Cărbunele va rămâne una din resursele care se va regăsi în strategia națională energetică a României, strategie care își așteaptă bunul de tipar de o vreme. A susținut-o, recent, actualul ministru al Energiei, Victor Grigorescu.
În contextul semnării acordului de la Paris în ceea ce privește menținerea creșterii temperaturii globale cu maxim 2 grade Celsius și, implicit, reducerea efectelor schimbărilor climatice, generate de emisiile de gaze cu efect de seră, au reaprins discuțiile pe marginea utizării cărbunelui în industrie. Potrivit specialiștilor, utilizarea cărbunelui generează, în țări precum Statele Unite ale Americii sau China, 90 % din volumul emisiilor de gaze cu efect nociv asupra climei.
Cărbunele, denumit, în continuare, cel mai murdar combustibil fosil (n.a. combustibili fosili sunt considerate și petrolul, și gazele naturale), este o resursă valoroasă însă pentru piața românească de energie, mai ales în perioadele în care nu poate fi asigurată energia din surse regenerabile, subvenționate sau nu.
De aceea, niciun ministru al Energiei nu și-a asumat să renunțe la această resursă. Mai mult chiar, mineritul și utilizarea cărbunelui în producerea de energie par să aibă viitor.
În această toamnă, spre exemplu, fostul ministru al Energiei, Andrei Gerea, susținea că din viitoarea strategie națională privind energia nu va lipsi nici menținerea și dezvoltarea industriei miniere axată pe extracția de cărbune, deoarece în perioada de secetă, cum a fost și în acest an, termocentralele au asigurat 35 % din producția necesară de energie electrică.
Nici actualul ministru al Energiei, Victor Grigorescu, nu a ocolit subiectul, însă a dat un semnal că societățile care exploatează cărbunele și apoi îl utilizează în centralele proprii, cu predilecție, trebuie să se redefinească. Vorbim aici de Complexul Energetic Oltenia și Complexul Energetic Hunedoara, ambele companii aflate într-o prefacere continuă în ultimii ani în căutarea luminiței profitului de la capătul tunelului.
În 5 decembrie, ministrul Victor Grigorescu posta, pe propria pagină de Facebook, un mesaj destinat celor două companii, din spicuim următoarele: “Cred în echilibru atunci când privim către strategia energetică națională și acest echilibru nu poate fi asigurat fără exploatările de cărbune.
Dar ca ele să își găsească locul firesc în energia românească avem nevoie de companii sănătoase, funcționale și conduse transparent.
Aș vrea să priviți aceste cuvinte ca un apel la profesioniștii din domeniu, cu experiență îndelungată sau aflați la începutul carierei, pe care îi invit să ni se alăture în demersul nostru de transparentizare a sectorului mineritului.
Vă asigur că procesul de recrutare este primul pas important într-un plan de consolidare a respectabilității acestui domeniu vital pentru noi, care este mineritul din România”.
Cum stăm cu resursele de cărbune
Potrivit unui draft al strategiei energetice realizat anul trecut cu sprijinul Centrului de Strategii Avansate, majoritatea zăcămintelor de huilă din România sunt concentrate în bazinul carbonifer al Văii Jiului, puterea calorifică medie a rezervelor sigure fiind de 3.650 kcal/kg.
Cea mai mare parte a rezervelor sigure de lignit (95%) sunt localizate în Bazinul Minier Oltenia (județele Gorj, Mehedinți şi Vâlcea), puterea calorifică a rezervelor sigure fiind cuprinsă între 1.650 și 1.950 kcal/kg, cu o valoare medie de 1.800 kcal/kg.
Zăcămintele de lignit aflate în exploatare dispun de rezerve de peste 400 milioane de tone. Rezervele de lignit concesionate pot asigura exploatarea eficientă a acestora pentru încă aproximativ 15 ani, la un nivel al producţiei de circa 30 milioane tone/an.
Capacitatea totală de producție a lignitului se ridică la circa 33 milioane tone/an, în timp ce consumul intern de lignit este circa 23 milioane tone/an, ceea ce înseamnă o supracapacitate de producție de circa 10 milioane tone/an.
În opoziție, producția națională de huilă nu acoperă cererea la nivelul pieței interne, fiind necesar importul.
Producția națională de cărbune s-a redus în ultimii trei ani cu 31%, aceasta în contextul diminuării producției de lignit cu 32%, respectiv a producției de huilă cu 13%.
Cine exploatează resursele
Cum aminteam deja sunt două companii angrenate în exploatările miniere de cărbune în România cu o istorie dacă o luăm în considerare și pe cea de dinainte de înființarea lor în baza HG 1023 și 1024 din 2011 extrem de tulbure, pigmentată cu restructurări, închideri de mine, disponibilizări, procese generate în cea mai mare parte de acumulările de datorii.
În baza HG 1024/2011 a fost demarat procesul de înființare a Societății Complexul Energetic Oltenia (CEO) S.A., administrată în sistem dualist, prin Directorat și Consiliu de Supraveghere. Acționarul majoritar al companiei este statul român, prin intermediul Ministerului Energiei.
Complexul Energetic Oltenia, care include exploatările de lignit din Oltenia, termocentralele de la Craiova, Turceni, Rovinari și Brăila, asigură peste 20% din producția de energie electrică a României. Compania are 13 grupuri energetice, care cumulează o capacitate instalată de 3.900 MW și este controlată de stat, prin Ministerul Energiei.
CEO asigură cărbunele în principal pentru funcționarea centralelor proprii.
Complexul Energetic Hunedoara se află de câțiva într-un proces amplu de restructurare, un plan de restructurare fiind prezentat în această toamnă la Bruxelles. CEH a solicitat Comisiei Europene aprobarea pentru acordarea unui ajutor de restructurare destinat conversiei datoriilor și finanţării măsurilor din planul de restructurare.
“Măsurile propuse prin planul de restructurare vor trebui cofinanţate si din resurse proprii ale CE Hunedoara, în condiţiile reducerii progresive a costurilor si demonstrarea viabilităţii activităţii, pe o perioadă de 3 ani”, s-a arătat într-un comunicat al companiei.
CEH a trecut și printr-un val de disponibilizări la începutul lunii decembrie, 341 de angajați plecând din compania. Complexul Energetic Hunedoara număra 6.426 salariaţi la momentul aprobării planului de disponibilizare în septembrie 2015.
Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. a fost înfiinţată în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1023/2011 privind unele măsuri de reorganizare a producătorilor de energie electrică de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin fuziunea a doi producători independenţi de energie electrică şi termică pe bază de huilă provenită, în principal, din bazinul minier al Văii Jiului: S.C. Electrocentrale Deva S.A. şi S.C. Electrocentrale Paroşeni S.A., iar la data de 01 august 2013 Societatea Complexul Energetic Hunedoara S.A. a fuzionat, prin absorbţie, cu Societatea Naţională a Huilei S.A., constituită la începutul anului 2013, prin desprinderea a patru unităţi de exploatare viabilă a huilei din fosta Companie Naţională a Huilei.