Vicepreședintele Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European (PE) dezvăluie strategia prin care România ar putea fi admisă în 2019 în zona liberă a Europei. Și-a propus ca fermierii noștri să aibă subvenții ca-n Vest, produsele tradiționale să ajungă pe mesele europenilor, dar se poziționează împotriva organismelor modificate genetic (OMG).
I-ați solicitat președintelui Comisiei Europene (CE), Jean-Claude Juncker, intrarea României în Spațiul Schengen. Când vom fi admiși și ce avantaje am avea?
Într-adevăr, la întâlnirea oficială pe care am avut-o cu președintele Juncker în iunie, la Strasbourg, i-am solicitat direct intrarea României în Spațiul Schengen, motivând concret că România a îndeplinit toate condițiile solicitate pentru aderare și că nu mai există niciun motiv pentru a nu face și noi parte din acest spațiu economic și de liberă tranziție european. Cu doar câteva luni înainte, în martie, am avut o întâlnire extrem de importantă și cu președintele PE, Antonio Tajani, discuțiile purtându-se pe subiecte de maxim interes pentru România, între care și intrarea în Schengen. Sper că eforturile pe care le depun și le depunem toți cei cărora ne pasă de parcursul european al României să se concretizeze cel târziu în prima parte a anului viitor, atunci când România va asigura președinția Consiliului Uniunii Europene (UE). Nu este nimic sigur, dar în acele șase luni vom avea câteva avantaje ce țin de poziționarea politică strategică la nivel european și atunci este posibil ca statele care se opun în acest moment intrării țării noastre în Schengen să lase deoparte orgoliile și calculele politice interne și să accepte aderarea. În primul rând, un avantaj major al aderării ar fi imaginea țării noastre, Schengen fiind una dintre așa numitele ”mese ale bogaților”, un club select al statelor europene la care România încă nu a fost acceptată, deși este membră a UE din 2007 și a îndeplinit de ani buni criteriile pentru a fi admisă. În al doilea rând, am avea un avantaj economic, mărfurile și persoanele urmând a tranzita Spațiul Schengen fără a mai trece prin filtrele de control de la frontieră; conform unor studii realizate de asociațiile transportatorilor, camioanele românești care transportă marfă ar ajunge în Vest cu până la 10 ore mai rapid, acest timp pierzându-se la granița cu Ungaria. Abia atunci, după ce vom fi admiși în Schengen, am putea spune cu adevărat că avem aceleași drepturi precum restul statelor europene.
Este important să pătrundem în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică?
OCDE este al doilea club select în care ne dorim să intrăm de ani buni și încă nu am reușit. Avem și aici aceeași situație ca și în cazul Schengen – îndeplinim criteriile de aderare (în acest moment o singură țară le mai îndeplinește, Argentina), dar încă nu am fost acceptați, deși am bătut și la ușa acestei organizații în 2004 și în 2012, fără succes. Ne-am depus încă o dată candidatura, îndeplinim criteriile de admitere, facem presiuni la nivel internațional și sperăm că vom fi admiși cât mai curând. Să nu uităm că țări precum Polonia, Ungaria, Cehia sau Slovacia sunt deja acolo. Pe 18 septembrie am avut o întâlnire extrem de importantă, la Paris, cu Jose Angel Gurria, secretarul general al OECD, și aș spune chiar o persoană cheie pentru Romania și cu Anthony Gooch, directorul de afaceri publice și comunicare al OCDE, cărora le-am solicitat să analizeze, alături de factorii decidenți, cu toată responsabilitatea, candidatura țării noastre la această organizație, întrucât îndeplinim criteriile de aderare, performăm economic și asigurăm transparență deplină în privința rezultatelor financiare și economice. Am convingerea că oficialii OCDE vor accepta de această dată candidatura României.
În ce fel ar trebui să profităm în 2019, când vom deține președinția Consiliului UE?
Nu aș folosi cuvântul “a profita” în acest context, dar da, trebuie să ne îndeplinim mandatul la un nivel cât mai înalt, astfel încât partenerii noștri europeni să vadă adevărata față a României, un stat al cărui potențial nu l-au estimat și apreciat pe deplin. Este un exercițiu de leadership important pentru țara noastră și putem să ne îmbunătățim imaginea extrem de mult la nivel european în cele șase luni. Din punctul de vedere al influențării politicilor europene, putem într-o anumită măsură să impunem o agendă care să ne avantajeze, pe subiecte care țin de poziționarea strategică a României în ecuația economiei UE.
Ați fost în vizite de lucru în SUA, Qatar, sunteți conectată la realitățile Chinei. Ce oportunități agro-alimentare ar fi pentru România pe piețele din America și Asia?
America și Asia reprezintă uriașe piețe de desfacere pentru produsele agro-alimentare românești, iar oficialii români și marii exportatori din agricultură cunosc acest lucru. Problema exportului pe aceste piețe nu ține numai de noi, ca țară; să nu uităm că suntem parte a UE și ni se impun anumite reguli de către partenerii noștri comerciali din statele terțe, dar trebuie să respectăm și deciziile comunitare. Să nu uităm că fiecare gigant, așa cum sunt SUA sau China, impun anumite taxe produselor importate, astfel încât să își protejeze piața internă. Așadar, deși aceste piețe reprezintă oportunități imense, exportatorii noștri trebuie să își calculeze extrem de bine costurile de producție, la care să adauge costurile de transport și taxele de import aferente, astfel încât, respectând calitatea impusă de țările importatoare, să realizeze și profit. Nu este atât de simplu, așa cum bine știți. Qatarul reprezintă o piață de desfacere tentantă. Ei importă masiv din Turcia produse agricole, însă Guvernul României urmează să semneze cât de curând cu Qatarul un memorandum pe linie comercială, iar de atunci schimburile comerciale se vor intensifica.
Cum vedeți evoluția alocărilor europene destinate agriculturii românești în viitorul exercițiu financiar al UE?
În calitate de vicepreședinte al Comisiei AGRI am acționat încă de la preluarea mandatului, în februarie, pentru a crește alocările europene destinate agriculturii românești și pentru a egaliza subvențiile acordate agricultorilor români cu cele acordate agricultorilor din Vest. În urma activității din Comisia AGRI, a luărilor de cuvânt în plenul PE, a întâlnirilor avute cu comisarul european pentru Agricultură, Phil Hogan, și a discuțiilor cu președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, am reușit să creștem alocarea fondurilor destinate agriculturii românești, deși, dacă vă amintiți, la începutul negocierilor erau voci care cereau scăderea bugetului total al viitoarei Politici Agricole Comune (PAC) chiar și cu 30%! Din februarie, după mari eforturi, am reușit diminuarea acestui procent, ajungându-se în ultima propunere a Comisiei din iunie la o scădere a PAC cu doar 5%. Desigur, lupta mea continuă, ne dorim ca PAC să rămână cu același buget ca în exercițiul financiar curent. Viitoarea PAC va favoriza micii agricultori, ei reprezentând 80% din numărul total al fermierilor. Pe de o parte este un lucru benefic, pe de altă parte încă se negociază în legătură cu intenția CE de plafonare a fondurilor destinate tuturor agricultorilor la un maximum de 60-100.000 de euro pe beneficiar. România nu este de acord cu o plafonarea, deoarece noi dorim să nu defavorizăm marii agricultori, cei care asigură o mare parte din exporturile agricole ale țării.
Fermierii români au acuzat la conferința de la Cluj diferența majoră între subvențiile acordate în Estul Europei și în Vest. Va exista o tendință de egalizare?
Da, și au mare dreptate. Am semnalat oficialilor europeni această diferență care nu se mai impune. La început ni s-a spus că vesticii primesc subvenții mai mari pentru că există o diferență între costurile de producție din Estul și Vestul Europei. Le-am demonstrat colegilor mei europeni că prețul carburanților, al ierbicidelor, al îngrășămintelor este la același nivel, dacă nu chiar mai scump în România. Nici argumentul potrivit căruia costul muncii în Vest este mai mare decât în Est nu mai poate sta în picioare, deoarece agricultura din țara noastră se confruntă cu o lipsă puternică de lucrători. Această rațiune privind diferența de costuri de producție dintre Vest și Est nu mai există. Din acest motiv am cerut egalizarea subvențiilor și mă voi lupta, atât cât îmi permite funcția de vicepreședinte, pentru diminuarea decalajelor dintre subvențiile primite de fermierii români și cele primite de fermierii din Vestul și Nordul Europei. Îmi doresc aceleași subvenții pentru români ca și cele pentru francezi sau germani.
Fondurile europene pentru agricultură ar trebui direcționate mai mult pentru marii producători sau pentru cei mai mici, pentru fermele de familie?
Este o discuție pe care o purtăm des în această perioadă a negocierii viitoarei PAC. Comisia dorește să favorizeze micii producători, pe criteriul că aceștia reprezintă marea masă a agricultorilor. La o primă vedere așa ar fi corect și normal; de aceea a apărut ideea plafonării subvențiilor la 60.000 de euro, cum a fost propunerea inițială, prag care a ajuns acum la 100.000 sau 120.000. Până la definitivarea formei finale a bugetului este posibil să crească și mai mult. Totuși, dacă privim din perspectiva interesului național, România își dorește să exporte pentru a avea o balanță comercială favorabilă, iar exporturile le fac marii producători. Dacă plafonăm subvențiile la 100.000 de euro pe fermă, vom constata că marii producători, cei care asigură, de fapt, exporturile, sunt defavorizați în comparație cu alți producători, din statele terțe. Aceștia fac o concurență acerbă UE în privința produselor agricole, iar Brazilia, China, Turcia și Ucraina sunt un exemplu concret. De aceea, România nu este de acord cu plafonarea, cel mult va accepta una voluntară, prin care să se acorde subvenții mărite micilor agricultori, dar care, în același timp, să nu defavorizeze marii producători agricoli.
Satele din România par tot mai goale. Cum le-am putea repopula? Programele pentru tinerii fermieri pot fi îmbunătățite?
Odată cu apariția viitoarei PAC, care încurajează micii fermieri, vor fi din ce în ce mai mulți tineri care vor alege această cale în viață și cărora nu le va mai fi greu să spună ”Da, fac agricultură!”. Din păcate, tinerii încă trăiesc pentru miracolul meseriilor care le-ar putea aduce profituri sau măcar un trai decent fără prea mult efort. Tinerii fermieri reprezintă o prioritate a viitoarei PAC, drept dovadă prima de instalare a tânărului fermier a crescut la 100.000 de euro. Mă bucură să văd că există preocupări din partea mass-media, așa cum este și publicația dvs, pentru a schimba această tendință și optica tinerilor în alegerea unei căi în viață, a unui mijloc de a-și asigura traiul. Vă felicit pentru că încurajați antreprenoriatul în agricultură și pentru că vă preocupă soarta satelor românești în acest context.
Ați susținut acordarea de miere de albine elevilor. Mulți dintre apicultori se plâng însă că albinele sunt tot mai afectate de chimicalele folosite în agricultură.
Susțin în continuare acest proiect. Mierea de albine este sănătate curată! Protejăm albinele, protejăm viața sănătoasă și protejăm agricultura. După cum bine știți, România a obținut și anul acesta derogare pentru utilizarea neonicotinoidelor. La nivel european (și specific Comisia Europeană, nu Parlamentul) s-a ajuns la concluzia că trebuie restricționate (decizia Autorității Europene pentru Securitate Alimentară). Practic, este o interdicție de utilizare a neonicotinoidelor (3 din 5 folosite până acum). Problema neonicotinoidelor a fost o problemă intens dezbătută în Comitetul PAFF, ce aparține de CE. Există numeroase aspecte sensibile atât din punctul de vedere al agricultorilor, cât și al apicultorilor. Raportul de execuție al Comisiei spune că 84% din producţia vegetală din Europa destinată consumului uman depinde de polenizarea realizată de albine şi bondari. Măsura aceasta de restricţionare a utilizării neonicotinoidelor ar putea afecta consistent anumite culturi de cereale. Noi suntem principala ţară care cultivă porumb, în România regăsindu-se cea mai mare suprafaţă cu această cultură. Trebuie să ne întărim poziția și să ne intesificăm eforturile în a găsi cea mai bună soluție care să ajute atât cultivatorii de porumb, cât și pe cei de sfeclă de zahăr, dar să fie echitabil și pentru albine. Deseori am fost întrebați de ce nu folosim un înlocuitor sau o altă soluție care să aibă efect mult mai redus pe polenizatori, bondari, albine. E o întrebare la care producătorii agricoli din România și cei de produse chimice trebuie să răspundă. De aceea îndemn la o mai bună colaborare între industria chimică, institutele de cercetare, cu asociațiile de apicultori, dar și cu organizațiile de producători și toate asociațiile din domeniul agricol. Eforturile de cercetare ale industriei chimice trebuie să fie intensificate pentru identificarea unor alternative fezabile, să răspundă nevoilor fermierilor, dar în echilibru cu mediul înconjurător.
Cum ar trebui să gestioneze autoritățile române pesta porcină africană (PPA)?
Am avut o întâlnire pe această temă, la Strasbourg, cu comisarul european pentru Sănătate, Vytenis Andriukaitis, și una la București, cu comisarul european pentru Agricultură, Phil Hogan. Ambii oficiali au apreciat modalitatea în care autoritățile române intervin pentru limitarea răspândirii focarelor de infecție și aceasta este singura soluție: asomarea suinelor. Din păcate, focarele sunt destul de răspândite, iar PPA a ajuns în țările vestice, cum ar fi Belgia sau Franța, acolo unde se încearcă aceleași metode pentru a limita întinderea pagubelor.
Ce poziție aveți în privința OMG-urilor?
Personal sunt împotrivă. Pot lua în considerare această soluție țări cu o populație extrem de mare cum este China, sub nici o formă o țară din Europa. Este opinia mea și mi-am exprimat-o mereu: România a fost și trebuie să redevină grânarul Europei, o țară a produselor sănătoase, naturale și nu a unor OMG-uri ale căror efecte în timp asupra organismului uman încă nu au fost studiate pe deplin. Dacă deschidem calea către OMG-uri, vom deschide și altele, poate mult mai grave. Mă opun acestor produse și sper că în țara noastră există încă mulți care vor face același lucru.
Spre ce fel de agricultură ar trebui să se axeze România? Intensivă, extensivă, bio, tradițională?
România este o țară care este apreciată pentru calitatea produselor agricole și apicole. Această calitate provine din faptul că încă nu am adoptat pe scară largă metodele de intensificare a producției. Produsele noastre tradiționale sunt extrem de apreciate în toată lumea. Recent, la Strasbourg, am organizat un eveniment al tradițiilor românești la care au participat europarlamentari și comisari europeni extrem de încântați de tot ceea ce am expus acolo: produse tradiționale, costume și dansuri populare. Sute de eurodeputați străini și patru comisari europeni au degustat diferite feluri de cașcaval românesc, șuncă, cârnați și brânzeturi, toate bio, miere și dulcețuri, fructe și legume, astfel încât gustul aromat și sănătos al produselor românești a dovedit încă o dată că România este unul din principalii furnizori de produse de calitate superioară. Nu a lipsit nici degustarea de vinuri și țuică, astfel încât am petrecut românește în inima Europei, în incinta Parlamentului European de la Strasbourg. Ar trebui să exploatăm această nișă, a tradițiilor. În plus, România încă produce bio – exportăm masiv fructe de pădure bio, dar și alte produse agricole ecologice. Aceste două nișe, cea a produselor tradiționale și a produselor bio, trebuie să fie valorificate de către țara noastră, care și-a făcut un renume și care poate profita de pe urma acestuia, păstrând calitatea produselor.
de Călin POENARU
