Parcul de biodiversitate din Pădurea Hoia, abatorul și fabrica de mezeluri din vânat de la Jucu, unitățile de producție a furajelor cu aditivi naturali și de sucuri cu probiotice sunt proiectele pe care mizează în noul mandat rectorul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Cornel Cătoi.
Raportul rectorului din perioada 2016-2019 consemnează acea scădere a numărului de studenți ce se manifestă în toată România, însă o creștere suprinzătoare a numărului de masteranzi, doctoranzi, mai ales studenți străini.
Este o scădere constantă la nivel de licență peste tot în țară, dar la alte universități au scăzut și masteranzii, și doctoranzii. La noi sunt domenii foarte atractive și căutate, precum veterinar, cadastru, silvicultură, dar nu putem lua studenți peste plafonul stabilit de Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior. La veterinari cererea a urcat foarte mult odată cu introducerea liniilor de studii în limbi străine. Dacă la primele promoții nici nu se ocupau locurile, acum concurența a ajuns și de cinci pe loc la limbile străine.
De unde această invazie de studenți străini?
Majoritatea lor vin din țările francofone, 80% fiind Franța, dar avem și din Israel, Italia, SUA, Africa de Sud, chiar din Mauritius, domeniul veterinar fiind cel care atrage cel mai mult. Oriunde în lume profesia de veterinar este una căutată, cu satisfacții profesionale și materiale, iar diplomele noastre sunt recunoscute în toată Europa.
Cum ați găsit universitatea la primul mandat și cum este în prezent?
Există și o anumită continuitate, dar față de 2016 lucrurile sunt total diferite. Acum am fost creditat cu o mai mare încredere din partea colegilor care m-au ales, deci pornesc cu o colaborare mult mai bună. S-a schimbat și stilul de lucru în universitate: personalului administrativ este mult mai eficient în activitate, în negocierile de prețuri, în eficientizarea părții economice, a cheltuirii banului public, indiferent că vine de la buget sau din veniturile proprii. Cu alte cuvinte: cu bani mai puțini am făcut mai multe.
Bilanțul financiar cum se prezintă?
N-am mai ajuns pe minus, balanța a fost tot timpul pozitivă în acești ani, am avut rezerve care au trecut de la un an la altul și un aport mai mare în valută datorită venirii studenților străini. Am reușim să plătim toate datoriile pentru că 2016 a fost un an greu pentru că am avut de finalizat Institutul de Cercetări Horticole Avansate al Transilvaniei, unde am plătit aproape 5 milioane de euro în total, inclusiv penalități, din cauza întârzierilor din partea constructorului.
Ați preluat și Stațiunea Palocsay. Care e situația acolo?
La Stațiunea de Cercetări Horticole (SCH), preluată în același an, numai datoriile la primărie, stat și terți erau atunci de peste 1 milion de euro. Plus salarii neplătite, avocați neplătiți, clădiri dărăpănate. A trebuit să investim în securizarea spațiului, am pus garduri, am montat sisteme de supraveghere, am reparat acoperișurile la clădirile importante, am investit în pepiniere, în curățarea stațiunii, în revigorarea plantațiilor. SCH este încă este pe minus, dar ne bucurăm că este un minus care a scăzut anual, iar stațiunea s-a relansat.
Care sunt proiectele majore ale universității?
În actualul mandat pornim cu niște proiecte mari de investiții, deja avem semnate contracte de 100 de milioane de lei. Se adaugă multe alte proiecte de cercetare, de consultanță, de resurse umane, de relații cu mediul economic. Avem programe pe Programul Operațional Regional, cu Banca Mondială.
Și cum se derulează acestea?
Avem o problemă majoră: să găsim constructori. Am demarat licitația pentru ferma de biodiversitate de la Hoia și nu s-a prezentat nimeni, companiile au intrat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice, ne-au cerut câteva clarificări, dar în final nu s-a înscris nimeni. În consecință va trebui să revizuim procedura. Aceasta pentru că studiile de fezabilitate s-au făcut în perioada 2017-2018, au fost proiectele în evaluare, iar până s-au semnat, până s-au realizat caietele de sarcini, au crescut prețurile. Vom detalia componente tehnice privind materialele de care avem nevoie, ca să dăm încredere constructorilor că se încadrează în preț. Am pus câteva întrebări Agenției de Dezvoltare Regională Nord-Vest, în sensul în care dacă putem să reducem din costurile pentru echipamente ca să transferăm din sume pentru clădiri ca acestea să iasă bine. Echipamente mai putem cumpăra și din alte proiecte, oricum se învechesc mai repede și trebuie înlocuite. Important este ca aceste clădiri să aibă o eficiență energetică bună, cu facilități de cercetare cât mai bune. La proiectul Hoia va trebui să revizuim caietul de sarcini pe partea de construire, sper să ne mișcăm repede.
Aveți și proiecte importante de transfer tehnologic.
Sunt cele două centre complementare de transfer tehnologic (CTT) de pe Calea Florești și de la Jucu. Primul este pe aditivi, pe alimente, celălalt, pe furaje. CTT Calea Florești va fi pe industria alimentară, de la aditivi până la probiotice, prebiotice, în scopul de a da o calitate mai bună și eficiență economică superioară alimentelor. Vor fi aditivi naturali, de la ambalaje până la conținutul alimentelor. La Jucu există mai multe componente, una fiind cea de producere de furaje inovative cu aditivi naturali pentru a înlocui medicamentele antibiotice, antiparazitare și pentru a aduce suplimente mineralo-vitaminice în acestea. Sunt plante care au principii care combat paraziții, infecțiile bacteriene. Principiul nu este cel de a trata bolile, ci de a preveni apariția bolilor.
Transfer tehnologic înseamnă, de fapt, livrarea acestor produse în piața reală.
Noi facem cercetare pe animale de laborator sau in vitro. Pasul doi ar fi transpunerea lor în prototipuri testate direct în ferme, dacă vorbim despre furaje. Deci trebuie să produci cantități mai mari de furaj aditivat, să simulezi producția cu un număr mare de animale, să urmărești prezența bacteriilor, similar studiilor clinice la oameni.
Ați extins partea de producție, dar ați demarat și o rețea de magazine proprii.
Am creat societatea noastră cu răspundere limitată, am început producția nu numai ocazional, prin laboratoarele de microproducție a Facultății de Știința și Tehnologia Alimentelor. Folosim materia primă de la Stațiunea Cojocna (carne, ouă, lapte), am deschis magazinul de pe Calea Mănăștur, va trebui să trecem în altă etapă.
Și care ar fi aceasta?
Vrem să construim la Stațiunea Jucu un abator pentru mai multe specii; va fi unul capacitate mai mică, nu pentru animalele de creștere industrială, ci pentru specii crescute ecologic. Noi avem porci Mangalița mai mari, mai mici, dar și de la alți producători, animale crescute în sistem tradițional, chiar ecologic. Intenționăm să avem acolo o fabrică de mezeluri, cu maturare, cu procesare inclusiv pentru vânat, adică o unitate de procesare îi lipsește acum Clujului. Asta e o problemă, pentru că acum vânătorii nu împușcă mistreții pentru că nu au unde să îi valorifice, în timp ce vedem că pesta porcină se tot extinde.
Fermierii, companiile vă solicită?
Vom continua legătura stabilită cu mediul economic, mai ales prin parteneriatele cu producători din Transilvania, pentru ca ei să dezvolte produse din producția proprie prin cooperative, grupuri de acțiune locală, producători individuali. Vrem să îi învățăm să își valorifice mai bine producția prin produse de calitate, cu cantitate și constanță pentru ca acestea să devină vandabile.
Vă gândiți să faceți consultanță pentru firme?
Deja facem, dar ea trebuie dezvoltată. Vom demara cu Banca Transilvania un proiect de educare, de motivare a generației următoare de fermieri, de a le arăta partea frumoasă a agriculturii, de a-i convinge să continue afacerile agricole ale părinților. Tendința există o tendință în toată lumea: tinerii își doresc mai mult confort, mai mult oraș, iar agricultura înseamnă muncă multă și prezență aproape permanentă. Totuși, există și variante care le pot oferi satisfacții.
Ați putea să obțineți venituri mai substanțiale din transfer tehnologic în detrimentul fondurilor de la buget?
Aceste CTT vor trebui să se susțină din propriile venituri, deci să fie un fel de centre de profit. Desigur, asta nu se va întâmpla încă din primul an, dar este și o continuare firească a cercetării: cea de a ajunge până la beneficiar în agricultură, medicina veterinară, industria alimentară. Avem multe brevete, dar și cercetări nebrevetate cu potențial. Transferul tehnologic nu mai demult ceea ce am studiat noi odată; cererea poate să vină și din partea actorilor economici pentru a rezolva o problemă de producție, de a crește calitatea. Le pregătim soluții.
V-ați gândit la o platformă online, un fel de bursă, unde să vă expuneți soluțiile, care să fie cumpărate de firme?
E una dintre variantele pe care le avem în vedere: de a le scoate la licitație, la vânzare. Totuși, cele mai multe proiecte vor fi în parteneriat, în felul următor: există rezultate ale cercetării, ne găsim parteneri care să le pună în practică inovațiile, iar împreună dezvoltăm produsul și să rămânem parteneri în dezvoltarea continuă a acestuia și a altor produse de transfer tehnologic, iar câștigurile se împart după comercializare. Puțini își permit să investească foarte mult într-o tehnologie nouă, încă netestată în piață, dar așa, împreună, participând la beneficii, toată lumea va fi câștigată.
Aveți un proiect pilot în acest sens?
Prorectorul Dan Vodnar a realizat probiotice, acele bacterii intestinale care sunt condiționate în diverse sucuri, iaurturi. Tocmai am primit comandă importantă de producție pentru o companie.
Călin POENARU
(Interviu publicat în ediția print a revistei Transilvania Business, numărul 93 – martie/aprilie 2020)
