“Poarta aeriană” a Transilvaniei își poate finanța investițiile cu bani privați, dar strategia sa trebuie să aibă la bază un studiu temeinic de impact, susține cunoscutul economist, membru al Consiliului Director al CFA Romania.
Ați venit la Cluj cu o radiografie dură a sistemului public de pensii.
Avem o problemă demografică: îmbătrânește populația, natalitatea e mai mică. În același timp mulți oameni tineri pleacă, deci cei care contribuie la sistemul public sunt tot mai puțini, iar cei care beneficiază, tot mai mulți. Bugetul de pensii e de mulți ani pe deficit continuu și constant, undeva la peste 1% din produsul intern brut, acesta crește și va fi din ce în ce mai mare.
Ne apropiem de colaps?
Ca să asiguri pensiile unui număr din ce în ce mai mare de oameni prin contribuții din ce în ce mai mici singurul lucru pe care îl poți face este să scazi pensiile. În studiul nostru de acum șase ani, oamenii spuneau și-ar dori să aibă o rată de pensie de 65-70% din salariu. Deci dacă ai avut ultimul salariu de 10.000 lei, ți-ai dori o pensie de 7.000 lei. Asta dacă nu ești cumva pe vreo pensie specială – mai greu să ai așa ceva pe viitor. Realitatea este că se va ajunge ca pensia să fie de 35-40% din salariu, adică se merge în jos, acum este de 43%, iar în 2070 am ajunge la 24%, deci 2.400 lei. Dacă îi spui asta unui tânăr de 20 de ani nu te crede, dar măcar l-ai informat.
Pensia ocupațională: pui 1 leu, firma pune 2 lei
În studiu nu doar constatați, ci aveți și soluții.
În general venim cu câte o propunere implementabilă. Dacă vrei să crești contribuția, pui o presiune tot mai mare pe tot mai puțini oameni, lucru viabil, dar nu sustenabil, că tot acolo ajungi. O variantă este să accepți că pensia publică, pilonul I, va reprezenta 24% din ultimul salariul, dar să încurajezi celelalte variante (pilonul II – pensia privată obligatorie, pilonul III – pensia privată facultativă, pilonul IV – pensia ocupațională), ideal cu o deductibilitate fiscală care să crească pentru a-i convinge pe români să economisească mai mulți bani și să îi investească mai bine. Adică nu să îi țină la saltea sau în bănci, ci să îi investească pe piața de capital.
Ce propuneri aveți pentru ceilalți piloni?
Pilonul III are niște probleme: suma deductibilă pe an este cam mică; acolo statul ar putea da alte facilități fiscale, ca să stimuleze oamenii să pună mai mulți bani. Ar trebui introdus pilonul IV, pensiile ocupaționale, care înseamnă că, dacă angajatul pune 100 de lei, angajatorul vine cu 200 de lei la pensia ta; atunci ar fi un stimulent pentru salariat să pună mai mulți bani. În Marea Britanie și SUA funcționează foarte bine. În mod normal ar trebui să punem banii noștri deoparte și să îi investim după cum ne duce capul. Americanii și englezii au niște sume pe care anual le pot investi și pentru care nu plătesc nicio taxă la câștigurile pe care le pot obține. Acolo, dacă pui suma într-un cont al tău pe care îl declari ca fiind de pensii, indiferent de câți bani faci – dacă pierzi, e treaba ta – acesta nu ți se taxează. Este la fel ca la titlurile de stat din România: nu se plătește impozit pe profitul pe care îl obții. Alte soluții magice nu există.
Investițiile publice, greu de controlat
Asistăm la o avalanșă de emisiuni de titluri de stat.
Aceasta denotă o disperare de a finanța un deficit care este foarte mare. Din punct de vedere economic are un efect negativ: se scot bani din economia reală, din investiții care pot deveni productive. Statul folosește banii obținuți să acopere deficitul bugetar, să plătească pensiile, salariile bugetarilor. Chiar dacă i-ar direcționa către autostrăzi nu ar fi investiții cu valoare foarte mare – deși crește turismul, activitatea economică. Din păcate, puțini bani din titlurile de stat merg în infrastructura de transport, majoritatea se duc pe cheltuielile bugetare.
După succesul primei emisiuni de obligațiuni ale Consiliului Județean (CJ), când a strâns 75 milioane €, majoritatea pentru acoperirea creditelor bancare, instituția a propus alta, de 300 milioane €, pentru investițiile la Aeroportul Cluj (AIAIC).
CJ Cluj este pe cai mari: fiind una dintre zonele cu cele mai mari venituri, Clujul poate să se și împrumute. Problema este că aceste venituri se duc prima dată prin buget și după aia se întorc. Iar altele nu se mai întorc deloc. Există loc de asemenea obligațiuni pentru că AIAIC are nevoie de un alt hub. Este logic să mergi pe piața privată: acum toată lumea vrea să împrumute pentru că sunt multe inițiative de investiții în zona Clujului. Eu zic că emisiunea va avea succes. Ceea ce nu știu este cine calculează cât de eficiente sunt aceste investiții în zonă, adică dacă aeroportul este mai modern aduce bani? Există un studiu de impact, l-a făcut cineva și cum l-a făcut? În mod normal mulți dintre investitorii străini ar vrea să aibă un aeroport cu multe destinații. Practic, decât să te apuci să construiești o autostradă, mai bine modernizezi aeroportul.
Remunerarea prin Stock Option Plan, cu bune și rele
Tot mai multe firme locale de IT, motor economic al Clujului, oferă acțiuni angajaților ca recompensă, după sistemul anglo-saxon. Vedeți SOP ca o soluție viabilă?
Stock Option Plan (SOP) înseamnă că, atunci când lucrezi într-o companie și nu are bani să îți pună în cont, ca să te motiveze îți dă niște acțiuni pe care tu le poți cumpăra la o sumă mică și le poți vinde mult mai scump dacă au crescut pe bursă. Primul unicorn de origine românească, UiPath, s-a listat la bursa americană și valora la un moment dat 60 de miliarde de dolari, apoi a ajuns la doar 10%. În România compania e profitabilă, la nivel mondial merge pe pierdere. Multe companii din IT spun că fac roboți, inteligență artificială, alte nebunii, în ideea că vreodată vor inventa un robot revoluționar, deci vor avea niște profituri înfiorătoare. Acestea trăiesc ani buni din banii pe care îi strâng de la diverși plătitori – își tot cresc cifra de afaceri, dar tot în pierdere rămân. La un moment dat bula se sparge, iar investitorii constată că acea companie nu a arătat nimic în 3-5 ani. Iar dacă nu faci profit, cazi la bursă. Dacă firma a avut un sistem SOP și ai primit 10.000 de acțiuni de 1 euro în loc să îți dea 10.000 de euro, dacă acțiunea ajunge la 10 cenți, de pe bursă poți scoate doar 1.000 de euro.
Deci nu recomandați acest sistem?
SOP este o idee foarte bună dacă ai încredere că va crește acțiunea. Noi aveam SOP la Citibank; în 2008, ghinion, a venit criza financiară, am plecat de acolo cu 200 de dolari, atât mai valorau! În SUA se practică nu numai în IT. Unul dintre cei mai mediatizați este Elon Musk care însă a pierdut anul acesta 110 miliarde dolari din peste 400 de miliarde în decembrie 2024. Toată lumea zice că e tare, cel mai bogat om din lume. Desigur, are mai multe case, neveste, 13 copii, cu siguranță nu este un sărăntoc, însă averea lui constă în aceste acțiuni, mare parte gajate. Acțiunile de la Tesla le-a pus gaj la bancă să cumpere platforma X (Twitter), altă parte ca să facă Starship. Deci își gajează o parte din acțiuni ca să obțină bani pentru a investi în alte business-uri. Dacă îi aduni doar ce are îți ies câteva sute de miliarde de dolari, însă dacă și scazi ce trebuie să dea înapoi s-ar putea ca să mai rămână numai 10 miliarde, desigur suficient pentru case și neveste. Cei care fac aceste topuri ar trebui să se uite la activele nete, lucru care nu se întâmplă întotdeauna. Revenind la SOP, reprezintă o soluție bună, dar destul de riscantă. Eu i-aș zice nu companiei care îmi dă bonus prin SOP fiindcă nu aș investi acolo unde sunt angajat: dacă dă faliment, rămân fără salariu și fără bonus. Aș prefera ca bonusul să îl primesc în bani lichizi pe care să îi investesc unde vreau eu, eventual chiar în altă țară.
Filială cu 250 de profesioniști
Asociația CFA România a prezentat, la Cluj, noul său studiu privind viitorul sistemului de pensii din țara noastră, având în vedere contextul demografic și economic actual: îmbătrânire accelerată a populației, scădere semnificativă a numărului de persoane active pe piața muncii. Studiul propune recomandări și soluții pentru reformarea sistemului: diversificarea surselor de venit pentru pensionari, îmbunătățirea administrării fondurilor de pensii, creșterea educației financiare pentru un sistem de pensii echitabil, sustenabil și performant pe termen lung. Organizația profesioniștilor în investiții din România deținători ai titlului internațional Chartered Financial Analyst are 250 de membri, care lucrează pentru instituții de reglementare, supranaționale și bancare, firme de asigurări, consultanță, valori mobiliare, asset management, fonduri de pensii, firme de consultanță, sectorul public, companii din diverse sectoare economice.
