Subiectul manualelor școlare și modificarea lor odată cu alternanțele în regimul politic a fost discutat în cadrul Zilelor Culturale Maghiare din Cluj, la dialogurile MCC Lounge. „Manualele se rescriu de fiecare dată când se schimbă regimul politic.” Imaginea Transilvaniei în învățământul public maghiar și românesc, acesta a fost punctul de plecare al unei dezbateri la care a asistat un public numeros.
Au fost invitați istoricul Dr. Jérémy Floutier, consul onorific al Franței în Ungaria, cadru didactic la Universitatea din Szeged și Nantes, respectiv sociologul Dr. Valér Veres, profesor universitar la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, UBB, care au susținut două expuneri, din perspectivă istorică și din perspectivă sociologică. Ele au abordat modul în care apare Transilvania în manualele școlare după anul 1918. Discuția a fost organizată de Mathias Corvinus Collegium (MCC).
„Un teritoriu și 2 popoare” – dr. Jérémy Floutier prezintă, la începutul expunerii, o imagine de ansamblu a însemnătății Transilvaniei pentru ambele națiuni, marcată de câteva momente istorice importante, printre care faptul că aici s-a născut regele Mathias Corvinus și faptul că în această regiune s-au tipărit primele cărți în limba română (Catehismul de la Sibiu), respectiv primele traduceri de Biblie în limba română (Palia de la Orăștie).
E importantă analiza manualelor școlare?
Din punct de vedere sociologic, declară Dr. Valér Veres, formarea școlară și curriculele din manualele școlare, mai ales istoria și literatura, au o funcție primordială în formarea identității naționale a tinerilor, deși poate în viața cotidiană acest aspect nu este foarte evident. „În orice țară, în orice regim politic, manualul este foarte important”, deoarece el influențează mentalitatea generațiilor de tineri.
Referindu-se la subiectul discuției, sociologul remarcă faptul că Transilvania e constant subordonată ideologiilor celor două națiuni care vorbesc despre ea – România și Ungaria, iar manualele evidențiază tendințele ideologice ale unor momente specifice din istorie. Accentuarea sau mușamalizarea anumitor subiecte reprezintă „cosmetizări” ale istoriei, care servesc imaginii și intereselor regimului politic aflat la putere.
Dr. Jérémy Floutier, care și-a elaborat teza de doctorat din acest subiect, este de părere că manualul școlar nu este doar un instrument de învățare, ci și o frântură de istorie, care se rescrie de fiecare dată când se schimbă un regim sau o putere. Din punctul său de vedere, manualul trebuie imaginat ca și rezultatul unui triunghi ale cărui trei laturi sunt pedagogia, istoria, respectiv politicile comemorative statale, manualul fiind astfel produsul unei istorii controlate.
Analiza comparativă a imaginii Transilvaniei în manualele de dinainte de anii ’90
Imaginea Transilvaniei în conștiința celor două națiuni și, în consecință, în manualele școlare este, potrivit dr. Jérémy Floutier, influențată puternic de un eveniment istoric major – Tratatul de la Trianon, semnat pe 4 iunie 1920, care stabilea anexarea Transilvaniei la teritoriul României.
„Trianonul a fost mereu un subiect sensibil”, declară dr. Jérémy Floutier, care începe prezentarea cronologică a acestui subiect în manualele școlare cu perioada interbelică. În Ungaria acestei perioade, conform istoricului, abordarea revizionistă includea Trianonul în toate tipurile de cărți, inclusiv în cele de rugăciuni. Manualele românești nu făceau trimitere la acest eveniment, concentrându-se mai degrabă pe Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
După 1948, România și Ungaria intră într-o epocă de aur a relațiilor, datorată instaurării unor dictaturi puternice ale unui partid unic în ambele țări, narativa principală din ambele direcții fiind îndreptată preponderent împotriva Occidentului.
O figură interesantă și controversată prezentată de dr. Jérémy Floutier este Mihail Roller, activist comunist din România, supranumit „artizanul unei istorii falsificate” și autor al unui manual școlar din care s-a predat între anii 1947-1961. Solidaritatea cu sovieticii era tema principală în manualul lui Roller, iar originea slavo-daco-romană era crucială în abordarea sa istorică.
În anul 1965, un nou manual este redactat în România, în care unirea Transilvaniei era evaluată pozitiv și în care începea să se accentueze ideea că România este un stat incluziv, care acordă drepturi minorităților etnice. Această idee a statului român tolerant și incluziv continuă în manuale și în restul perioadei comuniste, cele patru idei principale abordate fiind vechimea, continuitatea, independența și unitatea națională.
În Ungaria comunistă, manualele școlare reflectau o atenție sporită a statului pentru subiecte privind Occidentul.
Cum a evoluat imaginea Transilvaniei în manualele de după 1990?
Dr. Valér Veres prezintă diferențele de percepție a Transilvaniei care se reflectă în manualele de după 1990, spunând că în materialele școlare din Ungaria se vorbește puțin despre Transilvania, în timp ce, în România, caracterului maghiar al Transilvaniei nu i se acordă foarte multă importanță.
În abordarea școlară românească, se prezintă instituții românești în Transilvania și în situații în care prezența lor istorică este dificil de dovedit, scopul fiind încercarea de legitimizare a inovației lor, comparativ cu influențele maghiare. Originea romană a huniazilor se accentuează, iar figura lui Mihai Viteazu devine din ce în ce mai pregnantă.
În același timp, în mesajele transmise elevilor în manualele școlare se intensifică ideea că cea mai relevantă justificare istorică în bazinul carpatic este cea a poporului maghiar.
Discuția se încheie cu o întrebare și o invitație la reflecție pentru public din partea sociologului Valér Veres – „Cum scoatem Transilvania din penumbra ideologiei, în contextul în care faptele istorice încă pălesc în fața celor două ideologii naționale?”
