Dacă m-a impresionat ceva anul acesta, cu siguranță este participarea la ediția 2024 a ADIPEC, cel mai important și mare eveniment global dedicat sectorului energetic.
Am ajuns la Zayed International Airport (denumit astfel în onoarea primului lider al Emiratelor Arabe Unite) din Abu Dhabi, orașul – emirat – stat unde se desfășoară de 40 de ani ADIPEC, dimineața la 5 și ceva, după ce am trăit emoțiile unei curse aeriene întârziate și cu potențial de anulare, iar la ADNEC, centrul expozițional imediat după-amiază. Totul era în prefacere la acel moment, standurile, sălile de conferințe, era o forfotă incredibilă oriunde m-am plimbat pentru a mă familiariza cu centrul expozițional.
Seara când am plecat, trecuse de ora 20, încă se muncea, încât nu am putut să nu mă întreb în sinea mea dacă, într-adevăr, toate detaliile vor fi puse la punct până a doua zi dimineața când se inaugura evenimentul.
A doua zi însă, dispăruseră sutele de muncitori, poate miile chiar, iar salopetele lor fuseseră înlocuite de costumele și îmbrăcămintea casual a participanților, expozanților, speakerilor și oficialilor. Iar forfota devenise și mai mare pentru că erau așteptați cel puțin atâția participanți ca anul trecut, când peste 180.000 de oameni au fost prezenți la ADIPEC. Până la final însă a fost înregistrată o nouă participare record, peste 205.000 de persoane trecând pragul expoziției, luând loc sau stând în picioare la conferințe.
Scriam la început că am fost impresionată de ADIPEC și, într-adevăr, vă puteți întreba: bun, bun, de ce?
În primul rând, pentru că toate companiile globale din energie erau acolo și, dacă te interesa, puteai să discuți cu reprezentanții lor. Totodată, țări ale căror lideri poate nu își vorbesc sau își vorbesc, dar nu în cel mai calm mod, împărțeau același pavilion prezentându-și oferta, înglobând multă inovație și arătând spre un viitor care îmbrățișează provocările tehnologice – de la digitalizare la inteligența artificială, climatice – s-a discutat mult despre decarbonizare, surse regenerabile de energie, hidrogen curat -, tranziției energetice – de la rolul surselor convenționale de energie în acest proces complex și complicat până la impactul asupra comunităților a acestui proces care implică și un nivel ridicat de investiții.
M-au impresionat expozanții cu dorința lor de a avea standuri impecabile, cu oameni foarte bine pregătiți pentru că participarea la un asemenea fenomen global nu e despre a te plimba, ci mai ales despre a fructifica oportunități și a încheia noi parteneriate.
M-a impresionat și organizarea informațională care a precedat evenimentul, dar și ceea ce s-a întâmplat în timpul și după eveniment. Eu urmăresc ADIPEC de pe margine dinainte să știu că voi ajunge vreodată acolo. Primesc newslettere pe email care mă țin conectată la fenomen, însă pe lângă asta au propria aplicație, prezență în toate rețelele sociale, tipăresc încă broșuri tip revistă și reviste despre eveniment. Însă am fost surprinsă să descopăr că urmăresc extrem de bine fiecare mențiune despre ADIPEC – deși nu ar fi trebuit să fiu cu atâta inteligență artificială în jurul nostru – când mi-au dat un like pe platforma LinkedIn și mi-au pus un comentariu la postarea pe care o făcusem.
Sunt doar câteva observații.
Ca să fiu mai explicită și pentru că sunt un om al cuvintelor scrise, m-am gândit ce ar însemna să înșir toate cele 2.200 de companii prezente la ADIPEC, uzând de denumirile celor trei companii românești, cu acționariate diverse, prezente acolo.
Dacă pe toate companiile le-ar fi chemat CIS Group, aș fi avut nevoie de 4 pagini și jumătate pentru a le trece pe toate. Dacă Euro Gas Systems ar fi fost numele tuturor, ar fi trebuit să alocăm 8 pagini. Iar, dacă am fi uzat de denumirea OMV Petrom, ne-ar fi ajuns 5 pagini și jumătate.
În final, consider că România poate face un efort de țară pentru a participa la acest eveniment global, iar companii din sectorul energetic să își blocheze o săptămână în agendă pentru a fi prezente acolo.
Le mulțumesc celor câțiva oameni care au făcut posibilă prezența mea la ADIPEC, a fost și pentru mine un moment de cotitură pe care sper să îl valorific în anii care vin.
Ligia VORO
Articol publicat în ediția tipărită a revistei Transilvania Business cu nr. 134 (28 noiembrie -23 decembrie 2024)
