuse pentru competitivitatea sectorului.
„Producția și procesarea cărnii de vită premium în România: provocări și perspective” i-a avut ca vorbitori pe Bogdan Vereș (Angus House Farm), Bogdan Negrescu (Turma), Dragoș Manea (Asociația Aberdeen Angus România). Ei au dezbătut strategiile pentru creșterea valorii adăugate prin procesare locală a cărnii de vită.
Moderatorii celor trei secțiuni au fost Iulia Manole – RBL Cluj, Marius Bîcu – Ferma cu Omenie și Felix Arion – ATC. Printre vorbitori s-au mai numărat Florin Moroșanu – Fundația Ștefan Moldovan, Ștefan Pădure – Asociația pentru Promovarea Alimentului Românesc, Cornel Cătoi – USAMV Cluj, Emil Florian Dumitru – Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
În paralel, s-a derulat o expoziție cu degustare de lactate, mezeluri și deserturi fabricate de producători locali din mai multe zone ale României. Evenimentul a avut loc la Centrul de Cercetări pentru Biodiversitate al USAMV Cluj.
Duelul măcelarilor, pe platoul USAMV
La TBW au participat 16 concurenți din Australia, Brazilia, Germania, Italia, Noua Zeelandă, Spania, România și cinci echipe la prepararea de cârnați. Juriul internațional a apreciat abilitățile tehnice de tranșare, viteza și creativitatea. Dezbaterea „Dincolo de gusturi. O incursiune în sfera miturilor despre alimentație din comunism până în prezent”, i-a avut ca invitați pe Dan Vodnar (USAMV) și Virgiliu Țârău (UBB). Discuția pe tema „The Butcher’s Identity”, moderată de Andi Daiszler (Asociația Daisler), a explorat rolul măcelarului în comunitate și modul în care e perceput în diferite țări. La festivitatea de premiere au urcat cei mai buni măcelari și echipele cu cele mai îndrăznețe rețete de cârnați. Vizitatorii au avut parte de zone de relaxare și street food, copiii au participat la ateliere de preparat burgeri și mici. Zona Knifehub a găzduit demonstrații de mânuire a cuțitelor artizanale, expoziție de cuțite lucrate manual, prezentări de cuțite profesionale. Butcher Wars a început în 2016, la cel mai mare festival de barbeque din Australia, Meatstock, extinzându-se la nivel mondial. Scopul competiției inițiate de Shannon Walker este de a pune în lumină măiestria meseriei de măcelar, evidențiind arta tranșării unei carcase în piese de carne și talentul de a realiza prezentări spectaculoase în fața unui public numeros.
