„Astfel sunt apele, precum pământurile prin care curg”
Plinius cel Bătrân
Urbanizarea și poluarea au schimbat definitiv raporturile noastre cu apa, în special cu apa de băut. Apă pe care o purtăm în corpul nostru în proporție de 75% când suntem copii, cam 55-60% când suntem adulți și cam 50% la bătrânețe, și de care, ca o concluzie logică, depindem în aceleași procente pe măsura înaintării în vârstă. Apoi, organele noastre vitale – creierul, plămânii, inima, rinichii – conțin între 65% și 85% apă. În sânge avem 83% apă, în mușchi 80%, în piele 65%, în păr 70%, în oase 20%. Reînnoirea apei în corpul uman se face într-un ritm de 15% pe zi la copil şi de 6% pe zi la adult, ceea ce înseamnă că la fiecare cinci săptămâni jumătate din corpul nostru se schimbă.
Cu ce „se ocupă” apa în corpul nostru? Pentru că este solventul universal, transportă nutrienții în toate celulele, întreține funcționarea rinichilor, spală și elimină toxinele, reglează temperatura, hidratează pielea, menține umiditatea ochilor. Pentru funcționarea aparatului nostru digestiv e nevoie permanent de 10-15 litri de apă. Științific vorbind noi suntem apă, și mai clar, suntem apa pe care o consumăm ca să alimentăm procentele vitale din țesuturile corpului nostru. Apa nu stagnează în noi, ci este într-o continuă muncă. Metaforic vorbind, suntem un izvor de apă care „își află de lucru” pentru o vreme în corpul nostru. Dacă aceasta n-ar fi „apă vie”, nici noi n-am fi vii. Apa este în egală măsură misterioasă și miraculoasă. Poate că nu vorbea pur și simplu poetic filosoful Thales când spunea că „apa este la temelia tuturor ființelor”, ci formula un adevăr științific pe care atunci n-avea mijloace să-l probeze.
Cum a schimbat urbanizarea și poluarea raporturile omului cu apa? În primul rând, omul care trăiește la oraș nu mai bea apă de la fântână, ci de la robinet, de pe conductă. Dar dacă apa de la conductă nu este curată, nu este bună de băut, ce se face? Fie cumpără un aparat de filtrare, care e cam scump și nu oricine se-ndură să dea banii pe așa ceva, fie cumpără apa de băut. Situația la care s-a ajuns de fapt este aceasta. Oamenii de la oraș beau apă cumpărată, singura sursă de încredere în condițiile în care calitatea apei de la robinet este oscilantă și, pentru consumator, greu de testat ori de controlat.
Conceptul de „apă minerală naturală”
Se știe de apa minerală și s-a consumat apă minerală încă de pe vremea romanilor, care au lăsat mărturii în acest domeniu. Termenul „apă de izvor”, pe care-l vedem scris pe etichetele unor mărci de apă a fost introdus pe piață abia după Al Doilea Război Mondial și este reglementat strict în UE.
Consumatorul obișnuit simte de la început diferența dintre apa de la robinet și apa minerală. Apa minerală este carbogazoasă, conține o anume cantitate de bioxid de carbon care dă un gust aspru-sărat și impresia de răcoritor. În mod tradițional apa minerală a fost apreciată pentru calitățile ei terapeutice, reclama care i se făcea insista asupra acestora. O să vedem multe branduri de apă minerală din Transilvania care își leagă prestigiul de o legendă tămăduitoare. Precum în cazul altor produse, legenda a devenit parte din brand, calitate a produsului însuși. Efectiv, la începuturile exploatării acesteia, apa minerală era o substanță cu încărcătură magică, în aceeași măsură aliment, leac și sfântă împărtășanie luată din mâna Naturii. Acum aproximativ 200 de ani, când s-a impus moda apei minerale în Europa, medicina nu avea nici cunoștințele, nici tehnologia pentru a vindeca toate bolile, ceea ce a lăsat spațiu generos alternativei medicinii populare, pentru care descoperirea apei minerale a echivalat la un moment dat cu un panaceu.
Definiția apei minerale a fost ajustată după formarea Pieței Comune și a Pieței Unice Europene. Printr-o Directivă a Consiliul UE din 15 iulie 1980, se reglementează pentru întreg spațiul european criteriile după care apa este numită „natural minerală” sau doar apă de consum în alimentație. Directiva nr.777/1980 a fost adoptată în țara noastră prin Hotărârea de Guvern 1020/2005.
Anexa 1 a Directivei stabilește că „apa minerală naturală” este sănătoasă din punct de vedere microbiologic, provine din pânza freatică sau dintr-un zăcământ acvifer subteran, fiind extrasă de la izvoare sau prin sondare. Apa minerală naturală este deosebită de apa de băut comună prin aceste trăsături: a) prin „natura sa”, adică compoziția minerală, oligoelemente și alți constituienți; b) prin puritatea sursei subterane. Apele sunt evaluate cu metode științifice aprobate, de către autorități competente, având în vedere calitățile acestora sub aspect hidrologic, fizico-chimic, microbiologic, farmacologic, fiziologic şi clinic. Zona de extracție, riguros monitorizată, trebuie să fie necontaminată, extragerea să se facă la sursă, să nu se intervină asupra compoziției, iar calitățile apei să rămână constante și după procesul de îmbuteliere. Mineralizarea nu ține neapărat de nivelul de dioxid de carbon care îi asigură starea carbogazoasă, ci de aportul de minerale (calciu, magneziu, potasiu) cu care aceasta este înzestrată, în mod natural, de la sursă. În ce privește calitățile terapeutice de care se făcea atâta caz în trecut, Directiva 2009/54/CE interzice mărcilor de apă minerală să atribuie proprietatea de a preveni sau vindeca anumite boli.
Întrucât apa minerală, pentru a fi produsă și comercializată, are nevoie de recunoaștere atât la nivel național, cât și internațional procedurile sunt foarte stricte. Înainte de toate trebuie certificată sursa, izvorul sau forajul de proveniență. Captarea apei trebuie să respecte tehnologiile standard care să-i asigure protecția calității. Apa captată se monitorizează și testează pe un interval de timp de cel puțin un an de zile pentru a urmări oscilațiile valorilor chimice, conformitatea compoziției cu protocoalele acceptate. Din datele obținute se caută explicația structurii geologice în care se formează apa respectivă. În funcție de comportamentul valorilor apei în perioada de test, se stabilește și debitul permis spre exploatare și compoziția chimică ce trebuie respectată pe tot parcursul. De asemenea sunt verificate conductele prin care se transportă apa, rezervoarele în care se depozitează, modul de păstrare, îmbutelierea și etichetarea produsului destinat pieței. Ca să nu fie alterate sau schimbate proprietățile acesteia, apa nu trebuie să stea în contact cu atmosfera, iar materialele folosite de-a lungul întregului proces de la extracție până la îmbuteliere să fie inerte din punct de vedere chimic. Criteriul avut în vedere este ca apa minerală din sticla consumatorului să aibă aceleași proprietăți ca cea de la sursă.
Este obligatoriu ca apele minerale, pentru a fi puse pe piață, să fie recunoscute prin publicate în monitoarele oficiale, la nivel național și european, menționându-se denumirea comercială, sursa de extracție și locul de îmbuteliere.
Apele minerale ale Transilvaniei
Între multele resurse ale subsolului Transilvaniei se numără și apele de băut, izvoarele subterane care din loc în loc au ieșit singure la suprafață prin vinișoare scobite în pământ sau chiar în piatră, pure, cristaline, mineralizate și răcoritoare, îmbiind parcă omul să le bea.
Borsec este cea mai vândută, deci cea mai băută apă din România și unul din cele mai puternice branduri românești în lume, care are o istorie de peste 200 de ani. Brandul Borsec aparține celei mai mari companii românești din industria băuturilor, Romaqua Grup, care este în același timp și cel mai mare îmbuteliator de apă minerală. Izvoarele Borsecului se găsesc în depresiunea Borsec din judeţul Harghita, în inima Carpaților Orientali.
Chiar dacă nu or fi fost primii care au folosit apa de Borsec, romanii au fost oricum cei dintâi care au lăsat mărturii. Prezența lor în zona Borsec este atestată, între altele, și de monedele cu efigia lui Constantin, de la sfârșitul secolului IV, găsite în cadrul unor săpături arheologice la Tulgheș în 1857. O cronică a lui Meyr Ignacz de la 1863 consemnează legenda unui cioban din Săliștea Sibiului care, aflându-se în transhumanță spre câmpiile Moldovei a nimerit peste izvorul cu ape minerale de la Borsec, de unde a băut apă și s-a vindecat. Evenimentul s-ar fi petrecut cândva pe la începutul secolului al XVI-lea. Legenda nu dă detalii despre boala de care s-a vindecat ciobanul, însă este cert că faima acelor izvoare a sporit. Chiar principele Transilvaniei Sigismund Bathory consuma regulat și se „trata” cu apă de la Borsec, care era transportată spre curtea de la Alba Iulia în butoaie de stejar ca să păstreze temperatura, prospețimea și proprietățile curative. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea izvoarele Borsec au căpătat faimă europeană, iar zona a fost transformată în stațiune balneară, cu cabane din lemn și băi publice, unde se duceau la tratament bolnavi din țară și din Europa.
Anul 1803 este determinant pentru formarea brandului Borsec. Aflat la Borsec pentru tratament, un vienez pe nume Valentin Gunther s-a vindecat de o boală cronică și entuziasmat de calitățile apei s-a hotârât să o pună în niște recipiente pe care să le transporte în toată lumea. Entuziastul Gunther arendează terenul din zona izvoarelor Borsec și dezvoltă prima afacere împreună cu Anton Zimmethausen, consilier municipal la Viena și un inginer miner și sticlar pe nume Eisner. Acesta din urmă ajută la producerea buteliilor de sticlă chiar în zona Borsec, iar din 1806 apa vândută în Austro-Ungaria se îmbuteliază în sticle produse aici. În primul an de la începerea exploatării au fost vândute peste 3 milioane de litri de apă Borsec. La Expoziția Mondială de la Viena din 1873 apa Borsec a fost medaliată de Împăratul Franz Josef și a primit titlul de Regina Apelor Minerale.
După Primul Război Mondial a fost creată Intreprinderea „Izvorul Apei Naturale Borsec”, care a trecut în administrarea Băncii Crissoloveni până în 1943. Întreprinderea a fost naționalizată în 1948. Între 1952 și 1989 s-au dezvoltat trei hale noi de îmbuteliere și producție și s-a făcut conectarea centrului de producție la localitatea Toplița printr-o cale ferată care să asigure transportul apei. De-a lungul perioadei comuniste, apa Borsec a fost cea mai vândută atât în țară, cât și la export – în țări ca Israel, Germania, Belgia, Franța, Suedia, SUA – unde mergeau anual între 6 și 10 milioane de sticle. Pentru fiecare țară unde era exportată apa Borsec avea o sticlă personalizată.
În anul 1998 apele Borsec au fost privatizate, intrând în proprietatea Romaqua Group Borsec. În cele două decenii de la privatizare au fost făcute investiții de peste 220 milioane euro în implementarea de tehnologii și echipamente de vârf, pentru asigurarea unui standard calitativ înalt. Compania are peste 2.000 de angajați, iar 70% dintre lucrătorii din Borsec sunt angajați la Romaqua Group. Filosofia managementului firmei impune ca exploatarea izvoarelor de apă minerală naturală să se realizeze la un nivel echilibrat, fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, adică fără a pune în pericol nevoia de apă curată, de calitate superioară, a generațiilor următoare. Tehnologiile pentru producția de ambalaje PET și îmbuteliere formează 17 linii complete ale fabricilor deținute de companie, care au o capacitate totală de îmbuteliere de peste 1 miliard de litri pe an.
Calitățile apei minerale Borsec au fost recunoscute prin diplome și medalii acordate la diverse expoziții și saloane internaționale, precum: „Medalia de Merit” la Târgul Internațional de la Viena, 1873, „Diploma de Onoare” la Expoziția de la Trieste, 1876, „Diploma de Onoare” la Expoziţia Mondială de la Paris, 1878, „Medalia de Aur” la Expoziția Internațională de la Pozman, 2004, „Cea mai bună apă minerală din lume“ la Berkeley Springs, SUA 2004, „Medalia de Aur Specială” la Selecția Mondială a Calității de la Bruxelles, 2005.
Zona Toplița – Scaunul Rotund Borsec a fost inclusă în rețeaua Natura 2000, declarată sit de importanță comunitară în baza bogăției naturale deosebite – păduri de conifere, flori fosile, specii rare de plante, faună diversă formată din urși bruni, cocoși de munte, cerbi carpatini, căprioare, lupi, râși, vipere, tritoni, specii de moluște și pești. Izvoarele de apă minerală fac parte din bogăția sitului, care are o suprafață de 5.466 ha. Romaqua Group Borsec a devenit custode al Sitului Natura 2000 conform Convenției de custodie încheiată cu Ministerul Mediului și Pădurilor.
Apa minerală Stânceni este un brand nou, administrat din 2006 de Romaqua Group. Izvoarele Stânceni se găsesc în Carpații Orientali, în zona protejată a Parcului Național Călimani. Apa oligominerală carbogazoasă de Stânceni are un conținut redus de săruri minerale, caracter hipotonic, care face să fie ușor asimilată de organism. Calitățile deosebite ale acesteia au fost recunoscute în cadrul concursului „Mineral Water Challenge – International Mineral Water Awards”, care a avut loc în anul 2015 în Portugalia, unde i s-a acordat medalia de aur cu un scor de 97 de puncte din 100 posibile. La competiție au participat 175 de mărci de ape minerale din toată lumea.
Apa minerală Perla Harghitei își are sursa în comuna Sâncrăieni din județul Harghita, în regiunea Ciucului Inferior. Ciucul inferior este un bazin acvifer dintre cele mai bogate de pe teritoriul Transilvaniei, doar pe raza comunei Sâncrăieni existând peste 80 de izvoare de apă minerală. Sursa de la Sâncrăieni a început să fie exploatată din 1952, iar baza de îmbuteliere principală de mare capacitate pe care se sprijină producția societății a fost construită în anul 1974. Societatea Perla Harghitei s-a format în 1990 cu capital de stat, iar în 1995 a fost privatizată.
Apa minerală Perla Harghitei este este microbiologic pură şi echilibrată sub aspectul compoziției de minerale, captată și îmbuteliată fără intervenţie umană în proprietățile biochimice. Linia de îmbuteliere este supravegheată riguros, apa fiind supusă mai multor controale calitative prin care se urmărește conţinutul de dioxid de carbon, nivelul Ph-ului, conţinutul de minerale, controale microbiologice etc. În anul 2005, înainte de integrarea României în UE, Perla Harghitei a fost recunoscută ca „apă minerală naturală” de un institut din Germania în conformitate cu standardele valabile pe Piața Unică europeană. Calitățile apei minerale de Harghita au fost recunoscute și în SUA, unde în anul 1999 a câștigat medalia de aur la Concursul Internațional de degustare organizat la Berkley Springs, Virginia.
Societatea Perla Harghitei a fuzionat în 2009 cu Kreiten In Harghita S.A., iar produsele acesteia, între care apa minerală Tiva Harghita, au intrat în portofoliul Perla Harghitei. Produsele puse pe piață de Perla Harghitei sunt diferențiate după conținutul de dioxid de carbon în trei variante: carbogazoasă, cu un conţinut de CO2 de min. 3.500 mg/l; decarbogazificată parţial, cu un conţinut de CO2 de max. 1.300 mg/l; necarbogazoasă/plată.
Proprietățile apelor minerale Tușnad, care se află în arealul localității Tușnad din județul Harghita, au fost recunoscute încă din secolul al XVI-lea, de când avem primele mențiuni scrise despre acestea. Regiunii Tușnad i se mai spunea în vechime „Câmpul Vorbitor” datorită sunetelor pe care le iscau izvoarele apelor minerale. Asemenea altor surse minerale, și Tușnad își leagă faima de legenda unei tămăduiri. Este povestea unui cioban care umbla desculț, plin de răni grele la tălpi și pe picioare, și care s-a vindecat la scurt timp, doar trei zile, după ce a nimerit în mocirla din jurul scurgerilor de ape de la Tușnad. Vestea vindecării ciobanului a dat naștere unui fenomen, mulți bolnavi din zonă și de la distanțe îndepărtate căutându-și leacul în apele făcătoare de minuni.
Zona Tușnad este situată într-un cadru natural unic în Transilvania, unde se găsesc câteva dintre obiectivele turistice cele mai atractive, precum: lacul Sfânta Ana, tinovul Mohos care este declarat monument al naturii, unde există floră cu specii rare, precum rozmarinul ruginiu și planta insectivoră numită popular „Roua Cerului”; mlaștina Valea de Mijloc, Mlaștina Benes, Stânca Șoimilor, Stațiunea Băile Tușnad.
Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea de la izvoarele Tușnad se extrăgeau și se îmbuteliau în jur de 50.000 de sticle de apă anual, care erau vândute în multe țări din Europa. Administratorul apelor Tușnad este societatea Apemin Tușnad, formată în 1999 în urma divizării firmei Perla Harghitei. După preluarea apei, firma Apemin Tușnad a făcut investiții de peste 10 milioane de euro pentru modernizarea și retehnologizarea liniei de captare și îmbuteliere. Cu o capacitate de producție de 40.000 de litri pe oră, baza de la Tușnad este între primele din țară. Aceasta este deservită de două linii de îmbuteliere – Sig Simonazzi, cu capacitate de 9.000 de butelii/oră și Krones, cu capacitate12.000 de butelii/oră.
Produsele puse pe piață de Apemin Tușnad sunt: apa minerală naturală carbogazificată Tușnad, cu un conținut de minim 2.500 mg/l, apa minerală naturală carbogazificată Tușnad, cu un conținut CO2 de maxim 2.200 mg/l, apa de izvor pură Izvorul Zânelor, apa de masă microbiologic pură Izvorul Ascuns.
Zizin este o apă oligominerală, microbiologic pură de la sursă, cu un conținut echilibrat de minerale. Aceasta provine din bazinul acvifer situat în zona de contact a Masivului Ciucaș cu Depresiunea Brașovului, care face parte din Situl Natura 2000 „Ciucaș”. Încă din anul 1773 există consemnări ale unui anume dr. Lucas Wagner care scot în evidență proprietățile apei minerale Zizin, insistând asupra efectelor terapeutice. De asemenea, într-o lucrare intitulată Synopsia fontanae Austriae, publicată la Viena, V. F. Tauche menționează izvoarele de apă minerală Zizin. În anul 1818, apa este supusă primei analize chimice, realizată de Belteky. Într-o scriere de la 1873 intitulată Descrierea pământului secuiesc, autorul Balázs Orbán indică existența a trei izvoare de apă minerală cu importante proprietăți curative în regiunea Zizin: izvorul Ferdinand, izvorul Francisc și izvorul Ludovic.
Apa de la izvorul Ferdinand era recomandată pentru consum în cadrul unor ospețe, mese rafinate, în timp ce apa de la izvorul Francisc era lăudată pentru efectele curative. Apa din izvorul Ferdinand era comparabilă sub aspectul calității cu cea a apelor cunoscute în epocă, de la Luhacovice, St. Nectaire, Vals, Vic-sur-Cère, Selters, Ems, Gleichenberg şi Niederselters. Izvorul Ludovic a fost comparat de către Hankó Vilmos, în lucrarea sa Descrierea băilor şi apelor din Ardeal de la 1891, cu cele de la Marienbad, Franzensbad sau Pyrmont datorită cantităţii de fier din compoziție. Un al patrulea izvor, botezat Bela este descoperit în prejma Primului Război Mondial. Din 1927 printr-o decizie a Ministerului Sănătății localitatea Zizin este declarată Instituție balneo-minerală mică, vizitată de populație și de turiști pentru cure balneare „de beut” și „de băi”.
Prima stație de îmbuteliere a apei Zizin a fost construită în 1936, pentru apa provenită de la izvorul „Ferdinand”. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial stația Zizin și-a dezvoltat producția, iar ritmul îmbutelierii s-a accelerat semnificativ. După statisticile oferite de companie, în luna octombrie a anului 1940 ar fi fost îmbuteliate în jur de 59.316 de sticle cu capacitate de 1 litru și de 0,33 litri. Un moment important a fost construirea în anul 1970 a fabricii de îmbuteliere.
Apa minerală Zizin este administrată de Compania Apemin Zizin. La începutul anilor 1990, apa minerală Zizin era între puținele ape atestate, care satisfăcea criteriile impuse de legislația în domeniu. Zăcământul hidromineral de la Zizin a fost administrat de Societatea Națională a Apelor Minerale de la începutul activității sale. În 1991 a fost înființată compania Apemin Zizin S.A., care a primit autorizație să exploateze și să pună pe piață apele minerale provenite din această zonă. În toamna anului 1997 Apemin Zizin S.A. a fost privatizată, iar baza de producție și îmbutelierea a intrat într-un proces amplu de retehnologizare și modernizare.
Perla Apusenilor este o apă minerală cu un conținut echilibrat de minerale, microbiologic pură, cu sursa în localitatea Chimindia, județul Hunedoara, aflată în proprietatea societății comerciale MINEXFOR S.A. din Deva. Deși izvoarele sunt cunoscute de multă vreme, unele surse indicând că ar fi fost exploatate încă din perioada Austro-Ungariei, fiind transportată în butoaie către Viena, totuși lucrările vechi de captare erau foarte rudimentare. Apa Perla Apusenilor este pusă pe piață într-o gamă variată în funcție de conținutul de dioxid de carbon: Carbogazificată Forte cu CO2 min. 3.000mg/l, Carbogazificată cu CO2 min. 2.500mg/l, Decarbogazificată parțial cu CO2 max. 1.200mg/l.
Vianu MUREȘAN
(Din ediția specială TB 86 – „ENJOY TRANSYLVANIA!” – mai/iunie 2019)
