Lucrătorii din Asia au invadat domenii ca restaurantele, livrările, construcțiile, producția, agricultura, cu salarii și de trei ori mai mici decât românii. Bangladesh, Nepal, Pakistan, Sri Lanka și Vietnam dau grosul în regiune. Următorul val: bone, maseuze și asistente medicale.
O nouă dimineață în ansamblul Iris, din Cluj-Napoca. Cum deschizi ușa apartamentului, dai de vietnamezii care fac curățenie la bloc. “Hello, hello!”. Duci gunoiul, apare un bărbat: “Știți cumva codul de acces la ghenă? Sunt din Pakistan, locuiesc într-un apartament închiriat, lucrez ca inginer la o companie din Cluj, pe o perioadă limitată”.
Comanzi mâncare, apare un curier de pe același continent, te salută cu “Ciao!”, îți înmânează caserola și pleacă tot cu “Ciao!”. La o scară de bloc, un alt agent de livrare, pe bicicletă, cu turban roșu în cap și cu papuci. După-amiaza, ședință de bloc în cartier: pe ordinea de zi: asiaticii aciuați.
“Avem o problemă la etaj, apare un singur locatar pe tabel și am văzut intrând vreo 5-6, ar trebui să-i punem pe toți la cheltuieli. Apoi, să vedem ce facem cu curățenia, ar trebui să schimbăm firma, că de când i-a lăsat coordonatoarea de capul lor pe vietnamezi, lucrează cam în dorul lelii”, propune șefa de bloc.
În centrul Clujului, la McDonald’s și KFC mâncarea ți-o prepară personalul asiatic, iar pe șantierul de la Parcul I. L. Caragiale muncesc, pe o temperatură infernală, excavatoriști din Bangladesh.
„În Dhaka te împing cu mașina”
„Nu cred că angajatorul de aici mai are de ales între un român și un străin când deficitul de forță de muncă este enorm, iar banda rulantă din fabrică îți stă blocată atunci când vrei să mărești producția de la 1 la 2-3 schimburi. Nici măcar în sistemul bancar nu există personal competent; de multe ori se fac concesii la calitate, angajări la nivel de începător fără facultate.
Există diferențe la salarii: un sudor român cu experiență nu găsești fără cel puțin 2.000 euro / lună, însă din Bangladesh îl aduci cu 700-750 euro. Pe de altă parte, în multe întreprinderi nu te poți baza pe angajatul român necalificat: îți vine 2-3 zile la lucru, se îmbată, eventual se ceartă cu nevasta și nu mai vine deloc.
Dacă ai de produs marfă pentru trei tiruri pe zi, vei prefera angajatul asiatic – îți va veni la timp și va cere ore suplimentare. Desigur, dacă vorbim despre specialiști, românul este la un alt nivel, însă la muncitorii necalificați asiaticul reprezintă un avantaj pentru angajator”, ne spune Oana Luțai, expert în recrutare.
“Deși li se spune din start că salariul în mână va fi de 600-650 de euro, angajații din Asia preferă un loc de muncă unde pot să facă ore suplimentare, mai ales că viața lor socială din România nu este ca la ei acasă. Ei vin aici cu un scop clar: să câștige bani ca să trimită cât mai mult în țara de origine. La fel au mers românii în Italia.
La o cină la restaurantul Euphoria – Ursus, chelnerii principali erau străini, la fel, oamenii de la debarasare. Adaptarea lor în Cluj este ușoară pentru că oamenii de aici sunt educați, mai toți știu limba engleză. La rândul lor, 20% dintre clienții restaurantelor vorbesc engleza.
Eu stau într-un bloc nou, cu oameni tineri, unde nu prea gătește nimeni și mișună agenții de la Foodpanda. Toți clienții le zâmbesc, sunt drăguți cu ei, nu am auzit niciun cuvânt de reproș. Desigur, cei din Bangladesh constituie o problemă în trafic: în capitala Dhaka, oraș cu 22 de milioane de locuitori, nu prea există reguli de circulație, te împing cu mașina ca să treacă”.
Birocrația blochează angajările
Sistemul din România pune însă bețe în roate angajatorilor. Procedura este următoarea: firmele vin către agenția de recrutare, își expun nevoia de personal (“ne-ar trebui echipă funcțională în construcții: doi zidari, trei fierari, un betonist, un șef de echipă, cu un coordonator din aceeași țară”).
La fel în producție (“avem nevoie cinci operatori la bandă”), iar atunci nu mai e nevoie de echipă. Agenția primește fotografii din unitatea de procesare / producție, se întocmește fișa postului, se redactează o scrisoare de intenție trimisă în țara de origine. Partenerul de acolo identifică personalul, îi testează la un centru, iar la final trimite un film cu proba de lucru.
Există și varianta în care angajatorul se deplasează personal în Asia pentru testare. În Bangladesh, aceste centre pregătesc electricieni, muncitori în construcții, asistenți medicali. Sunt ingineri mecanici, electrici care se ocupă și de școlarizare, și de testare. Următorul pas este obținerea avizului de muncă, pe baza documentelor din țara de origine a viitorului angajat și a celor de la angajator.
Ulterior, agenția de recrutare depune actele la Serviciul pentru Imigrări al Județului Cluj (SIJC) și așteaptă ca programarea să se întâmple cât mai repede. Este un proces foarte anevoios în România: până ca lucrătorul din Asia să ajungă poarta angajatorului durează cel puțin șase luni, din cauza birocrației excesive.
Nu se poate obține cazierul online; trebuie să te deplasezi cu mașina, să stai la coadă: iar cu cazierul de la Inspectoratul de Poliție al Județului (IPJ) Cluj să te duci la SIJC, în Iulius Mall, deși ambele sunt subordonate Ministerului Afacerilor Interne. Pentru adeverința de la Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă (AJOFM) aștepți 10 zile. Actul are o valabilitate de 60 de zile, trebuie să publici un anunț de angajare.
Certificatul constatator este valabil 30 de zile, la fel, cel de atestare fiscală, însă toate actele trebuie să fie obținute într-o ordine cronologică, altfel te trezești că îți expiră. La emigrări se stă 2-3 luni din cauză că “actele formulate online se obțin de la ghișeu”. După obținerea avizului de muncă se face programarea la SIJC, iar la Ambasada României pentru India, Bangladesh și Nepal trebuie să aștepți până sunt locuri disponibile la ghișeu. Cu Vietnamul merge ceva mai repede.
“Nu avem evidența lucrătorilor străini pe domenii la Cluj. Încercați la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM)”, ne expediază directorul executiv al AJOFM, Ana Maria Chiciudean. “Nu vă putem ajuta, noi nu ne ocupăm cu așa ceva”, spune Corina Găvriluț, consilier superior în ITM Cluj.
Vietnamezii, spaima șobolanilor
“Piața forței de muncă este deficitară în Transilvania, însă deși angajatorii nu își doresc atât de mult să aducă asiatici, aceștia sunt cei mai accesibili și se adaptează destul de ușor, chiar dacă sunt diferențe culturale. Noi ne-am orientat către India, Bangladesh, Pakistan, Sri Lanka.
Principalul domeniu în care am recrutat îl reprezintă construcțiile. Unii au experiență în zidărie, deși sunt considerați necalificați pentru că nu au atestat. Am găsit sudori, lăcătuși mecanici din Bangladesh foarte buni care au lucrat în zona Golfului Persic, Arabia Saudită, Qatar, Emirate; acum se îndreaptă spre România deoarece salariile sunt mai mari și condițiile de muncă, mai bune.
Alții au lucrat pe șantiere navale, dețin certificate în sudură, tubulaturi. Automat sunt mai rezilienți și mai adaptabili dacă înainte au lucrat în alte țări, vorbesc engleza și învață repede româna. Unui necalificat îi oferim salariu minim de 550 euro / lună, la care se adaugă cazarea și masa, obligații prevăzute în lege”, sintetizează Alin Danci, fondatorul agenției Recrut.
Cele mai mari solicitări în zonă le-a primit agenția din sectoarele construcții, producție, hoteluri și restaurante, mai puțin pentru instalatori, mecanici auto (dar personal la vulcanizare). Recrut a adus oameni din Asia în Cluj – energie, Sălaj – producție de textile și paturi, Mureș – montaj conducte de gaz. Agenția se ocupă de formalitățile permisului de ședere, după care compania îi preia.
“În Transilvania condițiile oferite sunt bune – cazare, bonuri de masă. Unii muncitori din Asia ne-au fugit în Italia, acum ne întreabă să vină înapoi, pentru că nu acolo nu aveau condițiile de cazare din zona Transilvaniei. La Puiul Regal Gilău, furnizor pentru KFC, angajatorul a adus 30 de oameni din Vietnam, inclusiv un bucătar care să le prepare mâncarea. Vietnamezii vor să lucreze în România ieftin, nu în Europa, însă au și niște obiceiuri care nu sunt acceptate: mai prind șobolani, pentru ei e ceva normal.
Constructorul Nord Conforest are dulgheri, zidari, sudori din Bangladesh. Mâncarea și-o gătesc ei, din bonuri de masă. Cazarea se face într-un bloc din zona Dezmir, în condiții foarte bune. Un dulgher din Bangladesh, coordonator de grup, a fost foarte mulțumit că am recrutat cinci oameni de la el din sat, pentru Aquaserv.
La restaurantul Maimuța Plângătoare au venit bucătari și ospătari asiatici, patronii sunt mulțumiți și mai vor să aducă. Pentru șaormeria Rosa, cu proprietar sirian, am adus personal din Nepal. Angajați din Asia am plasat în hoteluri și spa-uri din Baia Mare, cu maseuzele e mai complicat, în Thailanda și Filipine fiind un regim mai special, pentru a evita traficul de persoane.
Există cerere pentru bone de la persoane fizice pentru perioade mai scurte, de câteva luni, față de muncitorii care vin pe 2-4 ani, unii vor să își aducă și familiile. Cei din Bangladesh nu au solicitat familiile, fiind musulmani, cu alte reguli, cei India vor.
Sunt firme care au musulmani, hinduși, femei și bărbați. La Cooperativele Agricole Someș Arieș și Lunca Someșului am adus personal din Sri Lanka, se descurcă bine. Un angajator voia neapărat angajați din Turcia. Nu i-am recomandat. Acum întreabă cum să facă pentru a-i trimite înapoi”.
100.000 de lucrători pe an
Guvernul a aprobat un contingent de 100.000 lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă din România în 2024. Decizia a fost luată ca urmare a numărului mare de cereri de eliberare a avizelor de angajare și a numărului locurilor de muncă vacante declarate de angajatori. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă arăta că, în primele opt luni din 2023, 304.371 locuri de muncă au fost declarate în mod repetat de angajatori deoarece nu s-au putut ocupa.
Articol publicat în ediția print Transilvania Business nr. 136
