Temperatura apelor din lacul Ursu din Sovata, zona cu cele mai multe lacuri cu ape clorurate și sodice, ce prezintă fenomenul de heliotermie, ar putea fi ajutată să revină la nivelul dorit de turiști și specialiști deopotrivă. Peter Hantz, cercetător al mediilor subacvatice extreme, care de doi ani face măsurători și observații în acest lac, a constatat scăderea temperaturii apelor lacului Ursu, dar soluția a fost sugerată de oamenii locului.
Heliotermia, fenomenul fizic care constă în păstrarea mai mult timp a căldurii înmagazinate în apa sărată a unor lacuri comparativ cu regiunile învecinate, datorită prezenței la suprafața lacurilor a unui strat izolator de apă dulce, care împiedică iradierea căldurii în atmosferă, a scăzut de-a lungul anilor în cazul lacului Ursu.
Ce e cu lacul Ursu?
O echipă de cercetători din Ungaria, Germania şi SUA, din care a făcut parte și Peter Hantz au analizat fenomenul de heliotermie al lacului Ursu, constatând o scădere a temperaturii. Hantz este singurul care a efectuat scufundări în adâncul apelor sărata ale lacului, la 20 de metri și a descoperit ecosistemul unic al lacului. El utilizează o cameră timelaps, plasată sub lac și căreia i se schimbă lunar bateria. Cu ajutorul ei se realizează câte o fotografie la fiecare două ore, la o adâncime de aproximativ 2 – 2,5 metri.
„Sunt cercetător biofizician şi scafandru de cercetare şi una dintre problemele pe care le investighez este problema heliotermiei Lacului Ursu. Lacul Ursu în ultimii 30-40 de ani aproape că a pierdut heliotermia. În urma unei cercetări – au făcut parte şi cercetători din străinătate, din Germania,Ungaria, Statele Unite, cei mai buni experţi din Europa, care se ocupă cu heliotermie – am aflat este că stratul haloclinal, unde începe stratul de apă cu densitate foarte mare de sare, se deplasează în jos” , a spus biofizicianul Peter Hantz, în cadrul unei întâlniri cu presa.
Lacul a pierdut din sare, dar nu concentraţia acesteia s-a modificat ci limita dintre straturile mai puţin sărate şi mai mult sărate care a coborât, încât radiaţia solară nu poate să încălzi suficient stratul haloclinal a explicat acesta.
„Ceea ce am putea să facem este să reîntinerim lacul, să aducem înapoi la adâncime mai mică stratul haloclinal. Localnicii ne-au ajutat enorm cu tot felul de idei şi tot felul de observaţii”, a precizat cercetătorul.
Soluția locală
Pentru că deversarea a 10000 de tone de sare în lac ar fi o operațiune extrem de costisitoare, s-au căutat alte soluții pentru resalinizarea straturilor medii, și ridicarea statului dulce de la suprafață. Cunoscător al împrejurimilor, un localnic a venit cu o rezolvare mai ieftină și mai eficientă.
„Un antreprenor mai bătrân a spus că există un izvor de sare, Izvorul Gera, care are o concentraţie foarte mare de sare. Am făcut analizele şi Izvorul Gera este foarte aproape de conţinutul apei din Lacul Ursu. S-ar putea ca pur şi simplu dacă am aduce apa din Izvorul Gera în Lacul Ursu, în 3-4 ani am putea să ridicăm stratul haloclinal la un nivel corespunzător”, a informat Peter Hantz.
Demararea unei asemenea operaţiuni necesită cercetări și analize de cel puţin un an.
Analize în premieră
Cel mai mare lac sărat helioterm merită atenția cercetătorilor și a turiștilor alături de cea a localnicilor.
„Lacul Ursu are un ecosistem unic, este cel mai mare lac heliotermic din lume. Am găsit niște lucruri foarte interesante din punct de vedere știinţific, covorul cianobacterial care are un ciclu anual foarte interesant. Am găsit și rhodobacterii care fac o fotosinteză în infraroșu” a spus cercetătorul, care afirmă că descoperirile sale reprezintă o premieră absolută. „Eu am fost primul și ultimul scafandru care a reușit acest lucru. Am reușit să cobor la fundul lacului, care este de aproximativ 20 de metri” a mai completat Hantz, care crede că descoperirile sale ar putea fi folosite chiar în astronautică.
Explorarea lacului Ursu va continua, iar rezultatele și munca cercetătorilor ar putea fi admirată și de turiști. Hantz a propus administratorilor lacului: să introducă un tub de sticlă în adâncul apei. Turiștii ar putea ca prin intermediul acestuia să admire și să afle lucruri noi despre viața din adâncurile lacului Ursu.
Investigaţiile realizate cu sonarul în adâncurile Lacului Ursu au pus în evidență existența stratului haloclinal la aproximativ 2,7 metri adâncime. Acest fenomen are la bază cauze naturale.
Heliotermia
Fenomenul heliotermic (acumulare de energie termică) a fost definit prima dată și la nivel mondial de Kalecsinszky Sándor, care a studiat Lacul Ursu între 1898 și 1901, ocazie cu care a constatat că încălzirea apei se datorează căldurii radiate de soare. Fenomenul este provocat de faptul că pâraiele care se varsă permanent în lac, Toplița Rotundă, Pârâul Auriu, și precipitațiile anuale formează un strat de apă dulce de câțiva centimetri în suprafața apei sărate. Acest strat de apă superior împiedică răcirea apei sărate care se află deci sub acest strat și care acumulează permanent căldura. Astfel deci apa dulce cu o densitate mai redusă cauzează un efect de seră, împiedică ieșirea la suprafață și răcirea apei sărate.
În Lacul Ursu, s-a măsurat temperatura maximă de 70°C în 1898, de 60-65°C în 1909, iar în anii 1929-1931 s-au constatat temperaturi între 53-57°C.
