Direcția Generală (DG) Mediu din cadrul Comisiei Europene (CE) a dat publicității, la începutul lunii aprilie 2019, Raportului de țară România privind Evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu. În EIR 2019 se arată că ne bazăm în continuare pe fondurile și oportunitățile de creditare ale UE, însă avem probleme cu prioritizarea diferitelor aspecte de mediu, avem un deficit de capacitate administrativă și nu stăm bine nici la gradul de pregătire/maturizare a proiectelor.
În rezumatul care deschide Raportul se menționează că, printre principalele dificultăți identificate în evaluarea din 2017 a punerii în aplicare a politicilor de mediu (Environmental Implementation Review – EIR) în ceea ce privește punerea în aplicare de către România a politicii și a legislației UE în domeniul mediului au fost: îmbunătățirea conformării cu legislația UE privind deșeurile și apele uzate urbane în vederea atingerii țintelor UE, având în vedere că se apropie termenele finale prevăzute în Tratatul de aderare a României și îmbunătățirea coordonării și consolidarea capacității administrative a autorităților și a agențiilor implicate în punerea în aplicare a legislației UE, în special în ceea ce privește gestionarea apelor și a deșeurilor și protecția și gestionarea siturilor Natura 2000.
Cu toate că România a beneficiat de asistența de specialitate din partea Comisiei Europene în ceea ce privește închiderea și reabilitarea depozitelor de deșeuri, în vederea închiderii unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor aflată în desfășurare, EIR 2019 arată că “gestionarea deșeurilor rămâne o provocare majoră pentru România, în pofida progreselor formale înregistrate ca urmare a adoptării planului național de gestionare a deșeurilor în decembrie 2017. Reciclarea și utilizarea eficientă a resurselor se află încă la niveluri scăzute în comparație cu tendința prezentată în EIR 2017. În conformitate cu Raportul de alertă timpurie din 2018 al Comisiei, România este considerată a fi expusă riscului de a nu își îndeplini obiectivul de reciclare a deșeurilor municipale în proporție de 50 % stabilit pentru 2020”.
Rata de reciclare a deșeurilor municipale, potrivit CE, se menținea până la sfârșitul anului trecut la un nivel foarte scăzut, raportat la ținta de 50% anterior menționtă. La acel moment, aceasta era de doar 14 %. Apoi, Direcția Generală Mediu constata rate foarte ridicate de depozitare a deșeurilor, contrar ierarhiei deșeurilor și obiectivelor de reciclare stabilite la nivelul UE. “Rata de depozitare a deșeurilor raportată de România Comisiei Europene în 2017 a fost de 70%. Cifra nu include totuși depozitarea temporară înainte de eliminare, care, dacă ar fi adăugată, ar ridica și mai mult această rată”, se arată în raport.
Economia circulară rămâne slab dezvoltată, deși există potențial în acest domeniu, iar gradul de conștientizare cu privire la economia circulară rămâne, de asemenea, scăzut.
Cu un plan nu se rezolvă problema deșeurilor
În decembrie 2017, România a adoptat planul național de gestionare a deșeurilor și programul de prevenire a generării deșeurilor, ambele cu valabilitate până în 2025.
Planul național de gestionare a deșeurilor se baza pe introducerea colectării separate, inclusiv pentru deșeurile biodegradabile, și pe planurile de tratare a acestor deșeuri prin compostare sau digestie anaerobă. “Planul propune, de asemenea, extinderea semnificativă a rețelei de instalații de tratare mecano-biologică, astfel încât să existe câte una în fiecare județ, ceea ce pare excesiv. Instalațiile ar trebui să fie convertibile astfel încât să poată trata deșeurile colectate separat din momentul în care producția de deșeuri reziduale scade”, au considerat reprezentații DG Mediu.
Planul propune, de asemenea, o serie de instrumente de politică menite să contribuie la îndeplinirea obiectivelor sale principale. Printre aceste instrumente se numără: (i) punerea în aplicare cu întârziere a taxei de depozitarea deșeurilor, (ii) introducerea unor sisteme de plată în funcție de cantitatea de deșeuri generată, (iii) îmbunătățirea eficienței sistemelor de răspundere extinsă a producătorilor (REP) și (iv) îmbunătățirea sistemelor de raportare.
Planul național de gestionare a deșeurilor trebuia dublat de adoptarea planurilor de gestionare a deșeurilor gestionare a deșeurilor la nivel județean care erau la data întocmirii raportului în curs de elaborare. Însă, și la o căutare pe site-urile autorităților județene, descoperi astfel de planuri din ciclul bugetar european trecut și cam atât.
DG Mediu constatase o serie de probleme în ceea ce privește România, de la cadrul juridic nedefinitivat până la absența unor instrumente relevante pentru evitarea eliminării deșeurilor din depozitele de deșeuri, inclusiv a unei taxe pentru depozitarea deșeurilor, și absența unei măsuri cuprinzătoare și ferme de asigurare a respectării legislației împotriva depozitării ilegale a deșeurilor.
Față de sfârșitul anului 2018, România a modificat legislația în domeniu – OUG 74/2018, aprobată prin Legea 31/2019, și a întocmit în luna aprilie a acestui an un document care cuprinde recomandări privind modul de implementare a principalelor prevederi introduse prin OUG nr. 74/2018, aprobată prin Legea nr. 31/2019. Recomandările se referă la atingerea obiectivului de pregătire pentru reutilizare și reciclare a deșeurilor municipale până în anul 2020; introducerea indicatorilor de performanță și a penalităților aferente în contractele de delegare; implementarea instrumentului „plătește pentru cât arunci”; implementarea contribuției pentru economia circulară; acoperirea costurilor de gestionare a deșeurilor de ambalaje din deșeurile municipale de către organizațiile care implementează obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorilor de ambalaje; implementarea tarifelor distincte astfel: un tarif pentru deșeuri reciclabile, respectiv un tarif pentru alte tipuri de deșeuri.
Un aspect amintit și în Raportul de țară se referă la sistemele de management integrat al deșeurilor (SMID), dezvoltate în 35 de județe din cele 41, cu finanțare europeană.
“Cu toate acestea, utilizarea fondurilor UE speciale pentru îmbunătățirea gestionării deșeurilor este în continuare extrem de scăzută. Acest lucru are drept cauze principale: (i) incapacitatea beneficiarilor finali de a pregăti și a derula proiecte mari de investiții, (ii) lipsa de încredere/neasumarea investițiilor și (iii) durata excesivă a procedurilor de licitație”, se arată în raport.
Aceleași probleme se regăsesc și în documentul elaborat de Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management – Programul Operațional Infrastructură Mare și Autoritatea de Management POS Mediu, cu privire la situația proiectelor privind sistemele de management integrat al deșeurilor, finanțate prin Programul Operațional Sectorial Mediu 2007-2013 și Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020.
Prin POS Mediu s-au aprobat 32 de proiecte în valoare totală de aproximativ 5.487 milioane de lei, din care valoarea finanțată din FEDR și buget de stat este de 4.864 milioane de lei. În iulie anul trecut, din cele 32 de proiecte, erau funcționale doar patru, din care două în Transilvania – cele ale județelor Bistrița-Năsăud și Covasna.
Raportat la acea dată, zece proiecte au fost incluse în Lista proiectelor nefuncționale, din cauza faptului că infrastructura era finalizată, dar nu este operată. Din Transilvania erau proiectele județelor Arad, Hunedoara, Mureș, Sălaj, Sibiu și Timiș.
Alte 18 proiecte au fost etapizate și vor fi finalizate cu finanțare din Programul Operațional Infrastructură Mare în perioada de programare 2014-2020, iar din zona Ardealului sunt proiectele județelor Alba, Cluj, Bihor, Harghita și Maramureș.
La momentul actual sunt funcționale, pe lângă cele două amintite anterior, SMID-urile din județele Arad, Hunedoara, Sălaj, Sibiu și Timiș.
Problema tratării apelor urbane reziduale
În ceea ce privește calitatea apei, potrivit constatărilor comisiei, menționate în raport, România “trebuie să își îmbunătățească în continuare politica în domeniu în conformitate cu Directiva-cadru privind apa. În plus, România face încă eforturi pentru punerea în aplicare a Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale și pentru ameliorarea cantității și a calității apei potabile. Având în vedere ratele de conformare foarte scăzute cu termenele intermediare din 2013 și 2015 stabilite în Tratatul de aderare, Comisia a decis să inițieze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor”. În conformitate cu Tratatul de aderare a României, termenul final pentru ca România să se conformeze Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale era 31 decembrie 2018, iar, conform constatărilor comisiei, problema se va agrava cel mai probabil.
Specialiștii DG Mediu din cadrul Comisiei Europene au apreciat că cele mai semnificative presiuni asupra apelor de suprafață sunt presiunile difuze cauzate de evacuări neconectate la rețeaua de canalizare (25 % din corpurile
de apă de suprafață) și poluarea difuză cauzată de apele reziduale agricole (12 %) și urbane (5 %), în timp ce pentru corpurile de apă subterană, cea mai se importantă presiune este poluarea difuză cauzată de sectorul agricol și de evacuările neconectate la rețeaua de canalizare, ambele afectând 10 % din corpurile de apă subterană.
Vestea bună este că starea ecologică/potențialul ecologic variază între bun(ă) și mai bun(ă) pentru majoritatea lacurilor și râurilor (66,14 %),
De asemenea, România stă bine la calitatea apei potabile, acolo unde rețelele de apă sunt introduse. Astfel, în ceea ce privește apa potabilă, nu sunt disponibile date noi de la ultima EIR (2017), care indica faptul că 99,44 % din toate analizele de apă potabilă (2013) au fost conforme cu Directiva privind apa potabilă. “O parte semnificativă a populației (57%) nu este conectată la sisteme publice de alimentare cu apă. România consideră că această rată insuficientă de conectare, deficitul de apă și resursele insuficiente de apă de calitate reprezintă o prioritate pentru finanțarea UE”, conform raportului, și am adăuga că este unul dintre motivele pentru finanțarea sau fazarea unor proiecte pe POIM.
Nu același lucru se poate spune despre implementarea Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale, unde doar o aglomerare a îndeplinit condițiile pentru o tratare mai riguroasă.
Însă investiția necesară pentru a asigura colectarea și tratarea corespunzătoare a apelor reziduale din aglomerările rămase este estimată la circa 12 miliarde de euro, în timp ce alte studii indică o nevoie investițională și mai ridicată.
CE constată că proiectele ultime nu vor fi finalizate mai devreme de 2027-2030, cu peste 10 ani întârziere față de termenele stabilite în Tratatul de aderare al României. “Pentru a se conforma obligațiilor, România trebuie să îmbunătățească metodologia de stabilire a priorităților în ceea ce privește proiectele privind apa propuse pentru finanțare UE și să accelereze pregătirea și punerea în aplicare a acestora. În plus, veniturile generate de companiile de apă ar trebui să asigure sustenabilitatea infrastructurii nou construite”, au conchis specialiștii DG Mediu.
de Ligia VORO
Articol publicat în ediția print 89 a Transilvania Business, octombrie 2019
