de Niculina-Silvia HICEA, Consilier superior – Direcția pentru Agricultură Județeană Cluj
Prin aderarea României la Uniunea Europeană, agricultura a fost pusă în fața celei mai mari provocări de după 1989: să fie competitivă cu agricultura celorlalte state membre, dintre care unele cu tradiție de sute de ani în acest domeniu, cu ferme bine structurate și dotate din punct de vedere tehnic și tehnologic, cu fermieri “din tată-n fiu”. Era clar pentru toată lumea că nu va fi ușor, dat fiind faptul că agricultura românească s-a prăbușit în doar câțiva ani după Revoluție: pământul a fost retrocedat prin Legea 18, fiind fărâmițat în câteva milioane de parcele, proprietarii au început să-l lucreze fără a avea acces la mecanizare, la tehnologii noi și fără a avea cunoștințele necesare. Totuși, în 2007, agricultura era pe un trend ascendent, iar transformarea din agricultura socialistă spre sgricultura capitalistă începuse deja.
Ar fi imposibil să negăm modernizarea agriculturii din ultimii 20 de ani (dacă socotim și perioada de pre-aderare și Programul SAPARD 2000-2006) prin utilizarea banilor europeni. Din 2007, după aderare, România a beneficiat de aproape 15 miliarde de euro din FEADR pentru implementarea celor două Planuri Naționale de Dezvoltare Rurală (2007-2013, respectiv 2014-2020), precum și de peste 19 miliarde de euro din FEGA – pentru schemele de plăți gestionate de APIA.
Din păcate, fermierii nu trebuie să dovedească cum și pentru ce utilizează sumele primite de la APIA. În schimb, banii primiți prin intermediul AFIR trebuie investiți în agricultură – vorbim aici de sumele contractate pe submăsurile din M04 ”Investiții în active fizice” și din M06 ”Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor” – pentru care au fost alocate peste 3 miliarde de euro numai în PNDR 2014-2020, la care se adaugă cele peste 2,2 miliarde plătite în PNDR 2007-2013.
Astfel, în perioada 2007-2013 au beneficiat de finanțare FEADR un număr de 2.863 de ferme prin Măsura 121 ”Modernizarea exploatațiiloe agricole” și alți 952 de agenți economici au accesat Măsura 123 „Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere”. În total, suma plătită pentru aceste proiecte a depășit 1,18 miliarde de euro, bani care au fost investiți în cumpărarea de tractoare și mașini agricole performante pentru sectorul vegetal, în construcția de adăposturi pentru animale și dotarea acestora cu echipamente ultramoderne, în facilități pentru procesarea produselor agricole, atât la nivel de fermă, cât și ca unități independente.
La investițiile realizate prin măsurile prezentate mai-sus se adaugă și investițiile realizate de cei peste 12.800 de tineri fermieri ”instalați” prin intermediul măsurii 112, pentru care AFIR a plătit peste 300 de milioane euro, precum și investițiile în modernizarea infrastructurii agricole și silvice, realizate prin Măsura 125 „Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii”, pentru care s-au efectuat plăți de peste 460 de milioane de euro, însemnând construcția a 2.000 km de drumuri agricole și peste 315.000 ha suprafață amenajată pentru irigații.
Investițiile în modernizarea agriculturii au continuat și în perioada 2014-2020. Astfel, până la finele anului 2019, gradul de absorbție a fondurilor europene gestionate de AFIR era de 55%, iar dacă adăugăm şi prefinanţarea din 2015 şi 2016, gradul de absorbţie ajunge la 59%.
Potrivit datelor privind absorbţia fondurilor europene furnizate de MADR, suma totală plătită beneficiarilor până la 5 decembrie 2019 se ridică la 5,22 de miliarde de euro, din care 2,86 miliarde de euro pe măsurile de investiţii şi 2,36 miliarde de euro pe măsurile care vizează angajamente de mediu şi climă pentru care se efectuează anual plăţi compensatorii pe suprafaţă.
Evident, banii europeni alocați prin FEGA și FEADR nu sunt singurele surse de finanțare pentru dezvoltarea agriculturii. Mulți antreprenori din agricultură, în special proprietarii unor ferme mari și foarte mari, au ales în ultimii ani să reinvestească profitul obținut în modernizarea propriilor afaceri.
Au apărut astfel ferme foarte înalt tehnologizate (”high-tech”), cum ar fi exploatații de vaci cu lapte mulse de roboți – vorbim aici de ferma lui Liviu Peica din Orheiu Bistriței (județul Bistrița-Năsăud), modernizată cu 650.000 euro (din care 70% bani europeni), sau de exploatația agricolă din Băilești (județul Dolj) a lui Sorin Predoi, unde lucrează din 2016 cea mai mare combină agricolă din lume – New Holland CR10.90 – care a stabilit în anul 2014 recordul mondial pentru cea mai mare cantitate de grâu recoltată în 8 ore, și anume 797 tone, și care costă peste 550.000 de euro.
Desigur, toată lumea știe că cea mai tehnologizată și mai performantă exploatație agricolă din România este fosta S.C. AGRICOST S.A. (cumpărată în 2018 de arabii de la Al Dahra), care exploatează peste 57.000 ha de teren (cea mai mare fermă vegetală din Europa), unde s-au făcut în ultimii 10-20 de ani investiții de miliarde de euro, și unde, numai în anul 2019, au fost achiziționate 13 combine, 13 tractoare mari, cu ghidare automată, 27 remorci pentru transportul producţiei, 11 semănători, dar şi 173 echipamente de irigat.
Iar investiţiile nu se opresc aici, anul viitor fiind programate a se cumpăra încă 16 combine, 16 tractoare mari, 32 remorci, 110 echipamete de irigat, astfel încât toate cele 29 de ferme din Insula Mare să lucreze cu cele mai noi şi eficiente echipamente aflate pe piaţă – așa a declarat directorul executiv Al Dahra/Agricost, Geanina Ioniţă.
În Insula Mare, parametrii climaterici – temperatura și umiditatea aerului, precipitațiile, viteza vântului, umiditatea și temperatura solului vor fi monitorizate cu ajutorul a 29 de staţii meteorologice, care vor transmite toate datele culese într-o aplicație complexă care va constitui o platformă integrată cu alte date provenind de la utilaje inteligente – semănători, aparate de stropit, combine, dar și alte mașini de recoltat”, a declarat și dr. ing. Lucian Buzdugan, președintele Consiliului de Administrație al Agricost SA.
Astfel, începând cu 2019, Al Dahra (noul proprietar al terenurilor) va investi aici peste 500 milioane de dolari, bani care ar urma să aducă exploataţiei agricole din Insulă, în următorii 5 ani, un important atu în rândul marilor ferme agricole din lume.
La Agricost lucrează peste 900 de angajați, din care peste 100 cu studii superioare, pentru care firma se preocupă an de an să fie pregătiți cu cele mai bune practici agricole la nivel mondial, și chiar sunt trimiși să se specializeze în ferme din țări cu agricultură super-avansată.
Problema agriculturii românești este că astfel de ferme le putem număra pe degetele de la mâini, în schimb sunt peste 750.000 de exploatații agricole mici și foarte mici, fără acces la echipamente și tehnologii moderne și fără o preocupare vizibilă pentru a-și îmbunătăți performanțele.
Polarizarea aceasta excesivă, cu câteva ferme foarte mari, ”high-tech”, și cu sute de mii de exploatații ”low-tech”, este de altfel principala trăsătură a agriculturii românești.
Specialiștii atrag atenția factorilor de decizie, de mai bine de 20 de ani deja, că trebuie rezolvată această problemă cât mai repede, pentru a putea asigura independența alimentară a României – o țară care ar putea hrăni peste 80 de milioane de oameni și a cărei deficit în balanța comercială cu produse agricole depășește constant, începând cu anul 2015, 1 miliard de euro anual.
Acestui deziderat i s-au alăturat și cei mai mulți lideri ai formelor asociative reprezentative din agricultură, printre care și actualul secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Florian-Emil Dumitru, care spunea următoarele la o conferință din 2019: „Există o polarizare puternică. Sunt ferme mari și ferme mici, de subzistență. Adevărul este că fermele mici nu au cum să reziste pe piață, ele vor rămâne, dacă vor mai rămâne, pentru autoconsum. Fermele mari sunt un bun câștigat și ele trebuie susținute. În același timp, fermele mijlocii, de familie, trebuie să se dezvolte pentru a crea o clasă de mijloc a agriculturii românești”.
Tot astfel a declarat și actualul ministru al agriculturii, Nechita-Adrian Oros, într-o întâlnire cu fermierii și cu reprezentanții instituțiilor din agricultură ce a avut loc la Cluj-Napoca, pe data de 10 ianuarie 2020: ”România are toate tipurile de ferme: de la cele foarte-foarte mari (cu peste 10.000 ha) la cele foarte-foarte mici (de subzistență). Dorința conducerii MADR este consolidarea fermelor mici și mijlocii. Acest obiectiv va fi unul din principalele puncte ale noului Plan Național Strategic (PNS) pentru perioada 2021-2027. Redactarea acestui document este principala provocare a MADR pentru anul 2020!” – a spus ministrul.
Pentru a îndeplini acest obiectiv, noul PNS 2021-2027 va cuprinde măsura de stimulare a înnoirii de generații în agricultură – Instalarea tinerilor fermieri – pentru a aduce un suflu nou în acest sector de activitate, dar și o măsură destinată fermelor mici, care doresc să investească în tehnologii noi și în utilaje performante, încercând astfel să devină competitive pe piață, să se autosusțină și să contribuie la creșterea segmentului de produse românești de pe piață.
Desigur, mai sunt și alte măsuri propuse de țara noastră care vor contribui la atingerea acestui țel, cum ar fi: plafonarea voluntară concomitent cu aplicarea plăților redistributive, care să fie direcționate către fermele mici și mijlocii, continuarea schemei de plăți cuplate și a posibilității de acordare a ajutoarelor naționale de tranziție etc.
Să sperăm că România va obține o alocare cât mai consistentă și condiții avantajoase de utilizare a banilor europeni în viitoarea perioadă de programare 2021-2027, o etapă hotărâtoare pentru rezolvarea problemelor structurale și pentru continuarea retehnologizării și modernizării agriculturii românești!
(Din ediția print a revistei Transilvania Business, numărul 93 – martie/aprilie 2020)
