Spațiul din curtea instituției muzeale din Palatul Banffy include un bar și o zonă de lounge în perioada festivalului, iar recitalurile vor avea loc zilnic, de la 19:00.
Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN) se va transformă în scena de muzică la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF). Artiști din SUA, Germania, Ucraina, Canada, Franța și România vor pregăti show-uri indie, alternative rock, jazz, post punk, folk sau hip-hop pentru clujeni și invitați. Biletele pentru concertele de la MACN au fost puse în vânzare online.
- 14 iunie, 19:00 – Eyedrops (România)
Visători pragmatici, melancolici progresiști, introverți gălăgioși: concertele lor au fost descrise ca fiind în mod paradoxal energizante și generatoare ale unei stări de puternică melancolie, iar discursul băieților este caracterizat de o surprinzătoare sinceritate.
Trupa și-a început povestea în 2012, cu piese în limba engleză. Odată cu anul 2015 și cu îmbrățișarea limbii române ca mediu de exprimare, trupa și-a consolidat propria poziție pe piața românească de muzică alternativă, lansând piese ca „Spre Soare”, „Prezent”, „Bicicleta” sau „Mai stai”.
- 15 iunie, 19:00 – Amphitrio (România)
Este un proiect de jazz contemporan iniţiat în anul 2020, avându-i în componenţă pe pianistul și compozitorul Andrei Petrache, basistul Mike Alex și percuţionistul Philip Goron, instrumentiști cu o fundaţie solidă în muzica clasică și alternativă.
Povestea din spatele acestui trio vorbește despre prietenie, despre plăcerea de a cânta și de a improviza într-o formulă bine sudată, indiferent de faptul că fiecare dintre cei trei activează simultan în multiple alte proiecte.
- 16 iunie, 19:00 – Gudrun Gut (Germania)
Povestea lui Gudrun Gut se întinde pe parcursul multor ani, scene și sunete, începând cu subcultura „diletanților ingenioși” din Berlinul anilor ’80, ca parte din Mania D, Einstürzende Neubauten și Malaria!, până la Matador și un amplu catalog solo al lucrărilor sale ulterioare.
Talentele ei depășesc sfera muzicii, incluzând și fondarea unor case de discuri (imprinturile influente Moabit Musik și Monika Enterprise), activitatea de prezentatoare și producătoare radio alături de Thomas Fehlmann (10 ani de Oceanclub Radio pentru RadioEins), organizarea de seri în cluburi (colectivul de pop electronic progresiv Oceanclub), curatoriat de festivaluri (împreună cu Fehlmann/Meteo pentru MarkeB, sau în prezent UM-Festival) și recente colaborări experimentale feministe (Monika Werkstatt). Concertul de la MACN este posibil cu sprijinul Centrului Cultural German Cluj-Napoca.
- 17 iunie, 19:00 – Postman (Ucraina)
Kostiantyn Pochtar, cunoscut mai bine sub numele de Postman, și-a început odiseea muzicală la Kiev, compunând cântece intime de tip „city folk”, doar cu o chitară și o muzicuță. Primele sale piese surprindeau farmecul cotidian al vieții urbane din orașul natal, oferind un sunet acustic, neșlefuit, care reflecta atmosfera locurilor familiare. Una dintre aceste compoziții timpurii, „Kyivski Vulytsi” (Străzile Kievului), a avut un succes răsunător și este considerată de mulți drept un imn neoficial al capitalei Ucrainei.
De-a lungul anilor, Postman a explorat teritorii muzicale necunoscute. Noi peisaje sonore, aflate la granița dintre psihedelicul blând și art pop, au devenit tot mai bogate și mai complexe, redefinind muzica folk tradițională și oferind ascultătorilor o călătorie prin teritorii familiare, dar mereu surprinzătoare.
- 18 iunie, 19:00 – Chiral (România)
Este un duo muzical din Transilvania, cu un stil fluid din punct de vedere al genurilor, fondat de Sigílio Scattolini și Chill the Great. A apărut în peisajul muzical anul trecut, odată cu lansarea single-ului de debut „River Bank Hotel” și a primului lor EP, „Opqosite Words”. Amestecul lor convingător de R&B alternativ, soul și influențe din jazz-ul new wave britanic le oferă un sunet luxuriant, dar plin de energie. Începând din acest an, Chiral cântă alături de o trupă live, promovând atât primul EP, cât și piese de pe viitorul lor material discografic.
- 19 iunie, 19:00 – Sorvina (SUA / Germania)
Născută la New York și stabilită acum la Berlin, este o artistă al cărei muzică este la fel de dinamică și în continuă evoluție ca și povestea ei de viață. Crescută într-o suburbie (relativ) liniștită a NYC-ului, Sorvina și-a descoperit pentru prima dată vocea în lumea folk-ului, unde melodiile ei acustice și lirismul tragicomic pictau imagini vii ale lumii sale interioare. Însă, pe măsură ce își continua călătoria personală și artistică, Sorvina a ajuns să fie suficient de curajoasă pentru a-și recunoaște unul dintre cele mai ascunse și adânci visuri: acela de a deveni rapper, fără nicio ironie.
Acum, bine ancorată în peisajul vibrant al hip-hop-ului, Sorvina și-a îmbrățișat dragostea naturală pentru ritm și rimă, îmbinând rădăcinile sale narative cu bătăile molipsitoare și complexitatea lirică a noului său gen. Fiecare piesă este un capitol din povestea ei continuă, oferind ascultătorilor o privire intimă în viața sa — de la provocările și bucuriile identității sale până la mișcarea constantă care definește existența ei.
- 20 iunie, 19:00 – Bedouin Soundclash (Canada)
Formată în 2001 și denumită după albumul lansat în 1996 de artistul și producătorul israelian de dub Badawi, trupa a atras aprecieri critice încă de la debut, odată cu albumul Root Fire (2001). Consacrarea internațională a venit odată cu cel de-al doilea album, Sounding a Mosaic (2004), care a propulsat trupa pe scena globală. Succesul acestui material a dus la o serie de concerte cu casa închisă și apariții la festivaluri din întreaga lume.
Albumul include hitul de mare succes „When The Night Feels My Song”, produs de legendarul Darryl Jenifer (membru al formației hardcore Bad Brains). În 2006, Bedouin Soundclash a câștigat primul său Premiu JUNO, la categoria Cel mai bun nou grup din Canada, și a înregistrat un succes notabil în topurile din Marea Britanie, obținând totodată numeroase distincții în Europa.
- 21 iunie, 19:00 – Photons (Franța)
Ia patru jazzmani pasionați de improvizație și de clubbing techno și obții Photons, noul proiect al pianistului Gauthier Toux, la fel de potrivit pentru dans cât și pentru ascultat. Într-o noapte, bașii te lovesc în stomac, îți zguduie oasele, îți urcă pe șira spinării și îți tulbură mintea până când aceasta cedează – acesta este tipul de transă pe care muzica electronică îl poate produce.
Pentru Gauthier Toux, revelația a venit într-o seară din 2016, într-un club din Lausanne, unde punea muzică un DJ de techno. Pianist cu pregătire clasică, la acea vreme, adept al jazzului cerebral, a fost lovit fizic de sunetele sintetice și de ritmul impus de mașini, într-atât încât experiența a sfărâmat întregul edificiu pe care și-l construise ca instrumentist academic. Așa a luat naștere proiectul Photons. Concertul este posibil cu sprijinul Institutului Francez din Cluj-Napoca și al Ambasadei Franței în România.
- 22 iunie, 19:00 – Valeria Stoica (Republica Moldova)
Artista indie-pop are o conexiune profundă cu natura, locul în care și-a petrecut copilăria și care continuă să o inspire. Primul ei single oficial – „Remember” – a fost o mare surpriză pentru ascultătorii de indie-pop din România. De asemenea, s-a dovedit a fi un succes internațional, cu ascultători pe Spotify din întreaga lume.
De atunci, a lansat câteva piese de succes, precum „Distanțe”, „Just a Boy”, „Poate”, „Empty Air”, care i-au adus apariții la festivaluri muzicale precum Electric Castle și Summer Well, dar și concerte solo în toată țara. A avut onoarea de a deschide concertele unor artiști renumiți precum Lucy Dacus, Passenger și Jacob Lee.
12 competitori pentru Trofeul Transilvania
Cineaști aflați la primul sau al doilea lungmetraj din carieră concurează pentru trofeele competițiilor internaționale ale celei de-a 24-a ediții a TIFF. 12 producții din toată lumea se află în cursa pentru Trofeul Transilvania și celelalte premii ale Competiției Oficiale, în timp ce 10 filme își vor disputa premiul Competiției What’s Up Doc?.
“Complet neintenționat, dar perfect plauzibil, dată fiind degringolada lumii în care trăim, cele 12 filme din competiție compun un Babel straniu, dar fascinant, în care nu se mai înțeleg om cu om, om cu lume, lume cu lumi. În lipsa unei realități mai bune și mai conciliante, arta rămâne singura care mai poate transfigura pozitiv și cu sens acest deficit cronic de comunicare, empatie și autentic”, a spus Mihai Chirilov, director artistic al TIFF.
Suntem la marginea societății în „Pământ străin” (regia Mahdi Fleifel), în Atena de astăzi, unde doi frați palestinieni încearcă să plece spre Germania. Debutul multipremiat al regizorului de origine palestiniană conturează o lume disperată în care, uneori, singura cale spre visuri pare să treacă peste cadavrele celor asemenea ție. Drama refugiaților revine și în „Xoftex”, al doilea film semnat de Noaz Deshe, al cărui debut (“White Shadow”) s-a văzut la TIFF în 2014. Aici, universul este o tabără de azilanți imaginară, cu iz de purgatoriu, unde realitatea și imaginația se amestecă “tripant” devenind neîncăpătoare și sufocante.
„Păunul” (r. Bernhard Wenger) este o satiră empatică care vorbește despre dificultatea de a mai fi noi înșine într-o societate din ce în ce mai ipocrită și artificială. Debutul austriac, despre un angajat al Rent-A-Friend, este un concentrat savuros de Lanthimos, Östlund și Seidl.
„Regatul” (r. Julien Colonna) ne transportă în Corsica anilor ’90, unde răfuielile între clanuri transformă viața într-o cursă pentru supraviețuire. Thrillerul condensează violența unei întregi epoci în relația intensă dintre o adolescentă și tatăl ei. Dragostea de tată este, de altfel, și motorul filmului Trei zile cu tata (Three Days of Fish, r. Peter Hoogendoorn), un coming-of-age întârziat și savuros. Cu umor sec și tandrețe discretă, filmul urmărește trei zile petrecute de un fiu adult cu tatăl său, aflat în pragul unei plecări definitive.
În debutul spaniol „Surzenie”, un cuplu așteaptă să afle dacă nou-născutul lor va fi surd ca mama sau va auzi ca tatăl. Relația tensionată a proaspeților părinți e transmisă cu subtilitate și precizie, filmul explorând curajos nuanțele delicate ale intimității și diferențelor.
„Dovezi de iubire” (r. Jeppe Rønde) vine din nord, cu o atmosferă demnă de un Lars von Trier. Povestea unei femei ce trăiește în sânul unui cult religios și își revede, după mulți ani, fratele, provoacă limitele empatiei, acceptării și credinței, într-o lecție cinematografică profund tulburătoare.
„Plouă peste Babel” (r. Gala del Sol) părăsește tărâmul convențional al credinței pentru a explora drumul spre acceptare. Debutul columbian este un fantasy psihedelic în care asumarea propriei identități e reimaginată în haine extravagante, cu tocuri, machiaj strident și un soundtrack pe care și Moartea dansează.
În „Isteria” (r. Mehmet Akif Büyükatalay), credința este chestionată alături de loialitate, respect, toleranță și onestitate. Filmarea unei scene cu arderea Coranului declanșează un haos moral, punând regizorul în situația de a-și regândi filmul. În centrul poveștii se află asistenta lui, a cărei greșeală forțează un deznodământ exploziv.
„Ultimul drum” (r. Dimitri Verhulst) este un road movie absurd, care testează limitele umorului în ritmul lent al unui cortegiu funerar ce se încăpățânează să ajungă la locul dorit de răposată, pentru încă o dovadă, foarte kaurismakiană, că drumul este mai important decât destinația. Deși totul se petrece într-o singură locație, și eroii din „Miocard” (r. José Manuel Carrasco) parcurg un drum întortocheat, mai repetitiv și decât Ziua Cârtiței, pentru a ajunge la un adevăr care, în final, nu e nici singular, nici complet real.
“Debut” (r. Julian Castronovo) este o meditație despre adevăr, iluzie și fals în artă. Este, în același timp, un gest de curaj al unui tânăr regizor, care îndrăznește să modeleze colajul, poezia și filosofia într-o poveste polițistă ce se estompează la final exact ca eticheta lămuritoare de lângă un tablou care te-a fermecat.
10 filme în competiția de documentare
Este al patrulea an în care secțiunea What’s Up Doc? are o competiție dedicată în cadrul TIFF, iar cele 10 titluri selecționate propun o întindere la limită a ideii de documentar, adunând laolaltă formate clasice, hibrid, ba chiar și o ficțiune.
„Am pornit de la ideea de distanță: fizică, emoțională, socială, etică. Am căutat incompatibilități perfecte, explorate în moduri cât mai diverse, al căror mesaj rămâne valabil indiferent pe ce parte a baricadei lui te-ai afla. Așa au rezultat zece filme, dintre care șapte sunt debuturi”, spune Crăița Nanu, curator al competiției What’s Up Doc?.
“Scapă de amantă.SRL” (r. Elizabeth Lo) este cel mai titrat film din selecție, dar și cel mai improbabil fly-on-the-wall al momentului. Serviciul din titlu există în China, iar documentarul urmărește o soție care apelează la el, simțind că își pierde bărbatul.
Ce urmează trebuie văzut ca să fie crezut. Tot despre pierdere este vorba și în „Scrisori de pe strada Wolf” (r. Arjun Talwar), proaspăt sosit de la Berlinale. Documentarul tânărului regizor indian, care privește strada pe care locuiește în Varșovia în încercarea de a se simți acasă, este o superbă declarație de dragoste și apartenență.
Iubirea debordează și în „Fursec infinit” (r. Seth & Peter Scriver), o antologie de anecdote despre o familie de indigeni din nordul Canadei. Singurul titlu animat din competiție, filmul folosește forma ca mijloc de a ridica povestea deasupra contextului familial, devenind o pledoarie caldă despre șanse, acceptare și protejarea istoriei.
De cealaltă parte a continentului, „Despăgubire” (r. Miguel Calderón), debutul în documentar al copilului teribil al artei contemporane din Mexic, se uită la societate via artă și viceversa, prin intermediul unui agent de asigurări care cumpără o fotografie de la regizor și se trezește aruncat într-o lume acaparantă, însă la fel de înșelătoare ca meseria pe care o condamnă.
„Invenția” (r. Courtney Stephens) este un exercițiu de stil filmat pe 16 mm, în culori violente, conceput pentru tatăl (un doctor de medicină alternativă) din care a rămas doar imaginea – via înregistrări VHS ale unor showuri TV autentice – și patentul unui mecanism bizar de vindecare. Distanța dintre cei doi fiind imposibil de acoperit, regizoarea debutează în ficțiune cu această poveste extrem de reală despre pierdere.
Antrenant și solar, „Chitara flamenco a lui Yerai Cortes” (r. Anton Alvarez), preferatul publicului la Festivalul de la Rotterdam, explorează familia tânărului artist până la descoperirea unui secret uriaș care îi completează stilul, dă sens versurilor și generează o fantastică declarație de dragoste pentru mamă.
Claustrofobic și întunecat, „Saturn” (r. Daniel Tornero) alege o singură parte a unui conflict și o face cu atâta forță cinematică, încât îl poți confunda cu ficțiunea. Familia, confruntată cu perspectiva ca bunicul să fie închis pentru abuz de minori, se decojește lent, în spațiul aparent sigur, amenințat doar de conflictele interioare pe care adevărul le face să ia forme mitologice.
„Întoarcerea proiecționistului” (r. Orkhan Aghazadeh) are aerul și structura unei fabule. Posibilitatea reparării unui vechi proiector pe peliculă într-un sat din munții Azerbaidjanului trezește entuziasm, dar și conflicte vechi de când lumea, care culminează cu cenzura. Departe de lume, deși în inima ei, se află și Russ, din „ILOVERUSS” (r. Tova Mozard), un actor care încă mai speră că va reuși la Hollywood. Documentarul, profund lynchian, împletește 20 de ani de prietenie până când relația devine străvezie în tot tragismul ei.
Singurătatea devine palpabilă în mijlocul unui complex din Pakistan, unde zeci de magazine vând poze trucate la minut. „Iluzia realității” (r. Danial Shah) examinează industria cosmetizării imaginii personale într-o societate aflată în plin conflict. Și, pe cât de necomunicativi sunt clienții, pe atât de lipsită de judecată e privirea regizorului. Distanța dintre cele două lumi poate fi cuprinsă doar de spectator.
TIFF este organizat de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc și Asociația Festivalul de Film Transilvania.
