Dezbaterile aprige din ultima vreme referitoare la problema calităţii produselor lactate românești, precum și dorința de a prezenta cititorilor noștri produse de o calitate certă, făcute din lapte și… atât, ne-au determinat să poposim în ograda câtorva producători de brânzeturi din Transilvania. Este vorba despre cei care fac cu pasiune și mult drag brandurile Produs de Țaga, La Colline,Telemeaua de Ibănești si Torockoi.
Telemeaua de Ibănești, primul produs românesc cu Denumire de Origine Protejată
Într-un moment în care li se acordă “pe bandă” atestări europene produselor din Italia, Franța, Polonia sau Spania, România a obținut o victorie exact în sectorul elitist al brânzeturilor. În 15 martie, Telemeaua de Ibănești a obținut oficial atestarea de produs cu Denumire de Origine Protejată (DOP), după aproape șase ani de la depunerea primei cereri în acest sens.
Șase ani lungi, cu nenumărate drumuri la București, cu provocări și blocaje care păreau de netrecut în vara anului 2015 – o perioadă trăită intens de producătorii de telemea din județul Mureș și, în final, un succes binemeritat pentru ei și pentru România.
Epopeea telemelei a început în 1994, când o familie din Ibănești a decis să proceseze 50 de litri de lapte și să îi transforme în brânzeturi. Primul produs obținut, atunci, a fost “Telemea de Ibănești în saramură de Orșova”. Aceasta a fost preparată după o rețetă veche de sute de ani, cunoscută doar de localnici.
Bătrânii Ibăneștilor își amintesc și acum de telemeaua care se făcea în special iarna, era pusă în putină de lemn, împreună cu saramura de Orșova, un conservant natural special. Brânza era ținută așa până primăvara devreme sau vara, când oamenii locului o duceau cu ei, ca merinde, când mergeau pe câmp, la muncă.
Un kilogram din vestita telemea se produce mereu din aceeași cantitate de lapte, 6,7 litri, iar laptele folosit provine din fermele mici din comunele Hodac, Ibănești și Gurghiu. Flora special din aceste comune face ca laptele produs de vacile care ies la pășunat aici să fie special, să aibă un gust deosebit, care se transmite brânzeturilor produse de unitatea de procesare de la Ibănești, după cum explică directorul acesteia, inginerul Nicu Bumb.
Specialistul precizează că aceasta este și una dintre caracteristicile produselor din firma sa: că au mereu același gust, aceleași calități și aceleași calități, specific produselor natural românești.
“Produsele noastre, din România sunt speciale. De aceea le recomand consumatorilor să le consume cu încredere și îi sfătuiesc ca atunci când sunt la magazine și aleg mărfuri, să opteze pentru cele care au specificat pe etichetă că sunt românești, nu doar ambalate în România. Dacă vor cumpăra produse din România, vor încuraja economia României, iar dacă le vor alege pe cele din Mureș, de la Ibănești, vor sprijini o firmă locală, în care acum muncesc 103 oameni, toți din mediul rural, toți din Hodac-Ibănești”, a afirmat Bumb.
Lungul drum către o atestare europeană
În 2008-2009, administratorii companiei de la Ibănești au participat la câteva târguri de produse tradiționale. Aici, brânzeturile lor au fost remarcate de reprezentanți ai Ministerului Agriculturii, care le-au sugerat să își joace șansa pe piața europeană și să ceară o atestare de la Bruxelles, care să recunoască calitatea mărfurilor pe care le au. Atunci și așa a început drumul către victoria anunțată cu surle și trâmbițe la mijlocul lui martie…
Imediat după, s-a realizat un caiet de sarcini care a fost depus la Ministerul Agriculturii din România, pentru avizare. În 2012, la sfârșitul anului, la Ibănești au apărut reprezentanții firmei de certficare, pentru a compara datele din caietul de sarcini cu cele din teren. Verificările au trecut cu bine, așa că pe site-ul ministerului a fost anunțată intenția mureșenilor de a-și atesta produsele. Fiindcă nu au apărut opoziții, produsul a primit logo-ul național, apoi s-a trecut la pasul următor, intenția de atestare fiind publicată pe site-ul celor de la Bruxelles.
În ultimele zile de primăvară din 2015, grecii au contestat intenția românilor, afirmând că și în țara lor se produce un tip de brânză cu o denumire asemănătoare, “telemes” și că dacă s-ar recunoaște produsul românesc ei ar avea doar de pierdut. Românii au contracarat, demonstrând că produsul lor este specific zonei Ibănești și că nu are nimic de a face cu brânza grecească.
După mai bine de 9 luni, lupta pentru atestare s-a încheiat cu o victorie pentru Ibănești. Cei de aici spun că fără ajutorul actualului ministru al Agriculturii, nu ar fi reușit să îi dea de capăt demersului, dar că ar lua-o din nou, de la capăt, cu un alt produs, așa că după ce se vor odihni puțin, vor începe o nouă epopee… pentru obținerea de atestare ca produs cu Indicație Geografică Protejată pentru un tip de cașcaval.
La Ibănești se prepară și două produse cu rețetă consacrată și cinci produse certificate ecologic, fiindcă 20% din laptele care intră în unitatea de procesare este certificat ca fiind ecologic. Circa 80% din lapte provine din gospodăriile micilor fermieri care au sub 10 vaci, iar pentru aceștia faptul că le este colectat laptele în fiecare zi este foarte important. De fapt, în fiecare zi de vară, la capacitate maximă, sunt procesați în fabrică cca. 50.000 de lapte, care se transformă, în funcție de cererile de pe piață, în cașcaval, telemea, smântână etc.
