Agricultorii din regiune s-au întâlnit la Cluj pentru a vedea cum pot să răzbată pe piața locală în condițiile unei concurențe crâncene nu numai din Europa de Vest și Ucraina, ci și a produselor contrafăcute din China.
Martin Muller, administratorul Păstrăvăriei Albota, deține 1.000 ha de teren și 2.000 de animale în județul Sibiu. “Am preluat o păstrăvărie cu o capacitate de 20 tone; nu am putut să vând decât la Metro, cu mari intervenții, la Sibiu și Brașov, cu 3 euro/kg, în condițiile în care peștele era crescut cu apă rece, la poalele Munților Făgăraș.
Nu am putut să concurez păstrăvii din Italia, Spania, Turcia. Mi s-a spus să vând 2 tone pe lună, iar dacă ajung la 20 tone, să livrez la nivel de țară. Eram prea mic și nu puteam colabora. Acum, din cele 10 tone / lună, 2 tone clientul își ia peștele din bazin. De 15 ani tot cumpăr terenuri în pârloagă, încerc să le comasez, abia acum parcă reușesc.
Eu nu fac agricultură mare, ci zootehnie, am 10 păstrăvari, 10 zootehniști, 20 de oameni în procesare pentru că avem abator, carmangerie, restul de până la 100-120 de oameni sunt bucătari, ospătari. În lanțul acesta ne autogestionăm, iar surplusul îl vindem în băcănie, online, restaurant, magazin de desfacere.
În 10 ani am “îngropat” în agricultură minimum 0,5 milioane € anual în infrastructură: terenuri, grajduri, garduri, lacuri, drumuri, abia acum, în ciuda subvențiilor de la Agenția Națională de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA), am ajuns la un profit de de 20-30%. Să recunoaștem: am avut un 2023 cu furaje ieftine, ne-am făcut stoc pentru doi ani, prețul la carne și păstrăv a crescut.
Pentru noi nu prețul este primordial, ci calitatea produsului: să îl putem crește într-o variantă ecologică sau tradițională. Eu pierd mult timp în comasarea terenurilor fiindcă dacă am vecin un fermier inactiv, mă blochează în dezvoltare: îl declară la APIA, primește subvenție, nu mi-l dă în arendă.
Fără comasarea terenurilor, fermierii din România nu au nicio șansă. Nu poți accesa fonduri UE fără carte funciară. Nu e culpa mea, ci a statului, autoritățile măcar să nu ne încurce dacă nu ne sprijină. Complexul nostru turistic are venituri zilnice de 70.000 lei, o rată de profit de 10%, însă acesta trebuie îmbunătățit pe tot lanțul nostru integrat pentru a ne distinge pe piață și a fi o alternativă la supermarketuri”.
Aplicația-minune de la USAMV
“Agricultura este știință, deci pentru a face agricultură trebuie să cunoaștem știința agronomică. Noi pregătim absolvenți care să poată ajunge buni fermieri. Ne implicăm în peisajul economic, agricol regional. Ne pregătim absolvenții pentru mediul agricol: ingineri agronomi, montanologi, mecanici sau de protecție a mediului, pentru ca aceștia să poată practica Agricultura 4.0, cea a zilelor pe care le trăim.
Planul de învățământ are și o componentă particulară, ce ține de specificul agricol regional. Avem în consiliul consultativ al Universității de Științe Agricole (USAMV) Cluj foști absolvenți, reprezentanți ai autorităților locale și naționale. Rolul său este de a putea efectua o practică agricolă cu conținut, unde studenții să poată învăța în fermă activitățile în fiecare perioadă din an, nu doar în practica de vară sau primăvară.
Antreprenorii pot să ne ajute să introducem în acest plan discipline de actualitate care creează competențe pentru viața actuală. În afară de stațiunile noastre agricole, avem câmpuri de cercetare în care testăm produse și tehnologii noi pentru ca viitorul fermier să știe să își aleagă input-urile adaptate nevoilor climatice și echipamentele necesare.
Asigurăm și consultanță gratuită pentru fermieri, cu sprijinul Fundaţiei READ prin platforma AGRIM. Fermierii apelează la noi, iar cadrele didactice se vor deplasa, fără niciun fel de cost, să identifice problema. Platforma noastră de consultanță funcționează online, cu o aplicație pe telefonul mobil. Fermierul poate să facă o fotografie și să o trimită cadrului didactic sau cercetătorului, cu o plantă afectată de o boală, un dăunător, o carență legată de aplicarea îngrășămintelor și va primi recomandarea, soluția.
Aveți și informații despre vreme, iar dacă introduceți datele de la APIA și vreți să semănați pe o anumită parcelă, aplicația vă atenționează că anul trecut ați folosit o premergătoare care nu merge sau vedeți că mâine plouă și nu puteți intra. Dacă introduceți analizele de sol, vă spune cu ce și când să fertilizezi, iar după datele satelitare și colorația plantelor, dacă ai o deficiență nutrițională sau un atac de dăunători, ca să poți să îl identifici.
În final, poți să îți calculezi întreaga cheltuială cu fiecare cultură, ținând cont cu costurile cu locurile de muncă. Aplicația îți spune, la nivelul de producție din anul acesta, dacă ești rentabil sau nu, cu condiția să fii corect atunci când introduci toate datele.
Noi vrem ca fermierul să meargă în direcția unei agriculturi durabile – prin care eu înțeleg orice agricultură de precizie, de 4.0, efectuată corect care are grijă de mediul înconjurător, dar care în același timp răspunde și unor exigențe de natură economică pentru fermier pe termen lung, gândindu-ne la o populație a omenirii care se află într-o continuă creștere și care are nevoie de o hrană sănătoasă”, a spus Roxana Vidican, decanul Facultății de Agricultură – USAMV Cluj.
Cum se face irigarea pe dealuri
Claudiu Plătărescu, agronom în cadrul Netafim – EPRS, s-a referit la serviciile integrate de irigații. Printre soluțiile propuse s-au numărat irigarea prin aspersie, planurile de fertirigare, irigarea prin picurare în zona de deal, digital farming (stații meteo și senzori ce monitorizează apa din sol – inclusiv cu imagini satelitare).
“Cu ajutorul senzorilor pot să văd activitatea rădăcinilor și să gestionez irigarea fertilizanților, să fac o irigare corectă, ca să nu duc fertilizantul mai jos de rădăcini și să nu poluez pânza freatică.
Unul dintre proiecte îl reprezintă introducerea dejecțiilor pe linia de picurare. Zona Transilvaniei nu este foarte irigată față de Sudul României sau Banat, însă apar și aici perioade de lipsă de precipitații. Irigarea este o unealtă în plus fiindcă poate fi combinată și cu fertilizarea”.
Valentin Mărginean administrează ferma de familie Klaus Agrar din Adămuș (județul Mureș) unde cultivă 1.400 ha cu grâu, porumb, rapiță, floarea-soarelui și soia. “Deja avem nevoie și în centrul țării de irigații, sunt mai multe perioade în an când se întâmplă să fie secetă excesivă, arșiță. Planuri este greu să ne facem, nu știm care va fi viitorul agriculturii, așa de dezamăgit nu am fost de 20 de ani.
Astăzi, ca fermier, mă simt abandonat. Prin investiții, mai ales în utilaje, încercăm să trecem de aceste perioade grele care sunt acum și mai ales care vor urma. Am încercat să reducem foarte mult cheltuielile, prin captări de apă, venim cu soluții de fertilizare mai exacte, în funcție de ceea ce are nevoie planta și de specificul terenului, semănat cu normă variabilă”.
Criză de apă în Transilvania
“În Transilvania avem o problemă a sursei de apă, la modul în care avem apa la dispoziție, nu avem râuri toți în apropiere, iar atunci trebuie să apelăm la celelalte variante: ori puț, ori lac artificial pentru care nu avem programe și proiecte. La puțuri, în multe zone ale Transilvaniei avem sare, nu poți să forezi pentru apă la mare adâncime pentru că vine cu o concentrație salină mare.
Apele din izvoarele de suprafață trebuie să le colectezi, dar lacul nu îl poți face la deal, ci numai la vale, unde ai probleme cu terenurile fragmentate, având diverși proprietari. Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare nu are niciun program; există șanțuri neîntreținute, abandonate pe care este foarte greu să ți le dea în administrare sau concesiune.
Ni se spune să ne asociem ca să ni se permită acest lucru, dar cu cine să mă asociez dacă unul de lângă mine are șanțuri, iar altul nu are și nu îl interesează? În Transilvania trebuie să avem soluții și programe cu finanțare europeană deoarece aceste investiții sunt foarte costisitoare, ca să putem face acele lacuri artificiale, relieful aici fiind foarte deluros.
Fermierilor transilvăneni le este greu să concureze cu cei din Sudul României care beneficiază de sisteme de irigare, subvenție la energie și fac o recoltă dublă; de asemenea costurile de prelucrare sunt aici mult mai mari. Statul ar trebui să facă o diferențiere între zonele de irigații”, a semnalat Sorin Bota, administrator al unei ferme din comuna Aiton (județul Cluj).
Aquapark cu brânză de burduf
Marius Bîcu administrează, la Ferma cu Omenie, 800 ha de teren arabil, majoritatea cultivate cu cereale, dar și o pășune de 200 de ha, iar fabrica de lactate este una dintre cele mai importante investiții în domeniu din județul Alba. “Acum trei ani am cumpărat un teren de 4 ha în Ocna Mureș pe o platformă industrială dezafectată ca să facem o fabrică mai mare și mai eficientă, pe 10.000 mp.
Ne-am trezit că la băile sărate au apărut un aquapark, un hotel, pensiuni. Nu puteam să trecem cu tirurile de lactate printre oameni în șlapi, așa că am regândit proiectul, printr-un nou plan urbanistic zonal, cu cinci unități de producție mai mici, parc public, grădini comunitare, alei pentru bicicliști. Ne-am gândit să profităm de acest val turistic de 1-2.000 oameni pe zi, dându-le liber acces la procesul de fabricație a brânzeturilor.
I-am transformat pe turiștii din Cluj-Napoca sau Târgu Mureș în ambasadorii noștri. Este clar că nu putem concura cu marii producătorii din Olanda, însă putem fi foarte competitivi pe partea de brânzeturi proaspete, produse în aceeași zi, care trebuie consumate în 1-2 zile, sau smântâna în 5 zile. Proiectul nostru este pe termen lung, de 20-25 ani, mai cuprinde un restaurant, after school.
Noi suntem apreciați mai ales pentru brânza de burduf pe care românii o cumpără acum, în medie de două ori pe an. Este minunat să vinzi direct, să vină oamenii la poarta fermei, să comande la birou, e un fel de nișă a nișelor, unde vin multinaționalele peste noi. Livrăm acum 60% la export, 10% în retailul modern, avem vânzări lunare în online de 100.000 de lei. dar visul meu este să dublăm anual consumul local”.
Invazia roboților autonomi
Nicu Deaconu, director național de vânzări la compania Vantage, a amintit despre gestionarea datelor și sistemul informațional care permite luarea corectă a deciziilor în fermă, digitalizarea și automatizarea în fermă, imaginile satelitare, dronele agricole, chiar roboții autonomi pe șenile.
“România era pe locul patru la grâu ca producție în Europa, însă ca productivitate la hectar foarte departe de Germania, de pe locul doi. Pentru a face performanță în România trebuie să ținem cont de colectarea datelor pentru a putea lua decizii optime și în cunoștință de cauză, respectiv utilizarea echipamentelor la capacitate maximă pentru că tehnologia evoluează rapid. Altfel riscăm să nu fim competitivi”.
Alexandru Mătieș gestionează lanțul integrat Morile Mătieș de Maramureș care cuprinde atât partea de agricultură, cât și mori de grâu și porumb, fabrică de paste făinoase scurte integrale, cu metodă de uscare lentă, având o capacitate de 500 kg/oră. “Am mizat pe porumbul sticlos și am înființat o fitofarmacie pentru a livra și altor fermieri semințe din acest soi vechi românesc.
Ideea este ca aceste cereale să fie procesate în proximitate, iar produsele să ajungă în hipermarketuri. Am reușit să intrăm în două rețele, însă nu este suficient pentru capacitatea noastră de producție. Prin această integrare vrem să economisim costurile logistice pentru a putea să redirecționăm banii în fermele proprii”.
“Suntem sufocați de birocrație, trebuie să ținem zilnic evidența actelor. Fermierii noștri îmi zic că ar trebui să stăm o zi pe săptămână la birou numai pentru aceste acte, noi nu avem timp de așa ceva”, a remarcat Cristian Andor, președintele Cooperativei Agricole Crișana Lact, ce administrează 3.000 ha în județul Bihor.
Cu elicopterul în Pădurea cu Alune
Dorin Bob este proprietarul MIB Prodcom, care deține brandul Arovit, fondat în 1942, cultivă peste 500 ha, și alte 70 ha sunt folosite pentru ferma de legume.
“Fructele le procesăm în fabrica noastră din Aiud, iar legumele, în unitatea de producție de la Valea lui Mihai (județul Bihor). Cu ani în urmă, ne-am confruntat cu faptul că bazinul legumicol din jurul fabricii a dispărut, fermierii fie au îmbătrânit, fie s-au orientat spre culturile de cereale, noi fiind atunci nevoiți să importam ardei din Serbia și roșii din Ungaria.
Astfel, din dorința de a avea siguranța materiei prime, am decis ca în aproprierea fabricii să înființăm propria fermă de legume, pe o suprafață de 70 ha, dintre care 55 ha sunt irigate. Deoarece solul de care dispunem la Valea lui Mihai este nisip, ne-am inspirat și am aplicat tehnologia de irigare folosită pe solurile aride pe care am văzut-o cu ocazia unei vizite într-un kibuț din Israel.
La Necopoi (județul Satu Mare) am demarat un proiect pe 460 ha, constând în înființarea unei livezi cu aluni, în baza unei colaborări cu producătorul cunoscutei ciocolate Ferrero Rocher. Vrem să îl extindem la 1.000 ha, prin constituirea, în această vară, a Cooperativei Pădurea cu Alune. Am trecut la efectuarea tratamentelor plantelor cu elicopterul, iar culturile membrilor cooperatori vor beneficia de monitorizare cu drone.
Pentru a obține material săditor în cantități mari și la prețuri competitive, vom avea și un laborator de multiplicare a plantelor in vitro – în colaborare cu Universitatea din Perugia. Pentru lucrările de mecanizare am adus personal calificat din India, angajați care sunt productivi și știu să folosească tehnologia modernă și GPS-ul agricol.
Din păcate, băncile din România pun bețe în roate agricultorilor, solicită garanții peste garanții – și nu terenuri, ci apartamente în Cluj, deoarece sunt mai vandabile. În loc să avem dobânzi de 4-5% se ajunge la 13-15%, iar furnizorii de inputuri măresc prețurile cu 30%, pentru că acordă termene de plată de câteva luni, până la încheierea sezonului agricol.
Eu nu aș condamna atât de mult intrarea de cereale din Ucraina, și așa 80% dintre investițiile străine din România s-au oprit din cauza războiului. Vedem pe rafturile magazinelor produse contrafăcute, pastă de tomate cu amidon și miere cu siropuri, aduse din China.
Trebuie să acceptăm că, fiind situați în Transilvania, unde sunt suprafețe mici de terenuri, nu putem să concurăm sudul la cultura mare; degeaba mergem la București să protestăm cu tractoarele. Sunt zeci de fermieri care încep să returneze în valuri utilajele luate în leasing. În județul Cluj sunt cel puțin cinci ferme de vânzare, care anul trecut mergeau bine. Depunem eforturi să fim competitivi.
Ne vom monta panouri fotovoltaice astfel încât să creăm insule energetice, să nu mai plătim facturi la furnizorii de energie electrică, inclusiv să furnizăm noi energie localităților din jur. Cumpărăm tractoare electrice ca să nu mai consumăm deloc motorină, facem o cooperativă piscicolă prin transformarea terenurilor părăsite în zeci de lacuri, investim în sere verticale, agroturism și tabere pentru copii”.
Conferințe cu 1.200 de fermieri
Conferința regională “Fermierii noștri”, de la Hotelul Golden Tulip, i-a mai avut printre vorbitori pe Horațiu Buzgău – Agrind, Emil Zurgălău – Maschio Gaspardo, Dacian Badea – Fermele Ecologice Silvania, Ana-Maria Samuilă – BCR, Stelian Folică – Ecofol, Ovidiu Onișor – Ada Prod Com, Mihaela Rozor – APIA Cluj.
Printre temele dezbătute s-au aflat investiții și inițiative în regiune, noi tehnologii, asigurarea culturilor, atragerea finanțărilor, digitalizare, irigații, politici agricole, creșterea productivității și profitului, managementul performant. Participanți sunt antreprenori și investitori din agricultură, lideri ai asociațiilor profesionale, companii cu soluții agricole, reprezentanți ai mediului instituțional.
Conferința se înscrie într-un ciclu organizat de BORO Communication și platforma Romanian Agriculture, alături de cele de la Timișoara, Craiova și Iași. Vor fi urmate de două forumuri internaționale, la București: Romanian Agriculture Leadership Forum, Romanian Agriculture Processing Forum și de Seara Marilor Fermieri. Cele șapte evenimente adună 1.200 de fermieri, din 28 de județe, cu peste 500 ha fiecare.
