Abonează-te
Abonează-te

Primesti pe mail cele mai noi articole publicate

„Un absolvent de arte nu ajunge șomer”. Interviu cu rectorul Universității de Artă și Design Cluj, Radu-Marcel Moraru

Industriile creative, designul grafic, realitatea augmentată sau operele artistice valorificate în spațiul virtual sunt noile direcții pe care le vizează rectorul Universității de Artă și Design (UAD) Cluj, Radu-Marcel Moraru, intrat de curând în al doilea său mandat.

Sunteți o universitate “împrăștiată” în tot Clujul: aveți clădiri în centru, în Parcul Central, în Mărăști, în Gheorgheni. Cum vă descurcați în atâtea locuri?

Acum doi ani am făcut o tranzacție foarte bună cu Allianz Țiriac a cărei clădire de pe Bd. 21 Decembrie am cumpărat-o la un preț foarte bun; mai mult, am convins compania să ne doneze mobilierul, iar așa nu a trebuit să alocăm resurse suplimentare pentru aceste dotări. Față de prețul de achiziție, plus investițiile efectuate de noi, valoarea ei contabilă a urcat cu 28%, la 3,5 milioane de lei.

Clădirea principală rămâne cea din Piața Unirii.

Am recuperat clădirea, era a primăriei, va intra în curând în patrimoniul Ministerului Educației Naționale (MEN) și va fi administrată de noi. Este o clădire monument istoric de clasa A, reabilitarea ei este un proces complex, iar în acest an vom demara lucrările. E prioritatea noastră numărul 1 pentru 2020. Vom începe cu fațada, avem deja suma alocată de la MEN, în a doua fază vom amenaja la mansardă cinci ateliere de lucru pentru departamentul de grafică. Proiectul este deja realizat.

Cea din Mărăști cum se prezintă?

Este pusă la punct. Acolo am asfaltat curtea, am refăcut parcarea, am amenajat două ateliere de lucru pentru sculptură și ceramică, spații de depozitare. La casele de creație din Beliș s-au făcut investiții mai ales pe partea de eficiență energetică. Ne-ar mai trebui 1-2 clădiri pentru cursuri și bibliotecă.

Aveți o bijuterie în patrimoniu, Casa Matei Corvin. În zonă ați deschis și un magazin care valorifică operele de artă ale universității.

Prima dată am deschis spre vizitare Casa Matei Corvin pentru perioadele de vacanță, vara, acolo suntem proprietari. Clădirea poate fi gestionată de UAD, în niciun caz să se facă o crâșmă din ea, cu toate că de-a lungul timpului interese imobiliare au fost și pentru aceasta, și pentru cea din Piața Unirii, ambele poziționate excelent, în centrul orașului. Dar am ținut cu dinții de ele. Magazinul funcționează în ideea de autofinanțare. Le-am propus celor din departamente: produceți marfă, 75% din venituri se întorc la departament pentru cumpărarea a tot ce este necesar, iar 25% merg la universitate. Probabil va trebui să ne facem mai multă promovare.

V-ați gândit și la un magazin online? Sunt pictori care vând foarte bine pe online, individual. De ce nu s-ar întâmpla aceasta și la asemenea conglomerat de artiști valoroși?

Pentru a activa un asemenea magazin colegii mei de la departamente trebuie obișnuiți mai întâi cu ideea de a produce mai multă marfă pentru a avea permanent ce să vindem; or, unii dintre artiști sunt mai reticenți. Acest sistem se pretează departamentelor cu profil aplicativ. Ceramica, moda sunt cele care produc și vând; pictura aduce mai mult sponsorizări. La fel, cei de la design vestimentar realizează în fiecare an gala lor, se descurcă bine cu sponsorii.

Câți studenți aveți și câți profesori?

Avem peste 1.000 de studenți și 80 de cadre didactice. Fiind o universitate mică, are și dezavantaje, dar și avantaje. Dezavantajele sunt că avem mai puțin personal, iar unul de la noi trebuie să lucreze cât doi: rapoartele către MEN sunt aceleași. Acolo unde Universitatea Babeș-Bolyai sau Universitatea de Științe Agricole au 10 oameni în administrație, noi avem unul singur. În schimb, avem avantajul de a ne mișca mult mai repede. La o universitate mai mare administrația este mult mai greoaie, aici orice coleg poate suna la rector dacă are nevoie de mașină pentru a se deplasa la o expoziție, iar circuitul hârtiilor este mult mai rapid. Aceasta se vede foarte mult în activitatea artistică, iar Școala de Artă de la Cluj este recunoscută în toată lumea.

Cum vedeți o superuniversitate la Cluj formată din cele șase de stat existente?

Se tot vehiculează ideea de universitate metropolitană, cu pătrunderea în Top Shanghai 500. Aceasta e viabilă, însă doar cu altă lege a învățământului. Ar trebui să ni se dea bugetul întreg, nu pe bucăți, ca în prezent. Mulți nu înțeleg care este specificul unei universități de artă, care e diferită de alte instituții. La noi se ocupă toate locurile bugetate, inclusiv cele cu taxă. Am solicitat un număr mai mare de locuri pentru că am reînființat secția de pedagogia artei, am făcut și un master de istoria și teoria artei. Un rol important în menținerea studenților, în condițiile în care la majoritatea universităților numărul lor este în scădere, este introducerea celei de-a doua opțiuni la înscrierea la facultate, care generează o mobilitate internă benefică. Din anul II, cel care nu a intrat la secția la care și-a propus poate să se întoarcă “la prima iubire”. Prin această flexibilitate am câștigat studenți; altfel pierdeam jumătate din ei.

Care sunt secțiile cele mai accesate?

Acum grafica și designul sunt la modă, cel de interior, de obiect, dar și vestimentar sunt “pe trend”. Sunt pe creștere și ceramica, și designul textil.

Câți absolvenți rămân în domeniul artistic?

Cam 10% reușesc să trăiască din artă, deci să activeze pe cont propriu, prin vânzarea lucrărilor. Important e că nu ajung șomeri. Noi nu producem șomeri! Unii își fac societăți cu răspundere limitată, alții, persoane fizice autorizate, o parte dintre ei ajung în învățământ, iar alții se reorientează spre alte domenii. Avem înființată o societate antreprenorială studențească, iar ea funcționează.

Companiile de construcții se plâng că nu au specialiști în restaurare la Biserica Sf. Mihail, la Castelul Banffy din Răscruci, deși s-au accesat proiecte cu fonduri europene enorme în zona Transilvaniei, de zeci de milioane de euro.

Unul dintre restauratorii de la Biserica Sf. Mihail este de la departamentul nostru de sculptură. Din păcate, constatăm și noi că spre secția restaurare-conservare se îndreaptă foarte puțini tineri, deși în acest domeniu ar fi enorm de lucru. Avem specialiști în restaurarea în piatră, icoane, ceramică. Poate încă nu s-a auzit destul despre acest departament.

Mergeți în direcția industriilor creative?

Suntem angrenați în proiectul Cluj Future of Work, în parteneriat cu primăria. Aici intră designul grafic, banda desenată. Vom avea cursuri la Centrul Regional de Excelență pentru Industrii Creative (CREIC), de pe Dealul Lomb, acolo se va ține și partea de practică a studenților. Primăria va achiziționa echipamentele necesare, iar noi le vom putea folosi.

Ați intrat și pe partea de realitate augmentată?

Avem un proiect în Polonia, cu o universitate din Varșovia, vom înființa un program de masterat comun pentru bandă desenată (comics), care este baza în jocurile pe computer sau pe telefonul mobil. De acolo viitorii absolvenții vor avea acces imediat pe piața muncii. Polonezii vor veni cu tehnologia, fiind un institut tehnic, iar noi – cu partea de creație, de artă. Vom face un semestru acolo, unul aici, iar ai noștri se vor familiariza cu tehnologia.

Când vom avea un mare centru de artă la Cluj?

Pentru asta se zbate Centrul Cultural Clujean, din subordinea primăriei. Sunt sigur că până la urmă va ieși acest proiect, e o determinare mare din partea municipalității pentru realizarea Centrului Cultural Transilvania. În niciun caz un asemenea centru pentru expoziții, evenimente nu se poate face în vârful dealului, la CREIC.

Sau se va face mai repede unul privat, de către Adrian Ghenie, cel mai renumit dintre absolvenții UAD?

Dacă îl concretizează, e bine primit, că are bani să îl facă, va aduce numai beneficii Clujului. Cu Ghenie ținem legătura mai ales prin președintele Senatului UAD, Ioan Sbârciu, ne vizitează de multe ori.

Nu ar trebui exploatat mai bine în folosul UAD un asemenea brand mondial?

Ghenie este cel mai celebru acum, însă noi avem mulți artiști ale căror opere sunt cotate la 300.000, la 500.000 de euro, nu atât de mediatizați, dar foarte apreciați. Și de la pictură, și de la sculptură.

Autor: Călin POENARU

(Interviul a fost publicat în ediția print a revistei Transilvania Business cu numărul 93 – martie/aprilie 2020)

Total
10
Shares
Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articolul anterior

[Enjoy Transylvania!] Transilvania, un chip de locuire

Articolul următor

Warsaw first Polish city to join EBRD Green Cities

Citește și:
Citeste mai mult

Dacia Faber va reabilita podul din Ileanda

Societatea de construcții Dacia Faber a preluat amplasamentul pentru investiția care vizează consolidarea și punerea în siguranță a…
Zi de Zi știri economice:
Total
10
Share