După încheierea războiului și unirea Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei cu România, Banca Națională a României (BNR) se afla în fața unui nou început, prin extinderea activității la nivel național și dezvoltarea rețelei sale de sucursale și agenții.
La 6 noiembrie 1919, Consiliul general al BNR a decis înfiinţarea primelor sale agenții din Transilvania, inclusiv la Oradea Mare. Pe 11 octombrie 1920, Guvernatorul I.G. Bibicescu preciza în faţa Consiliului de administraţie că „începerea funcţionării” primelor sedii, „nu mai are niciun motiv de a fi întârziată” şi propunea ca ele să-şi înceapă operaţiunile în ziua de 15 octombrie 1920, ceea ce s-a și întâmplat, Agenția BNR Oradea Mare începându-și activitatea.
Primul director al Agenției Oradea Mare a fost numit de către Consiliul de administrație al Băncii Naționale, Ştefan Ciuntu, împuternicit să facă demersurile necesare pentru instalarea agenției în localul Băncii Austro-Ungare, aflată în lichidare și începerea activității.
În primele două decenii de activitate,1920 – 1940, dar și din 1945 până în prezent, Agenția Oradea BNR a funcționat în imobilul situat pe strada Parcul Traian nr. 12 (astăzi, nr. 8), construit în anii 1911 – 1913, după proiectul arhitectului Hubert Ioszef, având o dublă funcționalitate (sediu de bancă și locuințe pentru funcționari).
Clădirea se număra printre cele 13 imobile aparținând fostei Bănci a Austro – Ungariei, aflate pe teritoriile care intraseră în componența statului român în anul 1918, intrate în posesia Băncii Naționale a României în baza Acordului de la Viena, semnat în februarie 1921 între Comisia de lichidare a Băncii Austro – Ungariei și reprezentantul României. Comisia de lichidare a redactat la 4 martie un proces-verbal, prin care delegau Băncii Naționale a României dreptul de posesiune asupra acestor clădiri.
La 13 ianuarie 1922, primul – ministru Tache Ionescu și guvernatorul Mihail Oromolu au semnat Convenţia prin care cele 13 imobile prevăzute în contractul de la Turnu Severin au fost cedate BNR, în schimbul sumei de 25 milioane lei. Deoarece BNR se afla în posesia acestora încă de la 4 martie 1921, dreptul de proprietate s-a considerat transmis de la această dată. Banca Națională a României a cumpărat clădirea sediului din Oradea la un preț ridicat pentru acea vreme: 284,048 coroane de aur. În aceeași perioadă, BNR a cumpărat un imobil de 4 apartamente, care a fost destinat să ofere locuințe de serviciu angajaților băncii.
Unificarea monetară
Imediat după înființare, Agenția BNR Oradea Mare a fost implicată în unificarea monetară, care a constat în retragerea coroanelor autro – ungare din Transilvania și Bucovina, a rublelor rusești (de două tipuri, Romanov şi Lvov) din Basarabia și a leilor de ocupație, și înlocuirea acestora cu leii BNR. Cu același prilej au fost retrași din circulație și banii de necesitate emiși de diferite orașe transilvane, inclusiv la Oradea.
O altă operațiune importantă derulată în cadrul agenției a constat în acordarea creditelor de scont și reescont, printre clienții – scontatori aflându-se Banca Agrară, Casa de Păstrare Civilă din Oradea, Casa de Păstrare a județului Bihor, Banca Fuzionată, Banca de Scont, Banca „Unirea”, Banca și Societatea Comercială din Tinca, Sucursala Băncii Românești, Sucursala Băncii „Victoria” din Arad, etc.
Datorită volumului ridicat al operațiunilor derulate, la 22 iunie 1933 Consiliul de Administrație al BNR a decis transformarea Agenției Oradea în agenție clasa I.
În perioada interbelică și-a unit destinele de urbea de pe Crișul Repede Tiberiu Moșoiu, fiul generalului Traian Moșoiu, comandantul trupelor române care au intrat în Oradea la 20 aprilie 1919. Tiberiu Moșoiu a fost profesor de drept roman la Facultate de Drept din Oradea, titular din 1 aprilie 1930, dar și primar al orașului între 29 noiembrie 1933 și 2 noiembrie 1935.
Între 21.05.1946 și 08.11.1947 Tiberiu Moșoiu a deținut funcția de guvernator al Băncii Naționale, în această perioadă tulbure din istoria națională având loc etatizarea Băncii Naționale a României, dar și Reforma monetară din 15 august 1947.
În urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, prin care Nord – Vestul Transilvaniei a fost cedat Ungariei, sediul Agenţiei Oradea a Băncii Naţionale a României a fost mutat la Beiuş, iar între 14 septembrie și 9 octombrie 1944, ca urmare a desfășurării operațiunilor de război, s-a refugiat la Brad.
După 1948 a funcționat ca sucursală a Băncii Republicii Populare Române – Bancă de Stat, iar ulterior ca sucursală a Băncii Naționale a Republicii Socialiste România. În perioada 1949 – 1958 desfășurând o parte din operațiuni și în localul de bancă din strada Vasile Alecsandri nr. 2, cumpărat de Banca RPR – Bancă de Stat de la Banca de Scont și Schimb din Ardeal, aflată în lichidare.
Începând cu anul 2011 unitatea teritorială din Oradea își desfășoară activitatea în conformitate cu atribuțiile prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare al BNR, cu rang de agenție, sub denumirea de Agenția Bihor. Toate acțiunile sunt întreprinse în vederea îndeplinirii obiectivelor strategice ale instituției.
