Am auzit de multe ori spunându-se, e drept, mai mult în cărți și în filme, că, din iubire, unul ar fi în stare să meargă până la capătul lumii. Ei bine, Gabriel Bota (directorul Festivalului Internațional de Carte Transilvania) și Rudolf Nyari (vicepreședintele Federației internaționale de Coaching) nu s-au mulțumit să o spună doar eufemistic, din iubire pentru lectură și sport, ci au făcut-o la propriu, ajungând în sudul extrem, la Capul Horn, azi, 12 decembrie 2024, parcurgând sectoare dificile pe bicicletă, cu un exemplar, precum cel din copilăria multora, a romanului Toate pânzele sus! de Radu Tudoran, în cadrul inițiativei Read & Ride to El Fin del Mundo.
Pentru toți iubitorii ciclismului și ai lecturii, Gabriel Bota și Rudolf Nyari sunt exemplul grăitor, ambițios, cu vânătăi, dar triumfător, că atunci când lupți pentru un vis, satisfacțiile acoperă nu doar micile neajunsuri, vântul puternic, defecțiunile inerente, căderile, refuzurile inexplicabile, ci se răsfrâng asupra tuturor celor care i-au susținut și încurajat.
Mai mult, e o victorie a spiritului liber, a inteligenței și voinței, care pune mai presus de limitele fizice, materiale și mai ales mentale, un scop explicit, acela de a face călătoria descrisă, dar niciodată realizată de autorul unei cărți, precum și unul implicit, că tinerețea, sportul și lectura pot face viața mai palpitantă și aducătoare de experiențe incredibile și de surprize extraordinare. Pe prima au avut-o în Aeroportul Internațional „Arturo Merino Benitez” Santiago de Chile când s-au întâlnit cu campionul Novak Đoković, numărul 1 mondial în clasamentul ATP, așa cum am consemnat anterior. Au urmat și altele, iar călătorii au ajuns la final.
De la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca la Biblioteca Popular din Ushuaia
Înainte de a porni cu câteva curse succesive spre Punta Arenas, cei doi temerari au primit de la Biblioteca Universitară clujeană un exemplar de colecție al romanului, legat în piele, pentru a fi dăruit bibliotecii din Ushuaia. Semnul de prietenie a fost primit cu emoție, iar trecerea lor prin această bibliotecă a fost marcată nu doar prin donarea volumului, ci și prin consemnarea în registrul bibliotecii. Nu mai este un mesaj într-o sticlă, nu e un semnal de S.O. S. lansat în eter, ci unul cu valențe simbolice, precum consemnările din registrele portuare, căutate de personajele romanului, în călătoria lor, metaforă a vieții și a luptei pentru a îndeplini un vis sub semnul prieteniei.
Gabriel Bota și consemnările sale
Răsfoind pagina de socializare a lui Gabriel Bota, un jurnal sui generis al acestei aventuri, facem parte, într-un fel, din această minunată călătorie.
„Dragilor dragi, ziua a 8-a de Read & Ride to El Fin del Mundo a fost incredibilă. Am vizitat puțin Ushuaia și, până la urmă, am reușit să ducem cartea lui Radu Tudoran la Biblioteca Anahi Lazzaroni din Ushuaia. Dumnezeule câte povești poți să descoperi în viața asta. De fapt, viața noastră din fiecare zi este o poveste, trebuie doar să o acceptăm. Nu văd de unde adunăm în noi furie, ignorare, fel și fel de emoții care sunt, de cele mai multe ori, false ori neînțelese. Totul, absolut totul este simplu atunci când se reduce la supraviețuire, iubire, trăire. Restul sunt proiecții pe care le amplificăm mult, foarte mult. Nu insist.
Am vrut a vă spune că suntem la mijloc de drum. Încă nu știm cum continuăm mai departe până la Capul Horn. Compania care operează transport cu vaporul ne-a cerut un preț exorbitant azi, poate și din cauza vremii extreme de acolo dar mai vedem, mai negociem și mâine. Poate avem o șansă. Mai avem o carte de dus, până în ultimul petec de pământ al continentului în Sud, deasupra Antarcticii. Oricum, întâlnirea de azi de la Biblioteca din Ushuaia a fost efectiv plină de emoție și iubire. Fascinant. Te face să-ți dai seama că n-ai greșit prea mult. Le mulțumim pentru ospitalitate. Și da, și azi ne-am urcat pe biciclete și am descoperit orașul” scria Gabriel Bota, directorul Festivalului Internațional de Carte Transilvania pe pagina sa de socializare.
Spre capătul lumii
După o primă victorie, cei doi au vizitat orașul Ushuaia, au aflat mai multe lucruri despre istoria acelor locuri și au consemnat leitmotivul capătul lumii, prezent inclusiv la instituția penitenciară, acolo unde persoanele private de libertate sunt din toate punctele de vedere la capătul lumii. Cum cei doi au nu doar ambiție, putere de a înfrunta obstacolele, ci și umor, călătoria a avut clipe de bucurie, de uimire, durere, bucurie, încrâncenare dar și multe zâmbete. Desigur, tehnica ne-a ajutat să fim aproape de ei pe parcursul călătoriei, dar ne-a oferit posibilitatea să-i încurajăm, căci iubirea lor pentru lectură și sport este, în același timp și a noastră, inclusiv admirația pentru capacitatea lor de a-și atinge visul.
Capătul lumii e la Capul Horn
Surprizele au continuat. Deși au fost udați la piele de ploaie, n-au mai găsit loc de cazare acolo unde erau primiți cicliștii și au fost nevoiți să folosească șopronul unei case abandonate, deși au fost refuzați când au vrut să închirieze o cameră din cauza bicicletelor, și cine știe câte or mai fi fost și de care vom afla doar la întoarcerea lor în țară, după ploaie a venit și soarele, sub forma bunăvoinței altor oameni, care au fost impresionați de demersul lor. ca dovadă, Gabriel Bota a avut răgazul să ne trimită câte o ilustrată via social media, visând deja la noi aventuri.
„Mă uit la norii care pipăie vârful alb al munților din apropriere și mă gândesc că tot ce am trăit până acum m-a dus în locuri în care n-am aflat că iubesc ci am aflat că sunt iubit. Ceva, ceva poate am făcut bine, nu-s foarte convins. Deschid geamul și respir aerul oceanului, se face noapte. De la o margine de lume ești foarte sigur unde vrei să te întorci. Sau unde vrei să mergi mai departe. Vă mărturisesc că mă duce gândul la Antarctica. E aproape, e foarte aproape. Într-o zi, poate o să se întâmple” scria gabriel Bota în cea de-a noua zi a călătoriei Read & Ride to El Fin del Mundo.
Jurnal de Ushuaia
Deși zodia surprizelor nu există, ea ar trebui inventată special pentru Read & Ride to El Fin del Mundo. Asta și pentru că ceea ce părea aproape imposibil de atins, Capul Horn, din cauza unui tarif exorbitant la transportul naval până la Punta Arenas, s-a rezolvat dintr-un capriciu al constelației necunoscute ce guvernează această zodie a surprizelor.
„Azi a fost o zi tare plină. Am fost cu Rudy în Rezervația Națională Ushuaia, am pedalat pe un drum neasfaltat câteva ore și praful ne-a ajuns până dincolo de plămâni. Am descoperit o altă lume. Chiar și o bază sportivă. Ceea ce este fantastic. Contrastele de aici te pun mult pe gânduri. La un pas totul e drept, la altul zgrunțuros, ondulat, pierdut. Și vestea cea mare e: VOM MERGE LA CAPUL HORN. Am reușit să găsim o variantă cu singura companie care operează pe acest traseu. Mâine vom pleca cu un vapor timp de 4 zile până la Punta Arenas și, pe drum, vom ajunge la Capul Horn, la ghețarii de pe coasta pacifică, la colonii de pinguini și la Insula Magdalena. Vom face hiking. Apoi mai avem 2 zile de pedalat și, la final, lungul drum spre casă” continuă Bota.
Încă o emoție citind și pedalând spre capătul lumii
Ca orice poveste, carte, film de aventuri respectabile, abia crezi că deznodământul se îndreaptă spre final și intriga nu mai are nicio surpriză ascunsă îndărătul unei fraze, a unei piese de decor sau a imaginației Marelui Autor, că un nou element vine să perturbe aranjamentul scenei finale. Cicliștii cititori din Cluj puteau fi iar împiedicați de condițiile meteo ale unei regiuni unde imprevizibilul domnește nepăsător la năzuințele celor doi temerari.
„Datorită condițiilor climaterice extreme și a faptului că vom merge în cel mai sudic loc al planetei, chiar deasupra Antarcticii, la 55 grade 58 min Sud – 67 grade 17 min Vest, s-ar putea să nu avem semnal absolut deloc timp de 4 zile, ceea ce înseamnă că nu vă vom putea ține la curent cu aventura noastră. Dacă prindem semnal, desigur, vom scrie. De asemenea, nu știm, încă, dacă vom putea debarca la Capul Horn fiindcă se anunță valuri mari. Sperăm să fie totul ok și să putem lăsa ultimul volum din Toate pânzele sus! la de la Capul Horn!” ne-a scris Gabriel Bota.
Fin del mundo a fost cucerit!
Suspansul a luat sfârșit, iar Gabriel Bota și Rudolf Nyari au ajuns la Monumentul Albatros de la Capul Horn cu exemplarul din Toate pânzele sus! Este victoria lor și a lui Radu Tudoran, care a ajuns acolo odată cu personajele sale.
Odiseea lui Gabriel Bota și Rudolf Nyari la Capul Horn a avut toate pânzele sus, așa cum și-a dorit Radu Tudoran în romanul omonim. Este o explorare emblematică a limitelor rezistenței umane și a naturii nemărginite a aspirației. Călătoria lor grea cu bicicleta, împingând bariere geografice formidabile și înfruntând elemente necruțătoare, servește ca o dovadă a încăpățânarii necesare pentru a depăși constrângerile naturii. Acest efort simbolizează curiozitatea înnăscută a celor care nu se mulțumesc cu mediocritatea și dorința nesățioasă de a cartografia necunoscutul. În ciuda barierelor aparent insurmontabile, concentrarea lor neclintită, aliniată pentru atingerea scopului, reflectă rigoarea intelectuală și gândirea strategică, necesare pentru a se adapta și a persevera. Prin expediția lor, cei doi evidențiază ideea că acțiunile intelectuale nu se limitează la mediul academic, ci prosperă în manifestarea fizică a ideilor, unde mintea și corpul sunt indisolubil împletite, un exemplu perfect de Mens sana in corpore sano.
Puterea perseverenței
Din punct de vedere emoțional, călătoria lor este o experiență profund transformatoare, întruchipând lupta universală a omului împotriva sinelui. Bota și Nyari se confruntă nu numai cu provocările fizice ale ostilității naturii, ci și cu impactul emoțional al epuizării și dezamăgirii în fața unor decizii inexplicabile. Această greutate emoțională este echilibrată de bucuria profundă și sentimentul de realizare pe care îl simt la depășirea fiecărui obstacol. Călătoria lor devine o metaforă a condiției umane, arătând tensiunea dintre speranță, nesiguranță și curaj. Confruntându-se atât cu adversitățile externe, cât și cu incertitudinile interne, ei apar nu numai ca aventurieri, ci și ca indivizi care, cu siguranță, au fost irevocabil schimbați de frumusețea profundă a acelor locuri și de asprimea lumii. Prin aceste experiențe emoționale bogate în straturi, Read & Ride to El Fin del Mundo și romanul Toate pânzele sus! celebrează spiritul uman nestăpânit și puterea transformatoare a perseverenței.
