Vinea Apoldia Maior a devenit locul unde erudiția și experimentul științific converg cu un joie de vivre specific transilvănean, dând naștere în inima cadrului natural rustic festivalului organizat de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj Napoca. La a treia ediție, VAM Fest sărbătorește recolta podgoriei de la Apoldu de Sus, precum și debutul anului universitar la USAMV. Deși cu un aer de picnic între prietenii universității, evenimentul a reunit câteva sute de persoane, fie gurmanzi, fie rafinați degustători de vinuri, fie ambele. Portofoliul de vinuri al USAMV, care etalează 14 etichete, unele dintre ele premiate internațional, a fost completat de produsele manufacturierilor locali: palaneț cu brânză la țest, dulcețuri fără zahăr sau zacuști tradiționale. O atmosferă de vară târzie cu inserții autumnale, patronate de spiritul socializării, au favorizat și un dialog apropiat cu prof. dr. Cornel Cătoi, rectorul USAMV, despre povestea drumului vinului.
Prietenii universității se reunesc de trei ani în dealul podgoriei Apoldia Maior, pentru a sărbători și degusta din roadele de peste an. Locul de poveste de la Apoldu de Sus, din județul Sibiu, a intrat sub administrarea USAMV în 2020.
„Când am aflat că se vinde am venit aici și ne-a plăcut și nouă. Mi-am adus aminte că în liceu, pe care l-am făcut la Sibiu, în anul I, am mers pe niște terase înguste, pe lângă drum, și am recoltat via. Într-adevăr locul e frumos, peisajul e grozav, parcă-i simți încărcătura pozitivă. Ne-am reunit pentru că s-a terminat vara, s-a terminat și culesul, ce-i drept mai repede anul acesta, pentru că în alți ani încă se mai culegeau struguri la această dată. Începe anul universitar, s-au înscris bobocii. Putem spune că e ziua recoltei, sărbătorirea belșugului din an, atât cât este el. Totodată, este un eveniment al universității, unde ne chemăm prietenii, colaboratorii, într-un cadru mai puțin formal și socializăm. Și este un mare câștig”, a dezvăluit scopul VAM Fest rectorul USAMV, prof. dr. Cornel Cătoi.
Vinea Apoldia Maior, platformă pentru cercetare, educație & business
Vinurile produse în podgoria USAMV constituie munca echipei de specialiști dedicați, care cercetează, testează și ameliorează, înlocuind și mărind numărul de soiuri de struguri. Rectorul universității ne-a trecut dincolo de evident pentru a ne explica scopul din spatele investiției.
„Avem potențialul acesta de a ne dezvolta și capacitatea de cercetare, de producție și de instruire a studenților, pornind de la sol, biodiversitate până la extracte din drojdie și vinuri de calitate superioară. Nu doar vinul este un produs din viticultură, mai sunt sucurile din struguri, strugurii ca atare, drojdiile se folosesc în industria farmaceutică, cosmetică și alimentară. Avem specialiști și colaboratori la universitate, experimentăm pentru a descoperi potențialul, și o facem, iar calitatea vinului crește de la an la an. Educația și cercetarea sunt în primul rând obiectivele universității în raport cu podgoria de la Apoldia Maior”, a declarat Cornel Cătoi, continuând să evidențieze cu pragmatism: „însă dorințele noastre au nevoie de susținere financiară. Ca să intreții o asemenea infrastructură educațională și de cercetare trebuie să și producă. Astfel încât învățăm să producem, să experimentăm, dar să și vindem. Trebuie să avem o activitate sustenabilă. Dacă produci, trebuie să și vinzi”.
Investiții în oameni – specialiștii care lipsesc din industria vinului
Ca orice industrie din România, și cea vitivinicolă resimte o lipsă pregnantă de personal specializat. Soluția de moment: importul de resursă umană pregătită. Soluția pe termen lung: investiția în educație, în specializarea profesională. Conceptul și construcția din jurul Vinea Apoldia Maior (VAM) vizează tocmai acest aspect, investiția pe termen lung în educație.
„Istoric și ca proporții din ce ne propunem, suntem la început de drum. De fapt, acum începem să vedem roadele acestei investiții, a muncii de a pune pe picioare o podgorie. De acum încolo urmează implicarea largă a studenților, pornind de la instruirea lor, dar importantă este și posibilitatea de a oferi cadrelor universitare tinere varianta experimentării. Prima țintă ar fi de a crea generații de specialiști pe vie și vinificație, pentru că nu prea avem în România. Podgoriile din România plătesc consultanți de peste mări și țări. Când cauți să angajezi specialiști, oameni cu experiență, în cramă sau chiar în vie greu îi găsești. Sunt sigur că în curând vom avea în universitate o echipă mult mai largă și nu doar de viticultori, ci și de specialiști în știința solului, analize de sol, îngrășăminte, până la partea de fitopatologie. Suntem pe drumul de a ne construi propria cramă. Avem achiziționate o parte dintre utilaje. Sper să construim hala anul viitor. Avem loturi mici pentru a oferi șansa tinerilor doctoranzi, studenților, de a experimenta, dar și destul de mari ca să fie semnificative și să le putem testa în piață. În timp o să schimbăm soiurile, o să apară și mai multe. Am diversificat tipul soiurilor de vie din plantație. Am plecat de la 5, acum avem peste 15 soiuri, inclusiv soiuri pentru vinuri roșii”, a detaliat prof. dr. Cornel Cătoi, rectorul USAMV Cluj Napoca.
Recomandarea rectorului
„Depinde de moment și de tipurile de mâncăruri. Apreciez foarte mult Sauvignon blanc, care a câștigat și multe premii. Apreciez Eruditus, un cupaj de Traminer aromatico cu Pinot gris, care este plin de arome. Depinde mult de stare, de contextul socializării și cu ce acompaniez vinul”, a precizat Cornel Cătoi.
Palanețul pe țest dacic
Dialogul de mai sus a fost posibil într-o margine de liniște, peste un șanț, lângă rândurile de vie, întrerupți sporadic de salutările trimise din ochi către prietenii numeroși ai universității. Deconectați pentru scurt timp de atmosfera de party rustic, aromele din zona producătorilor locali ne-au amintit unde suntem și ne-au arătat calea către standurile unde pe loc să coceau palanețe cu brânză la țest, după modelul dacic, aculturalizat după romanii cuceritori ai Daciei.
Sebastian Câmpian, showman culinar la Pâinea de sub deal, Turda, cu prezență în 11 supermarketuri Profi, ne-a predat întâi puțină istorie, suficient cât să se ițească pofta: „Facem pâine și produse de panificație exact cum le făceau bunicii noștri în cuptoare de pâine, focul ars cu lemne, înlăturăm cârbunii, jarul, punem pâinea, palanețele, cozonacii, direct pe vatra cuptorului. Mai facem și show-uri culinare pe țesturile de pâine sau cuptoarele dacice. Acestea sunt, practic, printre cele mai vechi cuptoare din Europa. Ele sunt aduse de către romani în cuceririle lor în Dacia. Tindem să credem că provin din zona Napoli, pentru că pizza napoletană e o pizza groasă, rustică, dintr-un grâu foarte dur cu roșii pe deasupra. Pâinea la țest se face la fel dintr-un grâu foarte dur cu roșii. Încercăm să ducem aceste tradiții mai departe. Încercăm să trecem oamenii prin toată partea de panificație din toate zonele țării, începând cu palanețele cu varză, prune, brânză sau mere, din zona Clujului, până la plăcintele lipovenești. Facem pâine pe vatră, cu slănină și ceapă verde. Iar astăzi vom face la țest palanețele cu brânză”.
Începută ca o afacere de familie, Pâinea de sub deal a rămas fidelă principiilor inițiale, Câmpian refuzând să-și industrializeze produsul sub povestea atrăgătoare a cuptoarelor dacice: „Suntem prezenți cu produsele noastre în 11 supermarketuri Profi, dar nu vrem să industrializăm producția produsului. Ne trezim în fiecare dimineață la 3 jumătate și facem 400 de pâini pe zi. Mai mult ne dorim să dezvoltăm segmentul de servicii axat pe evenimente, pentru că asta ne place cel mai mult”.
Zacuștile și dulcețurile fără zahăr de pe Dealurile Uilei
Imediat lângă, într-o înșiruire cât se poate de logică, se afla standul dulcețurilor și zacuștilor de pe Dealurile Uilei, din comuna Batoș, Mureș.
„Avem 160 de sortimente de dulcețuri, zacuscă, siropuri. Avem și dulcețuri fără zahăr, fără îndulcitori, 8 sortimente de zacuscă. Am pornit de la o suprafață de 7 ha de cireși și de la câteva borcane cu compot și dulceață de cireșe, iar acum avem peste 160 de sortimente. Clienții au fost cei care ne-au îndemnat. Ideea a fost să facem ceva bun, ca să rezistăm pe piață. În momentul în care clientul gustă din produsele noastre și este satisfăcut înseamnă că am făcut un produs bun și peste toate și bucuria noastră este mai mare”, a declarat Ana Bercea, reprezentanta producătorului Dealurile Uilei.
Lavanda de pe Someș – „În sfârșit, v-am găsit!”
Traian Morar ne-a povestit despre Lavanda de pe Someș, neatinsă de procesarea industrială: „Avem cultura noastră de lavandă, relativ mică, dar suficientă cât să o putem lucra. Nu vrem să producem nimic industrial, iar Lavanda de pe Someș are în plus dragostea și priceperea pe care o punem în produsele noastre. A pornit totul de la o pasiune, iar acum avem o gamă diversificată de produse. Avem aranjamente florale, săculeți cu floare de lavandă, uleiuri și apă de lavandă, produse din distilarea florilor de lavandă, săpunuri. Producem siropuri de lavandă și de trandafiri din cultura noastră și de soc din cultura spontană. Sunt foarte multe soiuri de lavandă, iar uleiurile pot diferi destul de mult”.
„Oamenii sunt interesați de produsele naturale. Pentru noi cea mai mare satisfacție este atunci când clienții revin la noi. Am avut o situație la un târg cu 114 expozanți, din care 11 producători de lavandă, la Cetatea de Scaun a Sucevei, unde după un an ne-au căutat clienți și ne-au zis: „în sfârșit, v-am găsit!”. Asta se întâmplă după ce se obișnuiesc oamenii cu produse de calitate, naturale”, a declarat Traian Morar, producător local de lavandă și produse derivate.
Civilizația lemnului vs. civilizația plasticului
După tânguirile lui Ioan Morar, sculptor în lemn printre altele, de ceva vreme se dă o luptă între civilizația lemnului și civilizația plasticului chinezesc: „Facem orice din lemn, obiecte de uz casnic, gospodăresc sau cu rol decorativ. Soția realizează căciuli dacice. Eu sculptez de când sunt copil și am trecut prin piatră, metal, lemn. Pasiunile de pe parcursul vieții m-au purtat prin multe, dar m-am oprit la lemn. Produsele noastre sunt apreciate, dar trebuie să-și facă loc printre plasticurile chinezești”.
