de Aurelian Grama
Stăm bine la export la tot ce ține de IT, automotive și industria constructoare de mașini, produse agricole…
Discutabil modul de sprijin de stat al multinaționalelor din tehnologia informației. Investitorii autohtoni din domeniu nu se ridică la înălțimea unor asemenea facilități. Defavorizați. Dar volens-nolens creștem pe zi ce trece și suntem lăudați în ultimele săptămâni de prestigioase ziare și reviste economice de talie mondială, și Bucureștii, Clujul, Timișoara și un cor de orașe universitare participă la acest efort comun al românilor din țară de a transforma numele în renume și ideea de Silicon Valley a Europei parcă ar prinde contur… Și totuși… Degeaba ai absolvenți de Info și la universități și la politehnici cu secții de profil, dacă profesorii lor câștigă sub 1000 euro, în timp ce învățăceii sunt luati de la etapa de internship cu salarii mai mari și apoi duble față de dascălii lor. Nu e încă clar statutul celor ce joacă drept angajați în divizia marilor investitori în IT din România, de vreme ce companiile românești nu rezistă și sunt nevoite să se vândă capitalului străin, iar tinerii specialiști din domeniu sunt momiți cu BMW, casă în rate, cola, whiskey și red bull și dolce far niente aparent într-o lume consumistă. La rate de 30 ani nu e sigură explozia asta de entuziasm pe credit. Cu prea puține susțineri înspre antreprenoriat autohton și investiții ale unor echipe mici de investitori cunoscători ai domeniului tocmai dintre IT-iștii vremii și nu doar încremenirea în proiectul clasic de croitorașii cei viteji – ca în epoca lohn-uluui, boom-ul IT nu va trece ușor spre mai multe decenii de creștere.
Bune și de remarcat revenirile în patrie ale sașilor numiți de investitorii germani la conducerea companiilor de automotive – cel puțin pentru cele presărate în Transilvania. Fără de tăgadă primordiale investițiile de la Craiova – Ford și Pitești – Renault. Forță de muncă, pregătită, specializată, plătită superior pe o rază de 50 de km dacă nu și mai bine în jurul epicentrului – a noii fabrici de componente din gama automotive. Și totuși fără a mi-l aminti pe președintele Consiliului Concurenței, de ce european fiind angajatul român al acelei investiții străine în țara mea are salariu, cam uniform pe profil industrial în întreagul areal de resursă umană, de 5-7-10 ori mai puțin ca omologul său din țară de origine a fabricii?! Bine că avem de lucru. Bine că avem export. Bine că nu-s șomeri. Adevăr incontestabil. Atunci și antreprenorul român pe investiția și riscurile sale să fie măcar el tratat identic de onor statul pe care îl hrănim în nesațul său financiar de nestăvilit. Și zilele astea tehnocratul Cioloș ademenește reîntoarcerea valahilor plecați cu milioane peste granițe înapoi în patria mumă cu 30 milioane de euro. Respectiv 50 mii de euro de familie… Adică 600 de familii… Aruncând ochii peste gard, adică în ograda scutirilor de taxe către posesorii de valută euro – dolar – liră – sumele sunt net inferioare rudelor mai sărace ale premierului de la Pericei – Zalău.
Dăm rapiță. Dăm grâne. Dăm multe din roadele pământului la export. Luăm din nefericire și mai multe pentru hrana poporului și la prețuri subvenționate deștept de UE încât creăm concurență neloială fraților noștri din ferme. Până la urmă o să buchisim noi cum să facem mixul ca și la energie – așa și la agricultură și pământul acesta mănos ne va da libertate în lumea celor ce caută hrană pentru popoarele lor. Cu înțelepciune și mai mult drag de pământul acesta, reuși-vom! Până la urmă unde faci o afacere și de două ori pe an sau doar o dată vine o autoritate statală ori supra și-ți virează sume consistente pentru că ai fost agricultor corect cu tine și cu contractul cu UE?!
Și totuși cel mai bine stăm, în ciuda faptului că nimeni nu recunoaște, la export de creiere. Și la ce calitate. Pe SUA și Canada avem clar doar super calitate la export. În utima vreme Marea Britanie, Germania și Franța, statele nordice și Spania și Italia sunt dornice să ne primească olimpicii. Și nu numai. Am experiența directă a mai multor onor rectori ai universităților din Transilvania și Banat. Nu înțeleg de ce nu participă ei în persoană cu toți prorectorii și decanii la târgurile organizate de prestigiosele universități europene în marile centre universitare românești. Să vadă ce le oferă elitelor, liceenilor și să contracareze cu oferta. Să-și facă ordine și performanțe europene acasă în universități și politehnici. Să ofere burse competitive cu cele din Vest. Să aducă bancherii adormiți de vraja clasică deja a împrumutului de stat și să dea credite corecte viitoarei clase creative de antreprenori români. Să ceară pieței și proprietrarilor de business să crediteze și să investească în tinerii care au ales Țara!
Export de creiere! Nu poate fi oprit! Dar trebuie să știm ce-i vrăjește ca să mai avem timp să-i dezvrăjim și să le fim de-a dreapta și de-a stânga, că fără de ei neantul neputinței ne va fi viitorul! Acasă!
