Un lucru planificat temeinic, din timp, este bine structurat, bifează pas cu pas toate etapele necesare pentru a atinge un zenit mult dorit. Dar, de multe ori, acestuia îi lipsește praful de stele, autenticitatea. Asta încerc să vă spun, că în fața unui moment de gală pentru Transilvania Business, am venit mai mult cu autenticitatea, cu praful de stele, și mai puțin cu cifre precise, interpretate minuțios. Contribui, în schimb, cu o părere, a celui care s-a alăturat unei echipe creatoare de content veritabil de business, indiferent de industrie. Chapeau! Tuturor colegilor mei.
Oamenii fac planuri, iar Dumnezeu râde înfundat.
În paginile TB 15 ani – Ediție de colecție avem planuri, proiecte livrate, reușite, opinii despre cum a evoluat o companie sau alta, cum va arăta România peste 10 ani sau despre drumul lung parcurs de mediul de business în ultimii 15 ani. Colegii TB cunosc toate aceste aspecte până la virgulă, au scris despre eforturile depuse și fiecare investiție făcută de cei care au devenit lideri de business, ca atunci când fiecare cuvânt contează. Așa cum fiecare investiție contează, ISD sau non-ISD.
Vă întrebați oare cine râde înfundat? Vă spun, dar mergând pe un scenariu, pe un fel de realitate alternativă, în care, uneori, ne surprindem într-un episod de daydreaming. Cum ar fi dacă mediul de business ar spune că se retrage și el în opoziție; că nu vrea să deconteze deficitul bugetar, că vrea să „adopte o poziție constructivă”, dar fără să contribuie real la ieșirea din tranșeu, tranșeul economic în care ne aflăm. Practic, s-ar retrage de pe tabla de șah.
Mediul de business, de altfel, toată țara, și-a ținut respirația ca să treacă momentul generat de alegeri, pentru a-și relua activitatea la capacitate maximă. Investiții au fost puse on hold, strategii ținute în frâu, campanii nelansate care au costat economia României. Un momentum s-a pierdut, două trimestre din 2025 au fost risipite. Doar pentru ca unii să se joace pe tabla de șah, la un nivel cel mult de amatori avansați. După scene de curtea școlii, de bullying infantil, a venit vremea să ne concentrăm pe ceea ce contează: PNRR, dezvoltarea capacităților de producție, continuarea investițiilor în infrastructura rutieră, accelerarea proiectelor pe infrastructura feroviară.
În schimb, acum, întrebarea zilei este cum va fi distribuit efortul de a recupera deficitul bugetar. Cine va suporta această povară? Cineva râde înfundat.
Îmi place jurnalismul pentru că nu trebuie să aleg tabere. E suficient să scriu atât părerea unora, cât și părerea celorlalți. Dar acum nu trebuie să fim tabere, ci e musai să ne transformăm într-o echipă. Noi nu putem juca în echipe adverse, căci avem o singură țară, nu sunt mai multe; oricât ar acredita unii ideea. Problemele de rezolvat sunt aceleași, oricâte păreri diferite am avea. Soluțiile pot fi diferite, dar obiectivele sunt comune. Toți ne dorim prosperitate, pace și dezvoltare. Tocmai de aceea atitudinea zeflemitoare și lipsa de colaborare între noi nu pot fi justificate. Este ca și cum coechipierii și-ar da palme pe teren în loc să se concentreze pe obținerea victoriei.
Un alt episod de daydreaming: cum ar fi dacă reprezentanții triburilor și-ar lăsa armele la intrarea în colibă, intrând cu mintea deschisă la un pauwau, având un singur scop: identificarea obiectivelor comune, pentru îndeplinirea cărora să depună toate eforturile într-o acțiune sinergică.
Cum ar fi peisajul mass media fără Transilvania Business. Nu e cazul să ne imaginăm, pentru că de 15 ani, echipa TB este rezilientă, creativă, în sinergie cu mediul de business, contribuind la o Românie mai bună, și continuă să o facă zi de zi. Restul e praf de stele.
Articol publicat în ediția tipărită cu nr. 138 a revistei Transilvania Business – Ediție de colecție TB 15 ani (28 mai – 26 iunie 2025)
