Mărirea TVA, laptele adus la preț de dumping din Ungaria, subvențiile infime, dar și scumpirile la materiile prime fac ca producătorii să se rărească de la an la an, au atenționat jucătorii și specialiștii în domeniu deopotrivă, la Agraria.
Viorel Morărescu, director al Direcției politici în sectorul vegetal a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), a făcut schița agriculturii ecologice (AE) de la nivel macro – UE, la județele din Regiunea Nord-Vest (RNV).
“Agricultura ecologică este mama sănătății noastre. Calitatea este cea care face diferența, nu cantitatea. Deci trebuie să reducem consumul de produse cu chimicale, să asigurăm sănătatea solului și a oamenilor. În UE, suprafața agricolă cultivată ecologic a crescut, în perioada 2011-2020, cu 62% (7,5 milioane ha), ajungând la 9% din cea totală. Pe primele locuri erau Franța (2,4 milioane ha), Spania și Italia.
În multe țări din UE, marii comercianți domină piața de distribuție ecologică (peste 90% în Danemarca, Finlanda și Suedia), iar o mare parte a alimentelor ecologice ambalate este distribuită prin magazinele cu discount din Germania (41%) și Danemarca (31%). În schimb, în Ungaria și Italia jumătate din vânzări trec prin comercianții de băcănie tradiționale.
În România, suprafața ecologică a urcat cu 55% în 10 ani, ajungând la 0,6 milioane ha (5% din cea agricolă totală). Anul trecut, aveam 14.000 de operatori certificați în AE, dintre care 13.260 producători și apicultori, 203 procesatori, 502 comercianți, șase unități de acvacultură. De la 182.000 ha cu AE, în 2010, am ajuns la 693.000 ha, în 2023, iar de la 3.155 la 14.000 operatori.
Am putea să ne dezvoltăm mult mai bine, mai ales în acvacultură. Numărul producătorilor români din AE a scăzut de la 15.280, în anul 2012, la 13.250, în 2023. Cu procesarea însă nu stăm bine nici în AE, nici în agricultura convențională, avem o problemă națională. Numărul anual al procesatorilor din prelucrarea și conservarea fructelor și legumelor a scăzut, de la 93 la 63, în 2021 / 2022.
Ar fi bine ca produsele românești să fie consumate mai întâi în țară, doar ulterior să fie exportate. Apoi, investim în tehnologie, însă cea mai bună investiție este cea în oameni, în formarea profesională continuă. Nici cu cercetarea în AE nu stăm grozav, există puțini specialiști. Comisia Europeană (CE) și-a propus ca în UE să se ajungă la 25% suprafață cu AE, în România ne-am mulțumi să ajungem și la 6% (800.000 ha) în 2030”, recunoaște oficialul MADR.
Pariul pe produsele bio, unul riscant
El a prezentat situația acestui domeniu în regiunea Clujului. “60% din suprafața AE din RNV era cu pajiști permanente, 32% cu culturi pe teren arabil, 8% cu culturi permanente. RNV se poziționa pe primul loc pe țară la culturile permanente (7.253 ha) și pe doi la pajiștile ecologice (58.678 ha), însă doar pe pe locul șase la culturile pe teren arabil (31.607 ha) și cereale certificate ecologic (8.449 ha).
La nivelul MADR am stabilit o strategie pentru AE prin care să mărim subvențiile la produsele ecologice (dar să vină și consiliile județene cu o contribuție); să introducem aceste produse în alimentația bolnavilor, militarilor; stimularea cercetătorilor la parteneriate internaționale; interzicerea utilizării termenului bio/eco la produsele cu organisme modificate genetic (OMG), certificarea tuturor operatorilor care vor să adere la sistem (inclusiv depozitari, importatori sau exportatori), introducerea conformității produselor importate”.
“Trebuie să fim mai prezenți pe partea de cercetare aplicativă, pliată pe domeniul economic, care în SUA este finanțată majoritar de mediul privat. În România sunt persoane care au derulat proiecte de succes în AE fără să aibă pregătire în domeniu, deci e necesar să acționăm pentru formarea continuă. La universitate avem produse lactate și carne de bovină și ovină ecologice, ne vom certifica pe păsări și porci.
Părerile în privința AE sunt împărțite – am văzut demonstrații împotriva acesteia în UE – inclusiv în cadrul instituției noastre. Noi am făcut conversia spre ecologic, dar nu avem garanția că vom produce mai eficient, fiindcă există riscul să nu îți acoperi nici măcar costurile de producție.
În această zonă a țării, este mai greu cu solurile, fie sunt uscate, fie prea umede, iar agricultura înseamnă lupta cu buruienile. Produsele eco au și un termen de valabilitate mai redus; dacă nu le vinzi, ai pierdut câștigul. Încercăm să compensăm prin digitalizare, tehnologie – introducerea dronelor, rotația culturilor, găsirea de substanțe ecologice. Până la urmă totul se reduce, în AE, la educație și sănătate”, a fost de părere Cornel Cătoi, rectorul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj.
Subvențiile în Europa, mărul discordiei
“Nouă, bioagricultorilor, ni se spunea la început că suntem niște visători; a fost greu să avem susținerea politică de a aduce în România legislația din UE. Va trebui să reducem diferențele între agricultorul român și cel francez sau german, să convingem CE că nu ne putem acoperi și pierderile, și investițiile.
În unele țări, agricultorii au subvenție de până la 1.000 euro/ha, fapt care induce o concurență neloială în UE. E o bătaie de joc la adresa fermierilor noștri. Partea de procesare ecologică trebuie să aibă un punctaj mai mare din partea la subvenții. Nu în ultimul rând, să fim patrioți și să consumăm produsele ecologice din țară”, consideră Miklos Nagy, președintele Asociației Bioagricultorilor din România Bioterra.
“Eu eram corporatistă la București, colegii tot îmi cereau să le aduc ulei de casă de la mine. Am decis să creăm propriul nostru produs, dezvoltat în timp ca o afacere cu recunoaștere internațională. Uleiul de floarea-soarelui presat la rece Luna Solai a ajuns de la 1 la 3 stele la jurizarea ITQI Bruxelles, iar cele de dovleac și nucă, la 2 stele (similare clasificării Michelin la restaurante, n. red.).
Am devenit furnizor al Casei Regale a României, iar prin feed-back-ul de la târgurile Produs de Cluj, am ajuns la nivel național, ne-am găsit parteneri în județele respective. Acum am decis să ne valorificăm propriile terenuri moștenite pentru a ne produce materia primă ecologică și să ne găsim parteneri din zonă pentru proiectul “Uleiuri presate la rece, tradiție din inima Transilvaniei”.
Din păcate, cu recentele modificări fiscale, am pierdut cota de taxă pe valoarea adăugată de 5% de care beneficiam la produsele certificate ecologic, în condițiile în care prețurile materiilor prime au crescut ca urmare a pandemiei și războiului. Totuși, observăm un interes în creștere pentru produsele de calitate”, a spus Felicia Tulai, administratorul societății TAF Presoil Luncani.
Bas-baritonul devenit fermier
Călin Cozma, administrator al grupului de companii GN Mureș Agrar, a explicat cum a ajuns un cântăreț de operă, absolvent al Academiei de Muzică, să se reprofileze pe grâu spelta, mazăre, soia sau lucernă cultivate în sistem ecologic.
“În pandemie m-au contactat niște nemți ca să preiau compania și să o lichidez. Am decis să cercetez mai bine ce este în companie; treptat am ajuns cel mai bun inginer în AE. Am preluat suprafețe noi de teren, ajungând la 1.300 ha, am cumpărat o fermă de vaci. Alegerea AE a fost una inspirată pentru noi, veniturile crescând substanțial pentru că am apelat la contracte Futures pentru cereale, deși am renunțat la cultura de porumb pentru că nu se preta în zonă.
Am avut o profitabilitate dublă față de agricultura în sistem convențional. Noi, în AE, lucrăm împreună cu buruienile, nu împotriva lor. Haideți să facem un parteneriat în care noi să venim cu know-how, iar USAMV cu studenții, să facem un training de o jumătate de an pe AE!”, propune managerul-muzician.
Georgiana Matiș este o tânără devenită președinte al Cooperativei Agricole Dealuri Apusene, grup de producători recunoscut MADR. “Noi ne desfășurăm activitatea în zona Călățele, livrăm lapte crud către procesatori. Inițial oamenii erau reticenți ca nu cumva unul dintre ei să producă mai mult, apoi am ajuns de la 6 la 9 membri cooperatori.
La munte se strâng cantități mai mici de lapte decât în alte zone, e mai greu să asiguri producția pe toată durata anului, însă ne-am propus să obținem fonduri europene pentru procesare. Eu zic că putem crea aici un viitor copiilor noștri pentru a nu mai pleca din țară”.
Cornel Costeliuc, președintele Asociației Crescătorilor de Taurine Noua Fermă, a expus situația fermierilor în sistem ecologic din Bucovina. “Am pornit cu ambițiosul proiect de a înființa 500 de astfel de ferme în zona noastră; până la urmă avem doar vreo 50. Asta deoarece, între timp, capacitatea de prelucrare a procesatorului a scăzut, iar prețul laptelui din AE a ajuns la nivelul din cea convențională, deci perspectivele nu au mai fost deloc încurajatoare”.
Bătălie în Balcani pe telemeaua cu DOP
Nicu Bumb, directorul fabricii Mirdatod Prod, a evidențiat ascensiunea produselor lactate de pe Valea Gurghiului. “Când am debutat noi, în anii ‘90, era încă moda laptelui îndoit cu apă. Am început cu telemeaua de Ibănești, făceam și livrări de cașcaval. Cu greu am reușit să cumpărăm o mașină Dacia papuc, era o inflație foarte mare, ne împrumutam de la cămătari, de la bănci era foarte complicat.
Ne-am întâlnit cu fostul comisar european pentru agricultură, Dacian Cioloș, care ne-a sugerat să ne certificăm la nivel european. Am reușit să obținem Denumirea de Origine Protejată (DOP) după mulți ani, convingându-i pe cei de la Bruxelles că apa folosită provenea dintr-o fântână cu saramură. N-a fost deloc ușor, fiind contestați de colegii greci la denumirea de telemea, însă am câștigat bătălia.
În România avem produse de calitate, dar fără “țipla” europeană. Am achiziționat apoi Combinatul de Industrializare a Laptelui Reghin, am investit 10 milioane de euro. În industria în care activăm se mențin acele livrări de lapte la 1,20 lei din Ungaria, în condițiile în care aici prețul de producție este de 2,40 lei. Normal că procesatorilor le convine să îl ia din piața intracomunitară. Ne vom trezi că dispar tot mai multe dacă MADR nu va interveni pentru subvenții mai mari”.
“Bioagricultorii sunt în general oameni curajoși, dispuși să își asume pierderi, colaborează cu cercetătorii, își asumă riscuri mari. În Franța există produse ecologice deosebite ale unor asemenea oameni care caută noul, însă acolo statul face investiții mari, asociațiile sunt foarte puternice.
Pentru a ajunge la acel nivel, trebuie ca în România să facem un covor ierbos corespunzător – pajiștile noastre fiind degradate – și numai apoi să recurgem la conversia spre ecologic. Am făcut un astfel de experiment în Munții Bucegi, pe parcursul a 28 de ani, însă rezultatele au fost spectaculoase. Pe o asemenea pajiște se pot face adevărate minuni”, a remarcat cercetătorul Teodor Marușca, membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice.
“Din păcate, în Cluj am pierdut suprafețe foarte mari de pajiști permanente care au devenit păduri”, a recunoscut Silvia Hicea, consilier al Direcției pentru Agricultură a Județului.
Târgul Internațional pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Zootehnie Agraria a avut loc în parcul industrial Tetarom III, din comuna clujeană Jucu. Acesta a adunat 250 de companii expozante, reprezentând 400 de mărci de utilaje agricole, dar și 100 de animale de rasă.
Printre temele abordate s-au mai numărat soluții pentru agricultura viitorului, inseminarea artificială, importanța raselor locale, specii aflate în conservare, obținerea brânzeturilor maturate, consumul cărnii de ovine în România, valori de ameliorare. Târgul a cuprins prezentări de exemplare în ring, degustări de produse, parada tractoarelor, demonstrații de lucru cu semănătoare, roboți de tăiat iarba sau drone agricole.
De ce consumă europenii produse bio
- 83% sunt preocupați de mediu
- 81% fără organisme modificate genetic
- 78% evită alimentele cu reziduuri de pesticide
- 74% susțin că AE este mai durabilă
- 63% cred că sunt mai sănătoase
Top regional – suprafețe cu AE (România)
- Sud-Est 189.757 ha
- Vest 125.507 ha
- Centru 106.442 ha
- Nord-Vest 97.539 ha
- Nord-Est 47.770 ha
Producători agricoli certificați AE (România)
- Nord-Vest 3.733
- Centru 2.249
- Sud-Est 1.740
- Vest 1.492
- Nord-Est 965
Producători / ferma medie AE (RNV)
- Sălaj 841 24,2 ha
- Satu Mare 838 28,2 ha
- Cluj 661 28,7 ha
- Bistrița Năsăud 509 27,7 ha
- Maramureș 466 16,3 ha
- Bihor 418 30,5 ha
(Articol apărut în Transilvania Business nr. 129)
