Viața a demonstrat încă o dată că dacă faci cu pasiune ceva, nimic nu este imposibil. Este și cazul unui simplu șofer de tir, care a ajuns director la o companie de transport cu o flotă de circa 200 de camioane.
Ilie Ilea, directorul general al companiei Marvicon, a povestit pentru Transilvania Business, ascensiunea sa de la șofer de tir la CEO-ul unei companii de transport cu capital belgian.
A iubit șoferia de copil, dragoste moștenită de la tatăl său, care era tot șofer, și care, de multe ori îl lua cu el pe camion.
Marvicon, compania al cărui manager este Ilie Ilea, și care anul acesta aniversează 10 ani, face parte din Grupul belgian BE Trans, românul fiind și nașul firmei, adică cel care i-a găsit numele.
Firma BE -Trans a fost înființată ca o afacere de familie în 1998. La început avea un singur camion, iar în 2009 și-a deschis filială la București. În 2021 tot grupul BE-Trans a fost preluat de către Jost Group, tot din Belgia.
„Eu m-am angajat la ei în 2012, ca dispecer. Trebuia să aducem camioanele la ITP în România, fiind înmatriculate la noi în țară. Bucureștiul era departe și orice problemă o rezolvam la Oradea, fiind aproape de graniță. În 2015 i-am propus patronului să facem o firmă la Oradea. Și a fost de acord. Lucram la el de trei ani. Am adus multe camioane din Belgia în România la ITP și avea încredere în mine”, povestește Ilie Ilea.
Dăruirea, hărnicia și implicarea românului l-a făcut pe patronul belgian să capete încredere în acesta. Pe lângă munca de dispecer de la birou, acesta nu se dădea la o parte când era nevoie de șofer pe camion. Ba mai mult, participa și la selectarea și angajarea șoferilor.
Angajarea, cadou de ziua lui
Ilie Ilea a ajuns dispecer la firma belgiană prin concurs. Pentru a putea fi angajat condițiile erau să fi lucrat ca șofer, să știe limba engleză și să știe lucra pe calculator. Condiții pe care le îndeplinea. Răspunsul că a fost angajat l-a primit pe 20 mai 2012, chiar de ziua lui.
„Și am plecat în Belgia. M-am angajat prima dată ca dispecer. Și mi-a plăcut. Dar acolo, eu întotdeauna am fost omul care am făcut tot ce am știut să fac. De la dispecer, la șofer de curte care băga trailerele la rampă. Când nu era niciun șofer, mă urcam în camion și băgam camionul la rampă. Pentru mine nu era o problemă”, precizează managerul general Marvicon.
În weekend făcea curse locale, ducea containere acolo unde era nevoie.
„Și asta a văzut și proprietarul firmei că niciodată nu m-am dat înapoi să fac ceva, că era sărbătoare, că era zi de lucru. Și cred că a apreciat asta”, afirmă Ilie Ilea.
Ulterior s-a ocupat de tot ce însemna partea română, de angajări, de selecția șoferilor, a dispecerilor. A căutat modele de interviu, de teste pe internet.
Nașul lui Marvicon
În 2015 patronul belgian s-a hotărât să facă o firmă în România. Ilie Ilea l-a sfătuit să deschidă această firmă la Oradea, fiind aproape de graniță.
„Eu i-am propus să facem firma în Oradea. Fiind din Oradea, acolo am mai multe cunoștințe și a fost de acord. Căutam, împreună cu patronul, nume pentru companie pe internet, să vedem dacă domeniul e liber, ca să putem face și website. După mai multe variante am ales Marvicon. MAR vine de la Margot, fiica patronului, VI vine de la Victor, băiatul său și CON vine de la containere. Firma BE -Trans a fost specializată până în 2014 în transportul de containere maritime. În 2014 am început să ne dezvoltăm și în transport cu prelată și mărfuri generale, dar până atunci am făcut aproape 99% doar transport containere maritime”, a precizat fostul șofer de TIR.
Mașinile Marvicon ajung în porturile din toată Europa, dar mai ales în Rotterdam, Hamburg, Antwerpen, Genoa, etc.
Viața de șofer de TIR, frumoasă, dar grea
Ilie Ilea a povestit câteva dintre experiențele sale de șofer de TIR, care, spune el, este frumoasă, dar uneori grea și chiar periculoasă. Cele mai nesigure parcări pentru TIR-uri sunt în Belgia, Olanda și Franța, unde infractorii au ajuns să taie cu flexul chiar și barele de protecție de la containere.
Despre șpaga care trebuie dată în unele vămi, managerul Marvicon are și câteva povești savuroase.
„La trecerea vămii în Bulgaria, la Ruse, era un bătrân care avea un urs dresat, care se ridica cu labele din față pe cabina tirului. Dacă stăpânul nu primea o sumă în euro, ursul zgârâia cabina cu ghearele. Dacă suma era plătită, ursul își lua labele de pe mașină”, povestește Ilie Ilea.
Acesta și-a început meseria de șofer la 18 ani, după terminarea Liceului CFR din Oradea.
„Taică-meu a fost șofer toată viața și mă ducea cu el. Cred că de acolo a venit dragostea mea pentru această meserie. Nu mă vedeam stând într-un birou 8 ore. Visam tot timpul să mă duc, să văd locuri noi”, a explicat managerul.
Primul loc de muncă l-a avut la CFR, unde conducea un tractor cu remorcă. După aceea s-a angajat la Cominca și ulterior la Bador și Transilvania General Import Export.
A avut chiar și o firmă de transport, împreună cu tatăl său. A luat un camion în chirie și transporta sucuri Frutti Fresh în țară, dar cel mai mult făcea partea de nord Moldovei.
Visul său a fost să ajungă la Centrum Transport, o firmă olandeză, unde s-a angajat în 1999 și unde a stat până în 2008. Atunci a început să efectueze curse internaționale. Prima data în Bulgaria. Apoi Turcia și Olanda.
„Pe vremea aia nu era GPS, trebuia să te descurci cu harta. Să fii foarte atent să nu ratezi intrările în orașe, altfel nu mai ajungeai la timp la descărcat”, își amintește Ilie Ilea.
Meseria de șofer de tir i se pare frumoasă. A avut ocazia să vadă multe orașe, Marsilia, Nisa, Monte Carlo, Viena, Istanbul, etc.
„Ceea ce nu mi-a plăcut la meseria asta a fost singurătatea. Îmi plăcea să merg unde nu am mai fost, să descopăr locuri noi. Mă bucuram când, după multe zile mă întorceam în țară. Când ajungeam la Giurgiu, îmi venea să pup pământul”, se destăinuie managerul.
Pe de altă parte, condițiile pe care le au acuma șoferii de tir s-au schimbat mult în bine.
„Nici acum nu este ușoară meseria de șofer de tir, deși camioanele de azi nu se compară cu cele de când am început eu meseria. Atunci nu aveam aer condiționat, acum camioanele au climă de staționare pe cabine care merge independent de motor. Noaptea poți să oprești motorul, că tot ai căldură. Nu aveam frigider atunci, acum toate camioanele au frigider”, explică fostul șofer.
Cea mai lungă cursă pe care a făcut-o a fost pe traseul: Oradea, Marsilia, Torino, Gebze și înapoi Oradea. A durat patru săptămâni. A fost prima data când a mers cu feribotul.
Ilie Ilea are doar liceul, dar a fost un autodidact și s-a perfecționat tot timpul. A făcut și un curs de management.
„Când am început să fac interviuri pentru șoferi, am căutat. întrebări de interviu, modele, tot așa. Tot timpul am încercat și încerc să învăț lucruri noi. În cursul de management pe care l-am făcut am observat multe chestii pe care eu deja le știam și le aplicam. Am învățat și lucruri noi, nu pot să zic. Clar contează treaba asta”, este de părere managerul Marvicon.
„Când patronul belgian mi-a propus să devin managerul firmei din România i-am spus că eu nu am facultate și nici cursuri de management. Mi-a zis: Dacă le-ai avea și nu ai fi bun, pe mine, cu ce m-ai ajuta, cu o diplomă? Eu am nevoie de experiența ta”, își amintește Ilie Ilea că i-a spus patronul.
Seriozitate și plăcere
Acesta subliniază că în meseria de șofer de tir este nevoie de seriozitate. Mai spune că la toate firmele pe unde a lucrat a lăsat loc de „Bună ziua”.
„În primul rând, tinerilor care vor să se apuce de această meserie trebuie să le placă. Am zis că e o meserie grea și dură, clar, dar are și mult părți frumoase. Camioanele sunt foarte moderne, confortabile, foarte bine echipate. Trebuie să îți placă. Dacă îți place, treci peste aglomerații, treci peste un client rasist din Germania care zice fuck you sau mai nu știu cum, că se întâmplă și din astea. Treci pe asta, îți place, e mașinuța ta, e casa ta”, conchide Ilie Ilea.
