Strugurii şi plantaţiile de viţă de vie au devenit subiect de reproş la adresa sectorului vitivinicol din partea Curţii Europene de Conturi. Aceasta își exprimă îngrijorarea cu privire la efectul acțiunilor prevăzute de UE pentru viticultori, în cadrul unui raport dat publicităţii în 27 septembrie 2023. Politica vitivinicolă a UE, spune raportul, nu reușește să răspundă obiectivelor de mediu și, în plus, măsurile aferente nu reușesc nici ele să vizeze în mod direct competitivitatea sectorului.
Au fost auditate cinci ţări
Auditul s-a desfășurat din mai până în decembrie 2022. Au fost efectuate vizite de audit în cinci state membre: Republica Cehă (Moravia), Grecia (Peloponez), Spania (Castilla-La Mancha – CLM), Franța (Valea Ronului și Provence) și Italia (Toscana). Aceste state membre reprezintă 70% din finanțarea pentru restructurare. Potrivit raportului, selecția statelor membre acoperă o gamă largă de practici viticole din diferite situații geografice și climatice, precum și o combinație de situații centralizate sau regionale în ceea ce priveşte managementul măsurilor și al schemelor de sprijin.
Cum s-a desfăşurat auditul?
Informaţiile au fost colectat pe mai multe canale.
- o revizuire a reglementărilor UE, a orientărilor Comisiei și a activităților de monitorizare;
- statistici, evaluări și rapoarte privind toate statele membre producătoare de vin;
- o revizuire a Planurilor strategice ale Policiticii Agricole Comune la nivel național, apeluri ale statelor membre vizitate în perioada 2014-2018 și 2019-2023 pentru aplicații, a normelor naționale și regionale aplicabile (inclusiv implementarea schemei de autorizare din 2016), statistici și rapoarte;
- interviuri cu reprezentanții Comisiei și ai autorităților statelor membre, precum și cu beneficiarii;
- consultări ale altor părți interesate din sectorul vitivinicol, precum sunt asociațiile naționale şi europene ale viticultorilor, asociaţii naţionale şi europene ale cooperativelor și producătorilor de vin;
-
analiza unui număr limitat de dosare de proiecte din statele membre vizitate, selectate pentru a acoperi diverse acțiuni și tipuri de beneficiari, atât prin cercetare în birou, cât și cu vizite la fața locului. Au fost selectaţi beneficiari de la exploataţii mai mici până la unele mai mari, care acoperă atât agricultura ecologică, cât și cea convențională. Selecția a inclus viticultori care vând struguri, cooperative și viticultori care produc vin.
Cele două idei centrale, îndărătul cărora se disimulează intenţia de a reduce sau limita susţinerea sectorului vitivinicol sunt că finanțarea nu are un impact clar asupra competitivității viticultorilor, respectiv că ambițiile și considerentele legate de mediu au o influență limitată.
Susţinerea sectorului vitivinicol la nivel european
Potrivit unui comunicat al Asociaţiei Presei Agricole, viticultorii beneficiază anual de aproximativ 500 de milioane de euro din fonduri UE pentru a-și restructura plantațiile viticole și pentru a deveni mai competitivi. Din 2016, viticultorii pot solicita autorizații pentru a înfiinţarea de plantaţii noi. Scopul este de a permite o creștere controlată a potențialului productiv (până la o creștere anuală de cel mult 1 %), evitându-se în același timp producția excedentară.
Joëlle Elvinger, membra Curții care a condus auditul
„Promovarea competitivității sectorului vitivinicol este esențială și deosebit de relevantă pentru UE, dar ar trebui să meargă mână în mână cu îmbunătățirea sustenabilității de mediu” a declarat Joëlle Elvinger adăugând o dezamăgire a Curţii: „Putem spune, ca minimum, că acțiunile UE încă nu au dat rezultate pentru niciunul dintre aceste două obiective”.
Ce se reproşează concret?
În UE, strugurii sunt minunaţi, vinul poate fi roșu, alb și rosé, dar modul în care este cultivată vița-de-vie arareori este „verde”. Auditorii deplâng faptul că, în pofida volumului mare de finanțare implicat, politica vitivinicolă a UE nu a făcut multe pentru mediu. În special, măsura de restructurare acordă puțină atenție obiectivelor verzi. În practică, banii UE nu au fost direcționați către proiecte care vizează reducerea impactului viticulturii asupra climei și/sau a mediului. Dimpotrivă, fondurile acordate ar putea avea chiar efectul opus, de exemplu determinând trecerea la soiuri de struguri care au nevoie de mai multă apă. La fel, creșterea anuală cu 1 % a suprafeței acoperite de viță-de-vie, care a fost prelungită cu încă 15 ani (până în 2045), nu a fost niciodată evaluată din perspectiva mediului.
Auditorii au făcut constatări punctuale în ceea ce priveşte strugurii
Unele state membre pot folosi măsura de restructurare pentru finanțare reînnoirea normală a podgoriilor, în timp ce altele o împiedică.
În Franța, replantarea aceluiași soi cu o modificare a densității mai mică de 10 % nu este o măsură eligibilă în temeiul măsurii de restructurare. Cu toate acestea, în timpul auditului, din 143 de parcele analizate, au fost găsite 19 parcele care fuseseră replantate cu același soi și cu o modificare de densitate sub 10 %.
În Italia (Toscana), complexitatea sistemului informațional nu facilitează verificarea replantărilor identice sau modificările minore ale densității și nici nu oferă atenţionări dacă beneficiarii au modificat sau înlocuit cererile. Astfel, există riscul restructurării activităților de finanțare a Italiei, cu modificări minore față de situație înainte de restructurare, cum ar fi schimbarea clonelor.
Cehii par a fi campionii corectitudinii în ceea ce priveşte strugurii pe soiuri şi densităţi
În Republica Cehă, modul în care sunt organizate verificările facilitează verificarea modificăriilor în ceea ce priveşte soiurile, prin evidenţierea clară în raportul de inspecție a soiului existent înainte de restructurare (verificată la fața locului înainte ca parcela să fie defrișată).
Pe lângă controalele obligatorii (verificări administrative ale producției și controale la fața locului), Grecia solicită o justificare de la viticultori, în cazul în care producția a a scăzut în ultimii doi ani.
Câtă vreme Spania (CLM) nu permite modificarea densității fără schimbarea soiului sau a sistemului de cultivare a viței de vie, acest lucru împiedică finanțarea reînnoirii normale.
Viitorul sună prost pentru strugurii europeni
Viitorul nu se arată cu mult mai promițător: în noua politică agricolă comună (PAC), nivelul de ambiție în materie de mediu rămâne scăzut pentru sectorul vitivinicol. În trecut, auditorii Curții au recomandat ca plățile către fermieri – inclusiv cele efectuate către viticultori – să fie condiționate în mod explicit de cerințe de mediu. În noua PAC, însă, astfel de condiții pentru finanțarea restructurării au fost sistate.
Proporția minimă din fondurile alocate sectorului vitivinicol pe care țările din UE trebuie să o consacre acțiunilor legate de schimbările climatice, de mediu și de sustenabilitate este de doar 5 %. În opinia auditorilor, această cifră de 5 % este cam scăzută, având în vedere că, în contextul înverzirii PAC, 40 % din totalul cheltuielilor agricole ar trebui să vizeze obiective legate de climă.
Competitivitatea în cinci ţări auditate
Politica UE nu s-a dovedit a fi un succes nici pentru creșterea competitivității viticultorilor. În cele cinci țări auditate, proiectele sunt finanțate indiferent de conținutul sau de nivelul lor de ambiție și fără a se ține seama de criteriile privind stimularea competitivității. Se acordă finanțare și pentru schimbările nestructurale sau pentru reînnoirea normală a plantațiilor viticole, chiar dacă astfel de acțiuni nu sunt eligibile.
De asemenea, beneficiarii nu au obligația de a raporta cu privire la modul în care restructurarea le-a îmbunătățit competitivitatea. În plus, nici Comisia Europeană, nici statele membre nu evaluează modul în care proiectele sprijinite contribuie efectiv la creșterea competitivității viticultorilor.
Cum se procedează în cazul autorizărilor?
Același lucru se poate spune și despre sistemul de autorizații pentru plantări. În primul rând, procentul maxim pentru creșterea anuală – de 1 % – a fost propus și adoptat fără să se furnizeze vreo
justificare sau fără să se analizeze dacă acesta este adecvat și pertinent. În al doilea rând, atunci când se acordă astfel de autorizații, sunt utilizate puține criterii de eligibilitate și de prioritate legate de competitivitate.
Şi totuşi, cum stăm cu strugurii, cu viile şi vinurile în Europa?
Uniunea Europeană este cel mai mare producător, consumator și exportator de vinuri din lume. În 2020, în UE existau 2,2 milioane de exploatații vitivinicole, iar plantațiile viticole acopereau aproximativ 2 % din suprafața agricolă utilizată din Uniune. Aproximativ 80 % din vinul produs în UE provine din Italia, Franța și Spania.
Viticultorii și producătorii de vinuri sunt eligibili pentru sprijin financiar din PAC. Poate fi vorba de sprijin specific în cadrul organizării comune a pieței vitivinicole (în principal prin programe naționale de sprijin), dar și de plăți directe și de sprijin pentru măsuri rurale și/sau pentru măsuri de promovare orizontale.
