Abonează-te
Abonează-te

Primesti pe mail cele mai noi articole publicate

Ștefan Gadola: “România poate deveni independentă energetic în doi ani”

EnergoBit
Omul de afaceri clujean, pe scena The Voices of Business -Regional Awards Cluj | Foto: TB

Cofondatorul grupului clujean EnergoBit are “pe țeavă” proiecte care pot asigura o producție de energie dublă față de cât consumă românii în prezent.

Consulul onorific al Kazahstanului la Cluj analizează la început de an, pentru Transilvania Business, sectoarele majore în care este implicat: energie, infrastructură, industria ospitalității, toate în contextul noilor realități geopolitice și economice globale.  

Ați adus la Cluj mai mulți businessmeni din Kazahstan. Cum arată această țară extrem de bogată în resurse?

Eu reprezint în primul rând interesele Kazahstanului aici, dar facilitez și afacerile investitorilor din Transilvania în acest stat. Este o țară cu multe resurse, are toate elementele din Tabelul lui Mendeleev. În afară de faptul că are foarte mult petrol, este al treilea exportator de uraniu din lume. Rusia de acolo îl ia. Primul lor președinte, fost consultant proamerican, a dus o politică deschisă de investiții în infrastructura de transport. Este o țară mare, cu 18 milioane de locuitori, ca România, însă de nouă ori mai întinsă. Acolo au făcut o rețea de căi ferate superbă, cu ajutorul materialului rulant, locomotivelor furnizate de concernul General Motors, au investit în autostrăzi. Capitala, Astana, este un oraș minunat, conceput de un arhitect japonez, cu trotuarele cât străzile la Cluj.

Care este strategia economică a kazahilor?  

Ei vin înspre civilizația europeană, față de care aveau un decalaj de zeci de ani, însă pe care îl recuperează într-o dinamică foarte mare, există oameni de afaceri foarte puternici. În agricultură kazahii erau în urmă cu 30-40 de UE, acum au o mulțime ferme, unități de procesare, dețin cele mai noi tehnologii, exportă foarte mult. Agricultura a explodat, tehnologia informației se dezvoltă, există și industrie mare în Karaganda, oraș înfrățit cu Clujul, care explorează oportunități de parteneriate cu universitățile de aici, în sănătate, inginerie, inteligența artificială.

Clujul și Zalăul, pe harta businessmenilor din Kahazstan

S-au legat ceva contracte?   

Să nu uităm: Kazahstanul este printre cei mai mari investitori străini în România, KazMunayGas (KMG) a cumpărat Rompetrol, cu rafinăria Petromidia, în care a investit foarte mult. La Năvodari KMG dă în funcțiune anul acesta o centrală nouă, de 50 MW. Apoi, cei din Kazahstan vor să investească și la Zalău, în țevi, aluminiu. Pe de altă parte, eu am dus multe companii locale de IT în Kazahstan; sunt informaticieni clujeni care lucrează de la distanță în asemenea proiecte.

Cum vedeți piața energiei în acest an?

Prin venirea președintelui Donald Trump, vedem că se iau deja decizii. Banca  americană J.P. Morgan a anunțat că vrea să părăsească grupul Net-Zero, cea mai mare coaliție climatică din sector. Sunt de acord și eu că trebuie să protejăm mediul în România, dar nu în așa fel încât să distrugi o economie întreagă, ci să pui lucrurile la punct așezat, liniștit. Aici am închis minele, am dat afară minerii. Polonezii nu le-au închis și iată că merg mai departe cu ele.

Energia, „aurul” neexploatat al României

Și pe ce fel de energie să mizăm?

România este una dintre cele mai “curate” țări, cu cei mai buni indicatori “verzi”. Avem energie hidro, nucleară – acum considerată „verde”, vânt și soare. Cu gazele naturale nu s-a făcut nimic de 30 de ani, nu s-a investit nimic într-o mare centrală. Din păcate, de-a lungul timpului nu am avut profesioniști la Ministerul Energiei, parcă ministrul Sebastian Burduja vrea să miște lucrurile. În România s-a făcut inițial liberalizarea prețurilor, apoi acestea au crescut foarte mult, acum vorbim despre plafonarea lor, și aceea prost reglementată. Majorările de preț au ucis multe firme, fabrica de mobilă din Bucea (județul Cluj) s-a închis, cu 85 de oameni dați în șomaj, tot românii îl plătesc din taxe.

La ce proiecte lucrați?

În prezent există foarte multe proiecte la nivel național, și la EnergoBit dezvoltăm câteva, de 1.700 MW. Consumul în România este astăzi de 7-8.000 MW. Firma noastră de proiectare are avize tehnice de racordare aprobate pentru companii ce totalizează 15.000 MW. Mai sunt alte 3-4 firme ca noi, deci se ajunge la 40.000 MW. Din acestea nu se vor materializa toate proiectele, însă dacă se pun în practică numai 20% rezultă 10-12.000 MW, ceea ce este enorm pentru România. Noi, ca țară, dacă am avea oameni deștepți la conducere, am putea avea independență energetică fără probleme, nu mai trebuie să importăm nimic, nicicând. Dacă în 2025 și 2026 se materializează marile proiecte, se termină Mintia și Iernut, iar Complexul Energetic Oltenia concretizează Turceni și Ișalnița, ne putem apropia de acest deziderat. România este o țară norocoasă, are de toate, mai puțin conducători buni.

Ungurii voiau să investească la Tarnița

Cum ar trebui să încurajeze acest domeniu statul… în afară de taxa pe stâlp?

Statul român este acționar în 70% din producția națională de energie. Mai demult, toate electrocentralele erau într-o singură mână, la Ministerul Energiei. Acum nu mai deține gazele, care sunt separat. Nu cred că are bani să cumpere E.ON România, pentru că statul este cel mai mare datornic la toți acești furnizorii. La EnergoBit avem de încasat de la Transelectrica facturi care ajung la întârzieri de 80-90 zile. Cum ar veni, credităm statul. Taxa pe stâlp este și ea groaznică, nu știm dacă se va aplica. Oricum vin vremuri groaznice din punctul de vedere al prețurilor. Pentru producători este o oportunitate că prețurile le sunt favorabile, pentru consumatori, deloc.

Mai dați vreo șansă centralei cu acumulare prin pompaj Tarnița-Lăpuștești?

Undeva la 50-50%. Dacă începea proiectul – o lucrare enormă – Clujul nu mai avea șomeri în perioada edificării, timp de 3-4 ani. Această centrală ar fi de mare importanță pentru toată România. Am fost chemați la discuții la Guvernul de la Budapesta, ca să facem o ofertă pentru construirea unei stații de stocare de 600 MW, ceea ce este foarte mult. La final, un secretar de stat ne-a mărturisit că Ungaria ar fi interesată să investească la Tarnița. Deci pentru unguri este vital să stocheze energia, să facă investiții în România, noi ne limităm să facem studii peste studii. Au fost două oferte pentru Tarnița, una descalificată, a rămas cea japoneză cu care nu știm ce se mai întâmplă. Batem pasul pe loc.

Piața HoReca, între asiatici și lelea Mărie

Ce se întâmplă în piața restaurantelor (HoReCa)? Vedem că se închid localuri.

HoReCa este o piață ciudată, nu există oameni disponibili, iar cei care sunt vin și pleacă. Spre comparație, la EnergoBit avem oameni cu vechime de peste 20 de ani. Veniturile localurilor s-au erodat de la pandemie încoace, cu aceste livrări. Mâncarea se prepară acum în apartamente, multe dintre ele insalubre: lelea Mărie o face cum știe ea, iar cineva o transportă la client. La un restaurant îți vin controale în lanț. În afară de asta, prețurile la alimente au crescut foarte mult. Rezultatul este că lumea iese mai puțin și nu mai socializează, ceea ce este păcat.

Sunt asiaticii o soluție la criza de personal?

Chiar avem întâlnire cu “horecarii” în care dezbatem problema personalului. Este bine că am înființat asociația patronală HoReCa Cluj, în timpul pandemiei, prin relația cu organizația națională HORA și presiuni la Guvern am putut să obținem acele ajutoare pentru localurile afectate de închidere, șomaj. Încă ne luptăm cu unele prevederi ca taxarea unor produse în funcție de zahărul adăugat.

Acum, cu desființarea vămilor, va fi și mai complicat cu personalul din Asia.

Sunt unii angajați care sunt stabili – inclusiv la EnergoBit avem sri-lankezi buni meseriași, dar și alții care pleacă repede. Cu intrarea în Spațiul Schengen va fi un șoc pentru că nu vei mai avea control asupra lor. Până la urmă, să fim onești: dacă s-au dus badea Gheorghe, Petre și Vasile în străinătate la muncă, de ce nu ar face-o și oamenii din alte țări? Noi am avut ucrainence angajate la Restaurantul Chios, la bucătărie. Erau harnice, aveau copii, unele nu știau ce se întâmplă cu soții, dar la un moment dat au trebuit să se întoarcă.



Total
0
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articolul anterior

Prima ediție a Hospitality Business Forum, un eveniment pan-european dedicat industriei ospitalității

Articolul următor

Campingurile din Vadu Crișului, Șuncuiuș, Bratca și Dobrești, gata în procent de 95%

Citește și despre galele The Voices of Business Awards:
The Voices of Business Awards Cluj 2023
The Voices of Business Awards Alba 2023
The Voices of Business Awards Sibiu 2023
The Voices of Business Awards Brașov 2023
Citește și:
Investiții
Infrastructură
Turism
Educație
Zi de Zi știri economice:
Loading RSS Feed
Total
0
Share