Abonează-te
Abonează-te

Primesti pe mail cele mai noi articole publicate

FOTO: Fermele de excepție ale Ardealului, testate de europeni  

Brânzeturile de Țaga și Unirea, cireșele de la Steluța, uleiurile presate la rece din Luna sau vinurile de Jidvei au intrat în atenția europenilor. Specialiști DG Agri de la Comisia Europeană și jurnaliști din 15 țări ale Uniunii Europene au vizitat șase ferme din Transilvania pentru a vedea cu ochii lor diferența dintre agricultura tradițională și cea modernă în această parte a continentului. 

Bacteria unică în lume care face minuni la Țaga

O legendă spune că păstorii care slujeau un conte pe teritoriul satului Țaga au ascuns într-o peșteră secretă brânză de oaie furată de la el. Cum nu au putut-o lua atunci când voiau, ci doar trei săptămâni mai târziu, părea de calitate îndoielnică: avea o pojghiță roșie și se topea ca o pastă moale ce putea fi pusă pe pâine, ca și cum era făcută din lapte gras. Surprinzător, avea un gust foarte bun, ușor picant.

În cele din urmă, păstorii au fost capturați și nevoiți să arate brânza maturată.

Din acel moment, contele a început să depoziteze brânzeturi în peșteră, iar așa a apărut brânza Năsal. Mai în zilele noastre, Fabrica de Brânzeturi Transilvania, deținută de fermierii din Cooperativa Agricolă Someș-Arieș (CASA) au relansat producția (blocată câțiva ani de FrieslandCampina) și a continuat povestea brânzei care își datorează gustul specific bacteriei care trăiește doar în stânca peșterii din Țaga și care nu a putut fi replicată nici în alte grote, dar nici chiar în laborator.

Procesul de producție durează 1-2 luni, timp în care în tunelul din peșteră se păstrează brânza maturată. În timpul maturării, pe suprafață se obține o pieliță roșiatică, brânza fiind transformată din exterior într-una moale, cu gust specific, picant. Tiberiu Takacs se ocupă de producție. “Brânza stă și câte două luni în peșteră. Grota e cea veche, doar se consolidează din când în când. Fiecare bucată de brânză este spălată manual, cu sare, și întoarsă o dată la două zile”.

Laptele provine de la vaci Bălțată Românească, Holstein sau Simmental. Aici se mai fac sortimentele Produs de Țaga, Bobâlna, Moeciu, Fizeș. Materia primă vine doar din fermele membre ale CASA. Sunt 463 de furnizori din județele Cluj, Alba, Sălaj, Bistrița-Năsăud. Cooperativa dispune de 4.600 ha, de 5.500 de vaci și de 2.000 de oi. CASA are 70 de membri activi și încă 10 pe cale să intre în asociere, 11 ingineri, șapte veterinari și a accesat proiecte europene de trei milioane de euro.

 

Copilul teribil al agriculturii mureșene

Valentin Mărginean și-a început activitatea de fermier la Adămuș pe când avea 23 de ani, împreună cu cei doi frați ai săi, și este denumit “copilul teribil al agriculturii din Mureș”. Două decenii mai târziu inginerul agronom produce grâu, porumb, floarea-soarelui, rapiță, pe 1.400 ha. Majoritatea acestor rezultate se datorează noilor tehnologii folosite la ferma Klaus Agrar din Adămuș. Unul dintre copiii lui urmează cursurile Facultății de Agronomie din Cluj, are în proprietate 130 ha, iar tatăl speră ca la un moment dat fiul să preia întreaga afacere. Primele contracte de arendare le-a făcut în 1994, mai întâi având doar pământul familiei.

“Am început cu 90 ha, iar suprafața crește anual. Avem acum 400 ha cu porumb, 350 ha cu grâu, 350 ha cu rapiță, 150 ha cu floarea soarelui, 150 ha cu soia. Am renunțat la sfecla de zahăr pentru că prețul a scăzut foarte mult. De altfel, majoritatea fabricilor de zahăr s-au închis în România, una s-a mutat în Ucraina, anul trecut. Avem 10 angajați permanenți, plătiți cu 7-800 euro net, sezonieri deloc. Am făcut 1.000 de contracte cu proprietarii din zonă; majoritatea au parcele sub 1 ha, o singură familie cu 40 ha. Sunt 400 de parcele în trei comune. Specificul zonei de centru a României este suprafețele mici. Oamenii erau incluși în cooperativele agricole de producție, după Revoluție li s-a dat cotă parte, apoi an de an au renunțat în a le mai lucra. Mulți au ieșit la pensie. Cei care pleacă la școală nu se mai întorc ori pleacă de tot în străinătate, iar populația satelor îmbătrânește”, povestește Valentin Mărginean.

Treptat, familia a cumpărat opt tractoare, patru semănători, două combine, două mașini de fertilizat – în fiecare an achiziționează câte un utilaj. Toate sunt dotate cu navigație GPS – tractoarele, combinele, mașini de erbicidat – pentru a reduce cât mai mult erorile. De anul viitor, aceste utilaje vor prelua datele din sol pentru a perfecționa procesul de producie. Cei de la Klaus Agrar nu sunt exportatori direcți, ci prin traderi: rapița, floarea-soarelui pleacă în Ungaria; soia, în Cehia, iar porumbul și grâu se vând prin Portul Constanța.

“Avem mari probleme cu mistreții; un coleg fermier nu a rămas cu nimic într-un an de pe 40 ha; i-au scos toate semințele din pământ. De aceea nu facem monocultură. Am extins cultura la rapiță, dar am rămas fără ea din cauza căprioarelor, la floarea-soarelui vin urșii. Într-o seară am filmat 80 de mistreți în lanul de porumb. Vor fi o mare problemă pe termen lung, pentru că după ce trec ei, nu mai rămâne nimic.
Înainte îți era dor să vezi o căprioară, un mistreț, acum s-au înmulțit foarte mult, iar aceste animale nu pot fi vânate fără aprobare. Era vorba ca statul să compenseze pierderile și să se îndrepte apoi împotriva managerilor fondurilor de vânătoare, însă ideea a rămas la stadiul de propunere legislativă. Doar 150 din mistreții de aici au fost eliminați ca urmare a pestei porcine, foarte puțin în condițiile în care fondul de vânătoare de aici, de 10.000 ha, are acum între 1.500 și 2.000 de mistreți”, consideră Valentin Mărginean.

 

Brânzeturi vândute în 11 țări europene

Afacerea De la Ferma a început în 1992, când tatăl lui Marius Bîcu a cumpărat depozitul unei vechi cooperative comuniste. Atunci fiul a decis să își schimbe viața: de la specialist în tehnologia informației a devenit agricultor. Primul tractor l-a cumpărat în 1995, iar în 2002 a construit unitatea de producție Unilact Transilvania, doi ani după aceea brânza de Unirea fiind distribuită în toată țara. Acum afacerea implică 800 ha de teren arabil cultivat cu cereale, 200 ha de pășune, o fermă de produse lactate și o unitate de producție care este unul dintre cei mai importanți producători de lactate din județul Alba și din zonele învecinate.

De la Ferma este o raritate în domeniu, fiind unul dintre puținii producători de brânză care lucrează în cerc complet: terenurile agricole sunt fertilizate în mod tradițional cu gunoi de grajd, animalele sunt hrănite cu produsele fermei și cu laptele lor. Vânzările se fac atât pe piața internă (Auchan, Carrefour, Kaufland) și în industria ospitalității, printr-un distribuitor din București, cât și pe cea externă, exporturile în 11 țări europene reprezentând 60% din afacere.

Intenția este de a crește mai mult vânzările interne, pentru a menține echilibrul între cele două piețe. “Vrem să consolidăm dezvoltarea afacerii prin investiții în oameni și în vânzări; peste doi ani avem în vedere o mare investiție în tehnologie în unitatea de producție. Anul trecut, am investit 100.000 de euro într-o nouă linie de procesare pentru frământat brânză care a ajutat creșterea capacității de producție de opt ori, dar și 70.000 de euro în marketing, după ce portofoliul a fost lărgit cu șapte produse noi, sortimente cu greutate diferită”, spune Marius Bîcu.

 

Biscuiți din șrot, fără gluten

Luna Solai este o afacere de familie din Luncani în care diferite tipuri de uleiuri – toate naturale – sunt produse prin presare la rece. În 1998, familia Tulai s-a pensionat și a început o mică afacere: a cumpărat o presă de ulei și a început producția la scară restrânsă pentru oamenii din sat. Fiica lor, Felicia, care lucra într-o corporație din București, a decis să se întoarcă acasă și să dezvolte mica afacere a parinților săi. Marca a fost creată în 2012. Până acum patru ani, era un singur angajat, acum sunt opt.

Societatea are o filosofie orientată local, integrând comunitatea. Toți angajații sunt din sat, iar mare parte a semințelor sunt achiziționate de la fermierii din Luna. Uleiurile sunt fabricate din semințe de floarea-soarelui, in, dovleac, cânepă, nuc, dar există și variante cu cimbru, busuioc sau ardei iute. Semințele sunt atent selecționate, nefiind supuse la tratamente termice sau chimice, iar tehnologia de presare la rece păstrează bogăția de nutrienți, vitamine și minerale. Produsele sunt vândute prin magazine alimentare locale partenere, magazinele alimentare din țară, târguri de comerț exterior, mai nou prin magazinul on-line.

“Am reușit să găsesc în sfârșit un fermier cu producție certificată ecologic în România, ca să pot face acest tip de producție. Eu cumpăr doar din țară, însă deși am primit oferte mai bune decât de pe piața românească, prefer să iau de aici materia primă, gustul e altfel. Din 4 kg de cereale iese 1 litru de ulei. Prețurile încep de la 13 lei litrul de ulei de floarea-soarelui, cel de cânepă, dovleac costă 35 de lei, iar uleiurile bio au un preț cu 25% mai mare. Noi suntem la limita de sus a prețului, însă calitatea acestor uleiuri este deosebită. M-am gândit chiar să încep să fac biscuiți fără gluten, din șrot de dovleac, in sau cânepă”, spune Felicia Tulai.

Planurile prevăd investiții într-o nouă linie de producție care să ofere posibilitatea de creștere a cantității. Producția de anul trecut a fost de 90.000 litri, 80% fiind de floarea-soarelui, iar restul, împărțit în mod egal între rapiță, dovleac, nuc și cânepă. Uleiurile au certificare ISO 22000, în 2013 au primit titlul de “Cel mai iubit brand din Transilvania”. În 2014 firma TAF Presoil a devenit furnizor al Casei Regale a României, în 2016 unitatea a fost certificată ca ecologică, iar în perioada 2014-2018 a obținut mai multe distincții Superior Taste Award la Bruxelles, cu câte 2-3 stele, fiind considerat drept cel mai bun ulei natural din Europa la categoria respectivă.

 

100 de hectare de livezi pe dealurile Clujului

Livada Steluța face parte din fosta întreprindere agricolă de stat din Cluj, fondată în anii ’60. Familia Mitre a preluat ferma în 2011, însă plantațiile erau îmbătrânite și depășite tehnologic. Cei trei copii ai familiei – Dan (36 de ani), Diana (34 de ani) și Ioana (32 de ani) – au moștenit pasiunea cultivării fructelor de la părinți, ingineri profesioniști în horticultură care au lucrat toată viața în domeniu. 42 ha de livadă au fost replantate cu cireși, dar și cu pruni și caiși, prin fonduri europene nerambursabile de 1,6 milioane de euro, în 2012, iar un antrepozit frigorific de 1.200 de tone cu atmosferă controlată și o extensie de 14 ha din livada cu meri au fost finanțate prin alt proiect UE, de 1,3 milioane de euro, câștigat în 2017.

“Programele europene de finanțare ne-au ajutat foarte mult. Fără ele nu am fi făcut astfel de investiții. Putem spune că întreaga afacere s-a dezvoltat grație acestor programe”, este de părere Dan Mitre, administratorul Fermei Steluța.

Investitorii clujeni și-au propus să creeze mai multe linii de sortare și ambalare a fructelor care le vor permite să ridice calitatea; o componentă de procesare a afacerii prin intermediul căreia ar putea să își extindă activitatea, dar și mecanizarea procesului de producție – cât mai mult posibil – pentru a spori eficiența și competitivitatea întreprinderii care acum se confruntă cu o criză acută a forței de muncă.

 

Colosul viilor din Europa

Regiunea viticolă Târnave are printre cele mai vechi referiri istorice despre activitățile de vinificație: Herodot susținea că geto-dacii erau viticultori celebri. Dragonul cu capul femeii din Evul Mediu, care poartă struguri drept cercei și are o coadă din viță de vie de pe clopotul unuia dintre cele mai frumoase biserici fortificate din Transilvaniei; Castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă, cu formă dreptunghiulară și patru turnuri rotunde în colțuri, construit în 1560 de Miklos Bethlen, cancelarul Transilvaniei, ori Castelul Bethlen din Sânmiclăuș – la interferența între Renaștere și Baroc – sunt acum pe eticheta vinurilor Jidvei.

Cu o suprafață de 2.500 ha, plantația viticolă Jidvei este cea mai întinsă din România și cea mai mare din Europa deținută de un singur proprietar. Vinul cu cea mai mare durată din portofoliu este Riesling. În România, Jidvei este cel mai mare producător de denumire de origine protejată, are o capacitate de depozitare de 30 de milioane de litri, inclusiv must, rachiu, coniac, vinuri frizzante, spumoase sau spumante. De la privatizarea sa, din 1999, au fost efectuate investiții de 80 de milioane de euro, îndreptate spre tehnologie de ultimă oră și îmbunătățirea vinificației, dar și către restaurarea Castelului Bethlen-Haller, din Cetatea de Baltă.

Vinurile Jidvei sunt în 56 de sortimente, grupate în cele cu indicație geografică protejată și cu origine protejată. Crama Tăuni are o capacitate de stocare de 4,96

milioane de litri și utilizează energia gravitațională, pe principiul interconectării navelor. “La Tăuni, 6-7 persoane gestionează procesarea a 3,4 milioane hl, în 14 rezervoare. Investiția se ridică la 6,5 milioane de euro. Aici doar se procesează mustul, în faza de vrac, deoarece vinul se îmbuteliază la Crama Jidvei. Ceea ce pleacă în străinătate se vinde doar în magazine specializate. Subvenția pe care o primim din fonduri europene, de 100 euro/ha, este insignifiantă pentru noi, ea se duce în prime date angajaților. În România, subvenția trebuie acordată doar pe produsul final pentru care se plătesc taxe, nu la hectar pentru producători mici care nu aduc bani la bugetul statului și care nu se vor asocia niciodată pentru o recoltă sănătoasă”, susține Ion Mărginean, director tehnic la Crama Tăuni – Jidvei.

“Schimbările de după 1990 în viticultura din România ne-au făcut mult rău. La noi berea era o băutura rară, whisky-ul nu era cunoscut. Piața externă am pierdut-o, viticultura a început să se prăbușească, nu se mai cumpărau struguri, iar o mare parte din podgoriile țării au fost distruse. Introducerea banderolei pentru vin, impusă de fisc, a dus societatea Perla Târnavei în faliment, însă familia Necșulescu a reușit să revigoreze această activitate”, spun cei din conducerea companiei.

În ultimii patru ani, investițiile la Jidvei s-au axat pe viticultură, extinderea capacității de depozitare și fermentare de la 19 la 25 de milioane de litri. Compania a investit într-o nouă linie de îmbuteliere, mărind capacitatea de îmbuteliere de la 10.000 la 12.000 de sticle pe oră. Jidvei a investit în plantarea și replantarea a 1.100 ha. Grupul are patru fabrici, cu o capacitate de depozitare de 328.000 hl, situate în Jidvei, Blaj, Bălcaciu, Tăuni, și 1.100 de angajați.

 

România are 3 milioane de ferme

“Țara noastră avea cele mai multe ferme din Europa, 4 milioane, la căderea comunismului. Acum există ferme mari, competitive, dar și 3 milioane de ferme mici, sub 1 ha, pentru care facem o serie de cercetări spre a determina dacă se pot încadra în conceptul de agricultură cu înaltă valoare naturală. Ele trebuie să aibă biodiversitate, mâncare bună, peisaj. Sunt mai multe asemenea ferme incluse în rețeaua ecologică Natura 2000: Irlanda, Spania, Croația, România, Bulgaria, Franța. În zona Clujului, în acest areal există o specie de fluture albastru unic în lume, Maculinea Teleius”, observă cercetătorul clujean Mugurel Jitea.
“Întrebarea este cum păstrăm nealterată biodiversitatea din aceste zone și în același timp să găsim inovații tehnice, marketing, influențe sociale benefice, regulamente eficiente. Marea provocare este cum păstrăm familia tradițională la sat, cum ținem tinerii în mediul rural. Noi avem și altă problemă: exportăm floarea-soarelui, porumb, dar importăm multă carne. În acest ritm este greu să faci un venit decent la sat. Cu alte cuvinte, facem export de subvenții primite de la UE. 50% din terenul arabil din România este deținut de străini; există universități din afara țării care au cumpărat terenuri întinse, mulți investitori arabi au achiziționat terenuri aici”, a continuat Mugurel Jitea.

 

Terenul agricol din Cluj se vinde la metru pătrat

Zona Clujului este în prezent cea mai scumpă din România, iar terenul agricol din vecinătatea orașului a ajuns să se tranzacționeze nu la hectar, ci la metru pătrat, observă Felix Arion, managerul Agro Transilvania Cluster (ATC).

“La Cluj sunt mulți bani, nu degeaba echipa de fotbal de aici, CFR, a devenit campioană națională. Iar asta nu pentru că ar avea cei mai talentați jucători. Sunt sute de evenimente pe an – muzică, sport, cultură, se întâmplă mereu ceva în Cluj; atunci studentul se întreabă de ce ar trebui ca după terminarea facultății să se mute înapoi la ferma de la țară a familiei. Am ajuns să mergem în Vietnam după oameni care să lucreze în domeniul agroalimentar”, rezumă Arion.

Cu toate acestea, clusterul are ambiții mari.

“Fermierii din zona noastră se orientează către produse de nișă, cu valoare adăugată mare. Gastronomia ardelenească este complexă, avem bere artizanală produsă la Cluj. Vrem însă ca aceste produse locale să pătrundă în marile magazine. Sunt 50.000 de oameni care intră anual în mall-urile Clujului, unde noi nu am plătit chirie timp de șase ani, tocmai pentru că acei manageri au înțeles că orașul este unul internațional, iar locuitorii vor să găsească și altceva decât ceea ce văd curent pe rafturile hipermarketurilor.
În cinci ani de existență a ATC am reușit performanța de a deveni unul dintre cele mai valoroase clustere din UE. De ce? Pentru că e Cluj și ne sprijină toți, de la administrația locală și județeană la guvern. Vom accesa 4 milioane de euro pentru a crea laboratoare de certificare și a sprijini astfel producătorii de aici. Din păcate, acum majoritatea cartofilor vin din Polonia, iar asta pentru că subvențiile în UE sunt disproporționate. S-a ajuns ca supermarketurile să își facă aici propriile sere, pe câte 10 ha, pentru a putea scrie pe etichete “Produs în România”.
Cum japonezii susțin vita Kobe pentru a se vinde cu 1.000 euro/kg, așa ar trebuie să sprijinim și noi rasele noastre tradiționale. Să nu aducem vaci Black Angus sau Charolais, ci să sprijinim Bălțata Românească și să ne vindem produsele valoroase în Coreea de Sud și Japonia. Să ne folosim cerealele pentru a produce carne pe care să o dăm peste hotare. Micii producători au apelat la noi pentru a-și vinde produsele la marile festivaluri sau în marile magazine. Ne-am dus la Ambasada Franței pentru a avea acces la nivelul cel mai înalt, iar aceasta ne-a mijlocit întâlniri la nivelul cel mai înalt cu managerii hipermerketurilor franceze din România. De unii singuri, micii fermieri nu ar fi ajuns niciodată la ei”, a explicat Felix Arion.

Caravană de 400 km

Vizita de studiu în România a delegației europene a avut loc în perioada 13-15 mai și și-a propus să monitorizeze aplicarea Politicii Agricole Comune în țara noastră. În prima fază, specialiști ai Universității de Științe Agricole din Cluj au explicat dezvoltarea agriculturii în zonă și impactul său asupra pieței locale. Traseul propriu-zis, de aproape 400 km, a cuprins șase ferme din județele Cluj, Alba și Mureș, profilate pe producția de cereale, brânzeturi, ulei sau vin. Traseul urmat în zona Transilvaniei a cuprins localitățile. Vizitarea bazelor de producție a fost dublată de sesiuni de degustări ale produselor locale.

de Călin POENARU

Sursa foto: EU 2019 – Cornelia Smet

Articol publicat în ediția TB 87, iunie 2019

 

Total
0
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articolul anterior

Avocatnet.ro: Firmele riscă desființarea dacă nu vor converti acțiunile la purtător

Articolul următor

Franța, în top 5 țări care au investit cei mai mulți bani în ultimii 10 ani

Citește și despre galele The Voices of Business Awards:
The Voices of Business Awards Cluj 2023
The Voices of Business Awards Alba 2023
The Voices of Business Awards Sibiu 2023
The Voices of Business Awards Brașov 2023
Citește și:
Zi de Zi știri economice:
Loading RSS Feed
Total
0
Share