Fermierii din zona Sâg – Tusa au ridicat, pe fonduri europene, o făbricuță de brânză maturată cu cimbrișor cu care speră să cucerească piața mondială.
“Ne aflăm în fața unui proiect frumos care a pornit acum șapte ani. Până în 2019 s-a pliat pe Planul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, unde s-au finanțat grupurile operaționale. Din acest parteneriat fac parte facilitatori de dezvoltare rurală (Grupul de Acțiune Locală Poarta Transilvaniei – GAL-PT), cercetarea de vârf (Universitatea de Științe Agricole – USAMV Cluj), procesatori (Asociația Crescătorilor de Bovine Sâg – ACBS) și fermieri din comună.
Proiectul a plecat de la o nevoie a fermierilor: lipsa de competitivitate a produselor lor. Înainte vindeau laptele la 2 lei/l, adică 20 lei/kg de caș. Prin implementarea proiectului s-a adus plusvaloare produsului, reușind să vândă acum la 80-120 lei/kg de cașcaval, brânză semimaturată”, a explicat, la prezentarea proiectului, Cristinel Blaga, director executiv al GAL-PT.
Au venit cu mulți bani de-acasă
“În 2018 am depus cererea de finanțare, însă contractul a venit abia după trei ani. A fost o adevărată epopee ca bugetul din 2018 să susțină cheltuielile din 2021; între timp prețurile materialelor de construcții și manopera au explodat.
Am prelungit proiectul cu un an pentru ca să îl putem susține prin aportul fermierilor. În afară de hala de procesare, avem o sală de maturare cu temperatură, umiditate controlate, iar salinitatea este asigurată de cărămizi de sare aduse de la Salina Praid.
Am adus plusvaloare pe mai multe căi: laptele provine de pe pășuni montane de înaltă valoare, având atestatul de Produs Montan, fiind vorba despre o schemă de calitate europeană. Apoi, fermierii și procesatorul sunt certificați în agricultura ecologică, deci vorbim despre un produs bio.
Nu în ultimul rând, prin combinația cu cimbrișorul, am reușit să îi adăugăm și o notă funcțională, acesta având diferite proprietăți terapeutice. Zona aceasta și cele adiacente (montană, submontană), au un potențial zootehnic foarte mare. Ceea ce lipsea era a doua verigă în lanțul valoric: procesarea.
Prin proiect am pus la dispoziția fermierilor un spațiu modern, autorizat sanitar-veterinar, dar și rețeta pentru un produs cu valoare adăugată mare. Urmează partea de vânzare: am creionat un plan de branding și marketing pentru produs”.
La concurență cu 900 de sortimente
“Va fi o perioadă de încercare, piața brânzeturilor fiind una foarte competitivă, sunt peste 900 de sortimente la nivel internațional. Sperăm să îi găsim loc de frunte și produsului nostru pentru că merită, de ce nu, chiar în piața mondială.
Apoi, pentru că în zonele montană și submontană proprietatea agricolă este foarte fărămițată, am creat un model de afacere bazat pe asociativitate: fermierii își procesează în comun produsele, la fel și partea de marketing se face tot în comun, lucru care partajează costurile cu procesarea și vânzarea.
Căutăm și alte oportunități de finanțare pe partea de marketing. Vrem să arătăm că e un model de afacere fezabil pentru aceste zone. Produsul necesită o perioadă de maturare de 2-3 luni; asociația trebuie să își facă un flux tehnologic astfel încât să aibă un stoc și să poată livra în continuare”, a spus Blaga.
Consultantul a devenit primar
Nicolae Peștean are o dublă calitate în concretizarea proiectului Barcolact: întâi consultant, acum edil al comunei. “Înainte de a ajunge în această funcție de primar, m-am ocupat de proiect în calitate de consultant al investiției. Avem acum un rezultat.
În urma muncii desfășurate de către toți cei implicați, echipa de la USAMV a pus cap la cap această rețetă regăsită în produsul final. Este un produs autentic al comunei Sâg. Partea de construcții, montaj, realizarea făbricuței de procesare a laptelui, presupunea inițial o investiție de 1 milion de lei.
În urma creșterii prețurilor, valoarea a ajuns la 1,38 milioane, iar cofinanțarea, la 505.000 lei, o sumă foarte mare de susținut de către fermieri. A fost greu, dar ne bucurăm că am trecut de aceste ape tulburi ale acestei investiții. Sper ca în viitor fermierii să o utilizeze și să pună comuna acolo unde îi este locul: să avem un produs care să fie definitoriu, emblematic. Dacă reușim, vor veni și alții”.
Cimbrișorul, pe primul loc la teste
Coordonator al activităților de cercetare, a fost conferențiarul Avram Fițiu, de la USAMV Cluj. “Fiind și sălăjean de origine, după un efort al GAL, ACBS, USAMV, ne regăsim cu ceea ce ar trebui să rezulte: un nou produs și cu o unitate capabilă să îl proceseze.
Au trecut mulți ani, cu cercetări multiple, pentru că ne-am propus să obținem un produs maturat, care să reflecte identitatea locală a acestui teritoriu, să îi pună în valoare biodiversitatea, flora. A trebuit să testăm diferite variante de amestec al acestei brânze cu pulberi din plante medicinale cu funcții diferite.
În final a rezultat un produs pe care panelurile de consumatori l-au decis – varianta cu cimbrișor (cu proprietăți de protecție gastro-intestinală, antibacteriană, antifungică), însă noi am testat multe altele. Plecând de aici, unitatea va trebui să își construiască o piață în anii care vin; fiind vorba despre produse maturate este un proces de durată.
Problema majoră pentru un astfel de business – cooperativa va trebui să înceapă să funcționeze în termeni economici – e legată de identificarea publicului-țintă care poate aprecia, cumpăra un astfel de produs. Să fie publicul din Sâg, Bănișor sau altul? Am definit acest public ca unul din clasa mijlocie a societății.
Următoarea provocare este capacitatea unității de a se proiecta pe piață, inclusiv de a obține alte rețete. Noi am lucrat pe una dintre variante, piața s-ar putea să ceară altceva decât ne-am imaginat. La prima vedere arată bine senzorial, însă piața va decide felul în care proiectul va continua”, spune conferențiarul clujean.
Bivolii și caprele, pe cale de dispariție
“Problemele tehnice au fost multiple: inițial ne-am dorit să punem în valoare bivolul ca specie locală, însă am constatat că efectivele au scăzut simțitor în zonă. Nu putem să facem o brânză din orice animal din comună, ci din unele cu profil genetic corespunzător, care să poată fi apoi multiplicat de fermieri, deoarece piața vrea o calitate constantă.
Am fost la prelevări de probe în localitățile Marin, Meseșeni, după care am luat și alte specii, să găsim capre cu o genă care să dea un anumit gust, să aibă conținut de cazeină (proteină, n. red.). Degeaba iei capre din cinci sate, că nu o să aibă același gust brânza lor.
În parte finală a proiectului nu rețeta a ridicat semne de întrebare, ci segmentarea pieței: cum vom putea noi, profesori de la USAMV, să transferăm acest know-how la nivelul grupului de agricultori, ca să își găsească publicul: din Zalău, Cluj-Napoca, București sau din altă parte. Ce așteptări are acest public?
Apoi, brânza de calitate se consumă și cu alte produse, vinul este unul dintre ele. Va trebui să punem produsul în folie de plastic, să îl “țiplăm”, asta vrea piața? Toate aceste detalii sunt importante pentru un consumator fără facultăți de agronomie, dar care are simțurile lui; poți vedea că ai muncit degeaba mulți ani.
Se punea și problema cu ce pulberi amestecăm brânza, luăm din pășunile de la Sâg care am constatat că nu prea mai aveau flora de acum 10-20 de ani? La nivel de biodiversitate am analizat câte plante valoroase mai mănâncă animalele în pășune la Sâg pentru a obține pulberile aferente.
În foarte multe zone din România pășunile sunt degradate, iar atunci ne-am confruntat și cu ce pulbere să amestecăm acest produs pentru a fi un aliment funcțional. Toți cei implicați am îndrăznit să arătăm pieței un produs care să aibă șanse de a fi vandabil”, a menționat cercetătorul.
Cultura ca locomotivă alimentară
“Ca să aduci ceva nou în materie de plasare a produsului pe piață trebuie să vii cu inovații ca să poți să îți găsești segmentul tău de public, fie de natură tehnică (noi am adăugat o pulbere), legislativă (am obținut ștampilele eco și montană).
Răspunsul la nivel mondial este că produsul ar trebui să reprezinte o identitate culturală pentru acest teritoriu. Concurenții Sâgului de la nivel mondial pun pe brânza lor o matriță de pe portul popular, în zona Vrancei se vând aceste brânzeturi culturale.
Practic sunt două bucăți din lemn pe care le găsim în muzeele din Sibiu, Câmpulung Moldovenesc, care imprimă elementele populare încât să te poți demarca de concurența ta. Trebuie să aveți unicitate, autenticitate încât nimeni de pe piață să nu poată spune: avem și noi același motiv popular, același simbol!
Singura tehnică legală prin care demonstrăm azi că e brânză de Sâg și nu din Marin este analiza izotopică, duci o probă de brânză la Institutul de Fizică din Cluj în caz de litigiu alimentar în justiție.
O țară puternică are o cultură puternică, nu și România, unde este privită ca o Cenușăreasă. Sunt țări care au făcut din cultură elementul principal de dezvoltare economică. Coreea de Sud e campioană mondială, americanii au Hollywood, indienii Bollywood – vorbim de mii de miliarde de dolari. Sunt țări în care economia se învârte în spatele locomotivei numite cultură”, spune Fițiu.
Primul pas în afara județului: magazinul USAMV
Dorel Breje, președintele ASCB, beneficiarul al nvestiției, a spus că brânza de Sâg se va vinde, pentru început, la „poarta” fabricii, apoi la magazinul USAMV de la Cluj. “Suntem într-un punct final al unei bătălii, începe cea mai puternică – de a intra pe piață și a încerca să ne asigurăm un loc în alimentația cetățenilor, dar și să putem readuce în zonă numărul de animale care era înainte, fiindcă în mai toate localitățile efectivele au scăzut drastic.
Speranța noastră este să ne putem dezvolta, să se majoreze numărul fermierilor care cresc animale, avem un potențial bun pentru zootehnie. Momentan suntem în stadiul de clarificare a rețetelor, la sediul asociației avem punct de vânzare. Ne-au contactat diverse grupuri care oferă “coșul zilnic”, însă în prezent nu putem livra cantitatea dorită, am testat piața și la un târg agricol la Jucu, în Cluj.
La nivelul ASCB am realizat investiții de 6 milioane de lei, am făcut 18 km de drumuri de acces la cele 286 ha de pășuni, un sistem de alimentare cu apă funcțional cu foraje, bazin de aducțiune, 10 km de conducte.
Am început cu 200 de membri în ACBS, la începutul proiectului eram 50, însă când au aflat că trebuie să vină cu bani am rămas 8. La inițiativa celor rămași am înființat un grup de producători, o cooperativă agricolă, ca să putem face și alte investiții pentru fermierii din zonă”.
Albinele care aduc biodiversitate
Dănuț Maxim este crescător de vite și albinar. “Sunt un localnic fermier nu foarte mare, poate în viitor. Au fost multe greutăți, schimbări, dar cu multe eforturi, din 2018 s-au pus bazele acestei investiții, uite că avem un produs final cu care vrem să ne mândrim!
Este foarte importantă biodiversitatea zonei pentru că, având animale, nu vom mai vedea spini pe câmp, bălării, ci o comună frumoasă, cu oameni prosperi. Eu dețin și 300 de familii de albine care contribuie la biodiversitatea zonei și la sporirea gradului de gust în brânza de pe masă.
Trebuie să susținem biodiversitatea prin protejarea mediului, aerului. Aceste brânzeturi vor fi un punct de plecare în dezvoltarea zonei, a turismului, în dorința oamenilor locului de a fi mai curajoși în a pune umărul la dezvoltare. Fermierii de aici au rezistat în condiții vitrege, am gustat brânză și din alte țări, nu mi se pare cu nimic mai bună decât a noastră.
Va fi o provocare pentru fermierii din zonă asigurarea materiei prime de aici, nu de altundeva, altfel produsul nu va avea credibilitate. Să fie cât mai mulți fermieri mari pe care să se poată conta pentru ca produsul să se dezvolte: nu poți să vinzi două roate de cașcaval la 100 de persoane, ci 100 de roate. Trebuie să se dezvolte fermierii ca să se producă lapte; dacă ai omorât animalele, nu mai ai de unde să îl produci”.
Tânărul fermier Mihai Breje face parte din asocierea de proiect. “Mă bucur că am ajuns la acest obiectiv, că am putut adăuga plusvaloare produselor noastre, să realizăm un produs mai special decât cele din magazine. Sperăm ca viitorii consumatori să aprecieze munca noastă și să ne descurcăm pe piață”.
GAL-PT a anunțat finalizarea proiectului european de dezvoltare de noi produse în teritoriul său prin care au apărut cele două feluri de brânză de Sâg: maturată și cu cimbrișor, variante alese după o suită de teste de degustare. Brânzeturile sunt certificate ecologic și ca Produs Montan.
Proiectul a presupus crearea unei unități de procesare, cu spațiu de maturare inovativ. Acesta s-a ridicat la 594.737 euro, cu un ajutor financiar nerambursabil de 463.625 euro. Proiectul a fost derulat de la GAL-NP, cu USAMV Cluj cu rol în activitățile de cercetare și ACBS în calitate de procesator.
O zonă de basm
Comuna Sâg este situată în Sud-Vestul județului Sălaj, la contactul Munților Plopiș cu Depresiunea Silvaniei și Depresiunea Plopișului. La sud se învecinează cu Ciucea (Cluj) și Borod (Bihor). Zona împădurită şi cu păşuni largi este ideală pentru zootehnie. Satul are o economie preponderent agricolă (cartofi, cereale). Creșterea animalelor, în special a bovinelor, este susținută de ponderea mare a pășunilor. Ramurile importante în gospodăriile individuale sunt zootehnia și pomicultura. Livezile de pomi fructiferi, în special pruni și meri, sunt des întâlnite, de aici s-a intreținut producția de băuturi spirtoase, în acest caz a Pălincii de Zalău, cea mai cunoscută din țară. În pădurile de stejar, fag, brad, mesteacăn viețuiesc mistreți, cerbi carpatini, iepuri, lupi, fazani, vulpi. Atracțiile zonei sunt bisericile vechi de lemn din Sârbi și Tusa, Izvoarele Barcăului, Păstrăvăria din Tusa, rezervația peisagistică Tusa – Barcău.
Lactate puse pe butuci
Înainte de Revoluție, Sălajul avea o industrie agroalimentară solidă, bazată pe zootehnie, legumicultură, vii și livezi. Întreprinderea de Industrializare a Laptelui (IIL), din orașul Șimleu Silvaniei, care producea numeroase sortimente de brânzeturi, înghețată, iaurt ori sana a ajuns pe butuci, platforma industrială în ruină servind ca piață improvizată. Primele încercări de revigorare a industriei lactatelor din județ au fost realizate de o altă asociere agricolă, Cooperativa Fermele Ecologice Silvania, inițiată de familiile Terheș și Badea, care a început să fabrice lactate bio, alături de produse din carne și ulei presat la rece, în comunele sălăjene Crișeni și Măeriște, tot cu personal specializat la IIL.
