Când spui 145 de ani de relații diplomatice româno-germane, nu invoci doar istoria rece a tratatelor, ci o poveste vie despre încredere, evoluție și prietenie. E o poveste care începe odată cu semnătura Regelui Carol I – un monarh german care a înțeles destinul României mai bine decât mulți români ai vremii – și continuă astăzi, într-o Europă care învață să fie mai unită prin fapte, nu doar prin declarații.
Privind înapoi, e greu să nu vezi cât de adânc s-au împletit destinele celor două țări. De la universitățile germane care au format generații de intelectuali români, la mii de familii mixte în inima Transilvaniei, și proiecte comune care definesc azi lanțul valoric de producție româno-german.
Dacă în secolul XIX vorbeam despre afinități culturale și regale, în secolul XXI vorbim despre parteneriat strategic, investiții, educație duală și responsabilitate comună.
Germania a fost mereu unul dintre cei mai stabili aliați ai României. A susținut aderarea noastră la Uniunea Europeană, a sprijinit extinderea NATO spre est și, recent, a pledat ferm pentru aderarea completă a României la Schengen, moment care a marcat etapa de integrare deplină. În același timp, cooperarea industrială în domeniul apărării – precum fabrica de pulberi dezvoltată de Rheinmetall și ROMARM – arată că încrederea bilaterală se traduce tot mai mult în proiecte concrete.
Pe plan economic, cifrele vorbesc de la sine: Germania este cel mai mare investitor străin din România, cu peste 17 miliarde de euro și peste 7.500 de companii active. Comerțul bilateral depășește 42 de miliarde de euro anual, cu un echilibru solid între exporturi și importuri. Dincolo de statistică, această relație e vizibilă în zecile de fabrici din Sibiu, Brașov, Oradea, Timișoara, Alba sau Cluj, unde inginerii români și specialiștii germani lucrează cot la cot – de la echipamente STIHL la componente Bosch sau soluții pentru energie regenerabilă. Iar noua linie de producție de la Star Assembly integrează fabrica de la Sebeș în lanțul electrificării Mercedes-Benz.
În paralel, tot mai multe companii românești încep să își facă loc în economia germană. Bitdefender, liderul în securitate cibernetică, are centre și parteneriate strategice în Germania. Simtel Team a deschis în 2025 o subsidiară germană (Essen) pentru proiecte fotovoltaice și infrastructură verde. Iar companii precum Dumagas sau AROBS își extind operațiunile pe piața vest-europeană, ducând acolo inovația și flexibilitatea antreprenoriatului românesc. Sunt semnele unei maturizări economice care transformă relația noastră dintr-una de dependență într-un dialog între parteneri.
Dar dincolo de investiții și cifre, există o dimensiune profund simbolică. Relațiile româno-germane s-au construit mereu pe punți – de la cele culturale, prin Ambasada României în Germania și Institutul Cultural Român de la Berlin, până la punțile spirituale și de meșteșug. Nu e o întâmplare că, în octombrie 2025, brandul german Pelikan a realizat un stilou special dedicat Majestății Sale Regale Margareta a României, care poartă simbolurile Coroanei Române și rafinamentul german. Cu același instrument, poate, vor fi semnate viitoarele tratate și acorduri dintre București și Berlin – un gest care unește tradiția monarhiei române cu măiestria industrială germană.
Privind spre viitor, sunt convins că relația dintre România și Germania va continua să se scrie în aceeași matrice de respect și încredere. De la parteneriatele economice la cele culturale, de la formarea tinerilor în sistemul dual la cooperarea pentru apărarea comună a Europei, totul indică o prietenie solidă, bazată pe valori împărtășite.
La 145 de ani de la începutul acestei povești diplomatice, România și Germania nu mai sunt doar parteneri – sunt coautori ai aceluiași capitol european. Și, poate, cea mai frumoasă imagine a viitorului comun e aceea a unei semnături: o mână regală românească, un stilou german, și o filă nouă din istoria noastră comună.
Marius MUNTEANU GHIUR
