Mirela Calota este un expert în consultantă și tranzacții, care și-a împărțit cariera între Marea Britanie și Europa Centrala și de Est (ECE). În rolul său de Director al departamentului Deal Advisory în cadrul KPMG Londra, Mirela consiliază investitori instituționali, fonduri suverane și fonduri private cu privire la tranzacții pan-europene și/sau în UK din diferite clase de real estate și infrastructura de transport, iar în acest interviu sintetizează priorități pentru România.
Cum apreciați din perspectiva dvs. evoluția piețelor din ECE și a României în acest ciclu de transformări și evoluție?
M.C.: România a evoluat semnificativ în ultimii ani, în principiu și datorită poziției strategice pe care o are în spatiul ECE. Sunt mereu placut surprinsă să văd companii din vest care abordează cu încredere piața locală de real estate, spre exemplu intrarea pe piață a fondului britanic M Core în 2023, în una din cele mai mari tranzacții din regiune din ultimii ani. Însă trebuie sa recunosc că regiunea este încă vazută ca fiind “exotică”, și mult prea aproape de conflictul din Ucraina, deși, recentul conflict din regiunea Israelului s-ar putea să fie mai îngrijorător. Chiar dacă este o percepție, aceasta nu poate fi schimbată ușor, însă, una din modalitațile prin care se poate schimba este să poți atrage cumva investitorii să viziteze regiunea și să își dea seama de atractivitatea ei, de resursele naturale abundente, de clima propice pentru energie regenerabila și, de ce nu, de cultura noastră prietenoasă.
Parte din discuțiile mele la Expo Real Munich în luna octombrie au fost legate de oportunitățile de nearshoring din ECE, în principiu legat de importanța economiei circulare, existența unei rețele solide de energie regenerabilă și, mai ales, existența mai multor investiții în infrastructura de transport din regiune. România ar avea un potențial enorm în atragerea de investiții de tip nearshoring în diverse domenii, inclusiv în industria aerospațială și de apărare, însă trebuie să ofere aceste trei elemente la nivel avansat. Deja avem un exemplu bun la Oradea, unde Nokian Tyres a ales România pentru recent inaugurata fabrică de anvelope, atingând inclusiv cerințe net zero și cred că acest exemplu trebuie capitalizat mai mult în perioada ce urmează.
Ce priorități, oportunități trebuie avute în vedere în România în următorii ani?
M.C.: Eu cred ca România are nevoie de investiții masive în trei tipuri de infrastructură: digitală, socială și de transport. În ceea ce privește infrastructura de transport, din păcate, România este probabil una dintre cele mai slab dezvoltate țări din spațiul UE. Din punctul meu de vedere, infrastructura feroviară ar trebui să fie prioritatea având în vedere că trenul este unul dintre cele mai sustenabile mijloace de transport. Într-adevăr este nevoie de investiții semnficative pe termen lung, spre exemplu o flotă nouă de trenuri s-ar ridica probabil la cel puțin €6 mld (exceptând investițiile în linii ferate), însă poate un sistem adaptat celui din UK în care să existe companii de leasing cu flotă de trenuri închiriată din afară și existența unor operatori locali ar fi mai fezabil. De asemenea, România ar trebui să se concentreze și pe avantajele pe care le ofera Coridorul de Mijloc, care reprezintă o alternativă mai scurtă și fară sancțiuni la Coridorul Nord Eurasiatic. Și un alt aspect important este acela al aeroporturilor, care, de asemenea, au nevoie de investiții pentru extinderea pistelor și îmbunatățirea condițiilor pentru pasageri, pentru a putea atrage noi rute mai atractive pentru turiști și cargo, inclusiv creșterea potențialului militar în zonă și, de ce nu, deschiderea unui hydrogen hub pentru aviație în ECE.
Care este mesajul dvs. pentru lideri și profesioniști din România pentru demersurile lor de atragere de investiții?
M.C.: Teza de investiție a fiecărui investitor este aceeași pentru toată lumea, indiferent de locul unde activează: fiecare își dorește profituri și randamente cât mai mari, inclusiv repatriere de fonduri într-un mod eficient din punct de vedere fiscal. Însă, în contextul actual, agenda net zero face ca sustenabiliatea și reducerea impactului de carbon sa fie critice în decizia de a investi într-o țară și spre exemplu alegerea unei destinații de nearshoring. Așadar, concentrarea pe aceste aspecte și crearea infrastructurii necesare susținerii acestor decizii ar trebui să fie prioritatea liderilor din România. De asemenea, piața de real estate din România este în prezent concentrată pe câteva clase precum logistică, rezidențial, parcuri de retail, malluri, însă pentru diversificare trebuie să existe mai multă deschidere și către clase relativ noi în regiune, cum ar fi data centres și cămine private pentru studenți, clase extrem de populare în UK și care, cu răbdare și bunăvoință, se pot replica și în ECE.
