Proiectul noii hidrocentrale din județul Cluj are o durată de concretizare prevăzută la 8-10 ani, susține ministrul energiei, Sebastian Burduja.
“La Tarnița este lacul inferior unde e prevăzut proiectul pe care România îl așteaptă de decenii. Practic, este o mare baterie verde. Sus este satul Lăpuștești (comuna Rișca), unde se poate amenaja lacul superior, pe creasta versantului. Lucrurile sunt foarte simple, nu avem suprafețe mari de defrișat. Trebuie să lucrăm din nou la documentația tehnică, studiul de fezabilitate (SF), apoi să trecem la execuție.
E un proiect pentru viitoarele generații, se va face în 8-10 ani de aici înainte. Este o mare baterie, vitală pentru sistemul energetic național (SEN) și uitată de decenii. Înseamnă independență și securitate energetică, facturi mai mici pentru toți românii. Lacul Tarnița există, acest baraj este de 50 de ani, în 1974 a fost pusă în funcțiune hidrocentrala, arată ca în prima zi, jos pălăria pentru Hidroelectrica.
Când vom avea supraproducție de energie în sistem, pompele din Tarnița vor porni și vor urca apa în cel din Lăpuștești. Când ne va trebui mai multă producție, iar consumul va fi mare – vârfurile de dimineață sau seară, vom lăsa apa să curgă de la Lăpuștești prin turbine, producând energie electrică în plus”, explică Burduja.
Studiul de fezabilitate trebuie refăcut
Ministrul a fost la barajul din județul Cluj, unde este prevăzută investiția. “Când am preluat mandatul de ministru, proiectul era pus într-un sertar încuiat cu cheia. Nu mi s-a părut normal, oameni care se pricep la sectorul energetic au spus că e cel mai important pentru echilibrarea SEN. L-am reinclus în strategiile noastre, am încercat să atribuim studiul de fezabilitate (SF). Cel mai nou e de acum mai bine de 10 ani.
Nu poate fi folosit, s-au schimbat analiza cost-beneficiu, datele în teren. Un proiect de echilibrare, o hidrocentrală cu acumulare prin pompaj este mult mai rentabil decât acum 10 ani, costurile cu echilibrarea, mult mai mari. Prețul pe care îl încasează o asemenea hidrocentrală e mult mai mare: cu cât ponderea de energie intermitentă (solar, eolian) va fi mai mare în sistem, cu atât va fi mai valoros proiectul.
Toată lumea a fugit de acest proiect. Este complex, greu, scump, în general mai bine nu facem nimic ca să nu greșim. SAPE, companie din subordinea Ministerului Energiei, nu a reușit să atribuie contractul, a respins cele două oferte existente ca fiind neconforme, am trimis acolo corpul de control, să vedem de ce s-au respins.
După ani în care statul nu a investit în hidrocentrale, nu mai avem companii care să ştie să facă așa ceva. Atunci am luat-o de la zero și am spus: nu mai avem companii din portofoliul ministerului care să își asume proiectul, găsim un partener privat care să ne ducă de la SF până la punerea în funcțiune.
S-au arătat interesați japonezii de la Itochu, cu care am semnat un memorandum, francezii de la EDF, gigant în domeniul energetic, americanii – voi discuta cu secretarul pentru energie al SUA, Jennifer Granholm, la Baku.
Aceștia vin cu finanțări, noi le vom putea garanta într-un interval de ani prețul energiei, prețul serviciului de echilibrare, pentru ca investiția să aibă un grad de siguranță. Într-un asemenea parteneriat public-privat (PPP) văd acest proiect. În o jumătate de an ar trebui să demarăm SF-ul. Poate să dureze până la un an și jumătate, după care să se treacă la etapa de execuție”, a precizat ministrul.
Cel puțin 1 miliard de euro
Proiectul Tarnița-Lăpuștești presupunea o investiție de tip greenfield de peste 1 miliard € estimată acum 14 ani, centrala putând asuma atât rolul de compensare a producătorilor care funcționează în bandă, cât și cel de echilibrare în SEN. În stadiul inițial al SF, obiectivul a fost considerat doar pentru compensarea producătorilor care funcționează în bandă.
În perioada 2014-2016 au fost selectate de către compania de proiect, Hidro Tarnița, trei consorții din China, dar în 2017 Guvernul României a întrerupt procedura pentru a analiza alte modalități de atragere de investitori, luând în calcul PPP. Hidrocentrala ar fi urmat să fie construită, în 5-7 ani, la 30 km de Cluj-Napoca, pe valea Someșului Cald.
Era prevăzută să aibă patru grupuri de câte 250 MW, scopul fiind echilibrarea SEN, în perspectiva intrării în funcțiune a reactoarelor 3 și 4 de la centrala nucleară de la Cernavodă și ca urmare a majorării puterii instalate în centrale eoliene și solare, cu producție intermitentă.
Proiectul a fost discutat pentru prima dată în România acum o jumătate de secol, când au fost efectuate cercetări pentru depistarea celui mai bun loc, ales din 20 de amplasamente din toată țara, datorită căderii foarte bune de apă și a poziționării.
