Industria creativă și de evenimente este foarte instabilă, dependentă de „o singură sursă mare de finanțare și încă niște alune”. În plin sezon de festivaluri, spectacole și alte manifestări artistice, actorii din industrie se zbat să obțină finanțări pentru a mai rezista încă un an. Deși un an e mult spus, pentru că fondurile nu acoperă bugetul necesar întregii echipe pentru un an calendaristic. „Avem senzația că muncim 9 luni pentru 10 zile de festival”, a declarat regizorul Alexandru Solomon, președintele Asociației One World România.
Line-up-ul de festivaluri influențează în mod direct campaniile de marketing ale companiilor, încasările mainstream media, agendele politice cel puțin la nivel local și, nu în ultimul rând, comunitatea și economia locală.
Cultura consumată în acest moment este una de masă. Evenimentele comerciale de succes atrag numeroși sponsori, în timp ce manifestările artistice de succes, cele necomerciale, nu sunt atât de atractive pentru sponsori, exceptându-i pe cei care au un plan solid și multianual de marketing sau manifestă afinități de alt tip. „Avem pe de o parte cultură înaltă, la smoching şi Ateneu, sau mici şi îngeraşi de Crăciun”, redă un frame din viața culturală contemporană același regizor Solomon.
Industria festivalieră de film, muzică, teatru, dans, artă stradală, a prins aripi în ultimii ani odată cu remarcarea unor evenimente artistice care au acumulat rapid notorietate națională. Acestea au devenit ulterior repere și dictează trenduri, începutul și finalul sezonului de profil.
Goana după finanțare a dat naștere unei încrengături dese de asociații, fundații, ong-uri, chiar și în jurul instituțiilor de stat, spre exemplu teatre sau muzee. Bugetele foarte mici per proiect disponibile în baza apelurilor de selecție organizate de administrațiile publice locale, regionale sau centrale, reprezintă motivul pentru care organizatorii sunt nevoiți să vâneze toate sursele de finanțare pentru a-și constitui bugetul necesar aferent unui festival.
„Există un soi de ipocrizie a unor companii private care afirmă că-şi doresc evenimente de calitate în România, care afirmă că sprijină educaţia, dar când e să aleagă între tine şi Untold, care e un festival comercial, cu sute de mii de vizitatori, vor alege Untold, bineînţeles. Aici e o frustrare, pentru că noi, ca şi alţii, încercăm să menţinem festivalul într-o zonă de calitate, nu facem prea multe concesii, ceea ce ne împinge către o zonă de nişă. Bula intelectuală rămâne destul de mică şi, astfel, suntem condamnaţi”, a afirmat Mihai Dragomir, directorul Festivalului de Istorii și Film Râșnov (FFIR), în cadrul dezbaterii „Leadership cultural”, organizată chiar în cadrul Festivalului.
„Noi am ajuns să facem peste 200 de evenimente pe an, dar nu pentru că ne-am propus să batem recorduri, ci pentru că finanţările sunt atât de mici încât trebuie să facem un puzzle imens astfel ca la finalul anului să realizăm proiectele principale. Şi încet încet se dezvoltă în paralel şi alte proiecte. Dar e aceeaşi echipă aceleaşi resurse financiare”, a declarat Sebastian Gheorghiu, director Icon Arts Transilvania.
„Chiar dacă noi reprezentăm un teatru de stat, avem toate organizaţiile, fundaţii adiacente, prin care depunem proiecte şi avem o rată foarte mare de câştig. Astfel, presiunea asupra autorităţilor a fost foarte mică, ele având doar obligaţia de a acoperi bugetul necesar salariilor şi programului minimal. Pentru tot ceea ce înseamnă activitate adiacentă, festivalurile de teatru pe care le organizăm şi multe alte activităţi culturale, identificăm şi obţinem fonduri din alte surse de finanţare. Activitatea culturală din Sfântu Gheorghe este mai intensă decât cea din Braşov, demonstrată şi prin migraţia culturală dinspre Braşov. 60% dintre abonamente sunt vândute în Braşov”, a subliniat Anna Maria Popa, managerul Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe.
Cu cifrele pe masă. „Trebuie să ne batem și cu imaginea proastă cum că festivalurile spală bani”
Cei patru speakeri, un potențial și parțial consiliu artistic și organizatoric al industriei creative și de evenimente, au subliniat neajunsurile de sistem și culturale ale industriei. Totodată, aceștia au explicat cum investiția unei administrații publice în organizarea unui festival se multiplică și se întoarce în comunitate și economia locală.
„Noi primim de la administrația publică locală Râşnov undeva la 15% din bugetul necesar, dar din 2015 returnăm în economia locală de 3-4 ori mai mult. Noi trebuie să ne mai batem şi cu imaginea proastă cum că festivalurile spală bani. Nu, festivalurile devin investitori în comunitate. Noi ne mai batem cu zilele oraşelor şi a satelor, cu aceste evenimente de divertisment. Sunt foarte mulţi bani în zona asta”, a argumentat Mihai Dragomir, director FFIR.
„Sponsorii care au venit alături de noi în ultimii ani nu au mai plecat. Pe mine mă impresionează”, a arătat Anna Maria Popa. „Nouă ni se cere loialitate din toate părţile, dar atunci când loialitatea se manifestă şi invers, atunci vorbim despre parteneriate de durată. Mentalitatea asta ar face foarte bine şi în politică. Dacă ar veni cineva şi ar zice că vrea să lucreze pentru oamenii care l-au votat, atunci cred că am avea o şansă de evoluţie reală”.
Academia Icon Arts Transilvania, sustenabilă financiar
„Noi nu am avut norocul să avem autorităţi locale receptive precum cele de la Râşnov. În schimb, am avut o serie de situaţii când autorităţi locale ne-au propus să organizăm evenimente în localitate. Dar nu au prezentat o anumită stabilitate, un plan. Mai degrabă, se dorea ca noi să muncim şi ei să profite de vizibilitatea evenimentului”, a mărturisit Sebastian Gheorghiu, directorul Icon Arts Transilvania. „Noi am ajuns aproape să ne autofinanţăm pe Academia Icon Arts datorită faptului că avem şi plătitori. Avem undeva între 120 – 150 de participanţi, dintre care 30 primesc burse, iar 120 plătesc cursurile. Cea mai mare parte din acest cost se duce către economia locală pentru că înseamnă cazare, masă. Fără unele evenimente organizate în comunităţi mai mici, agenţii comerciali, pensiuni, puncte gastronomice locale să nu treacă iarna. Evenimentele noastre ajung să fie suport pentru economiile locale şi uite aşa întoarcem banii sau eventualele finanţări de la autorităţi. Practic, noi devenim investitori în comunităţile locale. Eu vreau să fiu complementar cu sistemul educaţional şi să vin cu ceea ce nu se poate găsi în învăţământ şi aşa a apărut Academia Icon Arts”.
Micii și îngerașii de Crăciun dau impresia de cultură. Problema e la cei cu banii.
Singura mare sursă de finanțare pe care speakerii o aduc în discuție este Administrația Fondului Cultural Național, instituție aflată în subordinea Ministerului Culturii.
